Ce sunt abcesele intraabdominale?

Abcesele intraabdominale se formează, de obicei, după intervenții chirurgicale, traume sau boli care provoacă infecții sau inflamații. Citește mai multe despre acest subiect în rândurile de mai jos.

Ce sunt abcesele intraabdominale? Acestea sunt colecții de puroi situate în interiorul cavității abdominale. Pot fi localizate oriunde în abdomen. Abcesele intraabdominale se formează după operații, traume sau boli care provoacă infecție sau inflamație abdominală, în special peritonită.

Cauzele abceselor intraabdominale

Câteva dintre cauzele abceselor intraabdominale sunt:

• Infecții cauzate de inflamația organelor, cum ar fi vezica biliară sau apendicele sau perforația gastrointestinală
• Traumatisme abdominale severe
• Infecții abdominale postoperatorii

Simptomele abceselor intraabdominale

Cele mai frecvente simptome ale abceselor intraabdominale sunt starea generală de rău, febra și durerile abdominale. Uneori, atunci când medicul face un control fizic, acesta poate simți umflături la nivelul abdomenului.

Abcesele intraabdominale se pot forma în termen de o săptămână de la perforația gastrointestinală sau de la apariția peritonitei. Cu toate acestea, abcesele postoperatorii pot să nu apară până la două sau trei săptămâni după operație și mai rar până la câteva luni mai târziu.

Deși simptomele variază, majoritatea abceselor provoacă febră și dureri abdominale. Simptomele pot fi ușoare sau severe. Greața, anorexia și pierderea în greutate apar și ele frecvent.

Alte abcese, cum ar fi sacul recto-uterin, pot provoca diaree. De asemenea, apropierea de vezică poate provoca urinare frecventă. Abcesele subfrenice pot provoca simptome toracice, cum ar fi tusea neproductivă, durerile în piept și dispneea (dificultăți de respirație). De obicei, zona în care există abcesul se întărește. Abcesele mari pot fi simțite ca niște bulgări.

Tipuri de abcese intraabdominale

Abcesele intraabdominale sunt clasificate ca intraperitoneale, retroperitoneale sau viscerale. Multe abcese intraabdominale se manifestă după perforația gastrointestinală sau cancerul de colon.

Alte abcese se formează din cauza răspândirii unei infecții sau a unei inflamații secundare ce apare în afecțiuni precum apendicita, diverticulita, boala Crohn, pancreatita, boala inflamatorie pelvină sau orice altă afecțiune care provoacă peritonită generalizată.

Chirurgia abdominală, în special cea care afectează sistemul digestiv, este un alt factor de risc semnificativ. Peritoneul poate fi contaminat în timpul sau după operație.

Abcesele intraabdominale care nu sunt drenate pot deteriora structurile și vasele de sânge adiacente, ceea ce poate duce la sângerare sau tromboză. De asemenea, abcesele se pot rupe în intestin sau în peritoneu și pot forma o fistulă cutanată sau urogenitală. Un abces abdominal jos poate coborî spre coapsă.

Diagnostic

Medicii specialiști apelează de obicei la tomografie computerizată pentru a stabili diagnosticul. Această tehnică le permite, de asemenea, să selecteze cel mai bun mod de a drena și de a trata infecția.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este un alt test de imagistică extrem de precis, care este realizat în anumite situații. Există și alte teste mai simple, cum ar fi ecografia abdominală. Cu toate acestea, calitatea imaginilor nu este la fel de bună ca în cazul rezonanței magnetice.

Tratamentul abceselor intraabdominale

Tratamentul abceselor intraabdominale implică administrarea de antibiotice și drenajul percutanat sau chirurgical. Aproape toate abcesele intraabdominale necesită drenaj, fie prin intervenție chirurgicală, fie prin cateter percutanat.

Specialiștii pot curăța abcesul prin piele prin drenaj percutanat, ghidat de tehnici imagistice precum ecografia. În anumite cazuri grave, poate fi necesar un drenaj chirurgical, care necesită o intervenție executată într-o sală de operație sterilă.

Drenarea prin catetere este indicată atunci când cavitățile abcesului sunt mari și calea de drenaj nu trece prin organe necontaminate. În plus, este indicat să se recurgă la drenaj prin catetere atunci când originea infecției este controlată și puroiul este suficient de lichid pentru a putea circula prin cateter.

Antibioticele pot limita răspândirea infecției în sânge și trebuie administrate înainte și după intervenția de drenare. Tratamentul urmărește adesea și vindecarea florei intestinale prin administrarea de gentamicină și metronidazol.