Cum este viața unui pacient cu demență?

9 iulie 2019
Viața unui pacient cu demență nu este ușoară nici pentru el, nici pentru familia sa. Astăzi vom discuta despre problemele pe care le întâmpină un pacient cu demență și cum putem să îi îmbunătățim calitatea vieții.

Un pacient cu demență poate suferi de mai multe afecțiuni: Alzheimer, Parkinson, Binswanger și altele. Această boală se caracterizează prin pierderea treptată sau slăbirea abilităților mintale. Bolile ce cauzează demență sunt dificil de suportat, atât pentru pacient, cât și pentru familia sa. Astăzi vom discuta despre viața unui pacient cu demență. Pierderile de memorie și luciditate și problemele de comportament pot crea situații exasperante.

Viața unui pacient cu demență este caracterizată de depresie

Depresia afectează tot mai des pacienții care suferă de demență. Faptul că nu înțeleg ceea ce se întâmplă cu ei, pierderile de memorie ce îi dezorientează și lipsa de înțelegere și delicatețe a celor din jur îi fac pe bolnavi să se descurajeze și să fie melancolici.

Viața unui pacient cu demență este grea

Multe familii nu pot să înțeleagă cum este viața unui pacient cu demență. De aceea, aceștia comit adesea greșeli precum:

  • Îi tratează pe bolnavi ca pe niște copii: Discută în fața lor ca și cum aceștia nu ar fi acolo și nu ar auzi sau înțelege nimic. De asemenea, familiile evită să poarte cu bolnavii conversații mature.
  • Țipă și îi ceartă: Răstitul la și certatul unei persoana bolnavă de demență deoarece a făcut un lucru de care nici măcar nu este conștientă o face să se simtă vinovată și nu o ajută deloc să înțeleagă ce se petrece cu ea.
  • Îi ignoră: A nu discuta cu pacientul precum discuți cu un adult, a țipa la el sau a-l ignora îl va determina pe acesta să se simtă singur. Acest sentiment va duce treptat la declanșarea depresiei.

Pacientul cu demență trebuie să se simtă sprijinit și să primească atenție. Familia sa trebuie să depună un efort pentru a privi lucrurile din perspectiva bolnavului și a înțelege faptul că situația este dificilă pentru toți cei implicați.

Află mai mult:

Debutul bolii Alzheimer poate fi stopat?

Pacienții cu demență trebuie să se simtă independenți

Faptul că o persoană suferă de demență nu înseamnă că familia sa trebuie să facă totul în locul ei. Există multe lucruri pe care încă le mai poate face pe cont propriu, însă familia trebuie să o supravegheze și să o ajute atunci când sarcinile devin mult prea dificile.

Spre exemplu, dacă bolnavul întâmpină dificultăți în a-și încheia nasturii, familia trebuie să aibă grijă să-i ofere haine fără nasturi.

În cazul în care bolnavul cu demență începe să aibă pierderi grave de memorie, pot fi luate măsuri adiționale. Spre exemplu, pacientului i se poate reaminti unde este localizată baia fără a se țipa la el sau prin punerea unui indicator pe ușa camerei cu denumirea „Baie”.

Bolnavul de demență se poate simți dezorientat și confuz din cauza pierderilor de memorie și a incapacității bruște de a face lucruri simple, precum legatul șireturilor pantofilor. Prin urmare, puțin ajutor din partea familiei îl va face să se simtă mult mai bine și mai capabil.

Viața unui pacient cu demență: ieșitul din casă

De multe ori, familia unui bolnav de demență refuză să-l lase pe acesta să părăsească locuința de teamă că s-ar putea rătăci. Însă soluția nu este să izolezi bolnavul în casă, deoarece acest lucru duce la apariția depresiei.

Pacient cu demență

În cazul în care niciun membru al familiei nu poate avea grijă de bolnavul de demență tot timpul, poți angaja pe cineva care să facă acest lucru. Bolnavul se poate pierde foarte ușor dacă lăsat singur acasă, poate ieși din casă fără motiv și poate uita cum să se întoarcă înapoi.

Este important ca bolnavul care suferă de demență să petreacă mult timp în preajma celor dragi. Acesta va aprecia activități de grup precum mersul la plimbare, vizitele în parc sau statul la umbră în grădină. El trebuie să simtă din plin susținerea familiei, acest lucru prevenind izolarea și apariția sentimentului de singurătate.

Citește mai mult:

Dieta MIND reduce riscul apariției bolii Alzheimer

O altă idee excelentă este ca bolnavul să se alăture unui grup de susținere pentru a încetini pierderea memoriei și a ameliora tulburările de comportament.

Există și centre medicale specializate, acolo unde pacienții cu demență pot interacționa. Ar trebui să duci bolnavul din când în când să viziteze un astfel de centru pentru a petrece timp împreună cu oameni care îi înțeleg problemele și frustrările și a-și putea face prieteni noi.

Viața unui pacient cu demență nu este ușoară. Bolnavii au un comportament pe care nu-l pot controla și sunt limitați în a desfășura anumite acțiuni. De aceea, este esențial să-i sprijini și să-i ajuți cu tot ce poți.

  • Rankin, K. P., Gorno-Tempini, M. L., Allison, S. C., Stanley, C. M., Glenn, S., Weiner, M. W., & Miller, B. L. (2006). Structural anatomy of empathy in neurodegenerative disease. Brain. https://doi.org/10.1093/brain/awl254
  • Krueger, C. E., Laluz, V., Rosen, H. J., Neuhaus, J. M., Miller, B. L., & Kramer, J. H. (2011). Double Dissociation in the Anatomy of Socioemotional Disinhibition and Executive Functioning in Dementia. Neuropsychology. https://doi.org/10.1037/a0021681
  • Barba, A. L., Kelly Changizi, B., Higgins, D. S., Factor, S. A., & Molho, E. S. (2012). Dementia. In Parkinson’s Disease, Second Edition. https://doi.org/10.1201/b12948
  • Curran, E. M., & Loi, S. (2013). Depression and dementia. The Medical Journal of Australia. https://doi.org/10.5694/mjao12.10567