Cum le explici copiilor moartea
Verificat și aprobat de psihologul Bernardo Peña
Moartea face parte din viață. Moartea unei persoane apropiate îi supără pe toți cei care o iubesc. Ajutarea copilului pentru a face față morții poate fi dificilă, deoarece cei mici nu înțeleg implicația pierderii și au nevoie de noi pentru a realiza faptul că trebuie să-și exprime sentimentele fără teamă. Așadar, cum le explici copiilor moartea?
Conceptul de „moarte” depinde de vârstă
Copiii înțeleg semnificația morții în funcție de vârsta lor. Până la 2 ani, copilul percepe doar absența persoanei decedate. După 3 ani, acesta poate crede că moartea este temporară și reversibilă. Între 5 și 6 ani, va începe să înțeleagă că este permanentă și va percepe diferența dintre viață și moarte.
Copiii mici știu că oamenii pot muri, dar până la vârsta de 8 sau 9 ani nu își dau seama că și ei pot muri. După vârsta de 10 ani, ei pot înțelege pe deplin semnificația morții.
Citește mai mult:
Reacțiile copiilor la moarte
Atunci când un copil trebuie să facă față morții unei persoane dragi, reacția sa va fi diferită în funcție de reacțiile pe care le observă în restul familiei. În familiile care vorbesc deschis despre subiect, copilul va avea ocazia să-și exprime durerea și tristețea. În familiile care consideră că moartea este un tabu, copilului îi va fi mai dificil să înțeleagă situația, deoarece nu va ști să exprime ceea ce simte.
Unii copii își pot exprima durerea în tăcere, iar alții își vor arăta tristețea. Alții se pot comporta necontrolat și sfidător. De asemenea, pot exista semne de regresie emoțională, anxietate, furie și depresie. Totul depinde și de relația pe care au avut-o cu persoana decedată.
În funcție de vârsta copilului, reacțiile la moarte se pot manifesta și la școală. Pot apărea probleme precum lipsa de atenție și concentrare, dificultățile de memorie (uitarea este frecventă) și performanțele școlare scăzute.
Cum le explici copiilor ce înseamnă moartea
Așa cum vârsta copilului influențează modul în care acesta înțelege moartea, apropierea față de persoana decedată este la fel de importantă. Moartea unui bunic, unchi sau văr nu va fi la fel de traumatizantă ca moartea unui părinte sau a unui frate. Cu toate acestea, acolo unde este posibil, este important să îi ajutăm pe cei mici să facă față morții, să-și exprime durerea și să înceapă procesul de doliu pentru a depăși pierderea persoanei dragi.
Spune-le adevărul cât mai curând posibil
Nu există un moment perfect pentru a le mărturisi moartea unei persoane dragi. Acest lucru trebuie făcut cât mai curând posibil pentru a ajuta copilul să facă față morții unei rude. Dacă mama sau tatăl a murit, este mai bine ca părintele viu să dea vestea. Dacă evenimentul este prea devastator pentru tine, poate că responsabilitatea ar trebui să fie plasată unei rude apropiate.
Evită eufemismele
Bunica nu a „plecat”. Copiilor trebuie să li se spună clar faptul că moartea este definitivă. Răspunde la toate întrebările în cel mai natural și calm mod posibil. Folosește un limbaj adecvat vârstei. Trebuie să te asiguri că cel mic înțelege ce îi explici.
Nu trebuie să le oferi copiilor informații pe care nu le-au cerut. Dacă este vorba despre o persoană în vârstă sau despre o persoană bolnavă, spune-le că vom muri cu toții după ce îmbătrânim sau ne îmbolnăvim. Poți explica, de asemenea, dacă a fost un accident sau ceea ce s-a întâmplat cu corpul decedatului.
Permite-le să-și exprime sentimentele
Moartea unui tată sau a unei mame creează un mare gol. Părintele supraviețuitor ar trebui să absoarbă toate emoțiile sau nevoile emoționale ale copilului la primirea veștii sau în timpul înmormântării. Cu alte cuvinte, copilul va avea nevoie de umărul tău pentru a plânge. Alți copii vor vrea să vorbească, poate chiar să se joace sau să fie hiperactivi la înmormântare. Lasă-l să se miște liber. Este posibil ca, în timpul jocului, să-și distragă atenția de la emoțiile copleșitoare.
Evită să-i protejezi în exces
Unii părinți cred că ar trebui să-și protejeze copiii de moarte. Însă nu așa le explici copiilor moartea. Nu li se permite să participe la înmormântări, nici să plângă, nici să vorbească despre decedat. Părinții chiar inventează povești despre moarte pentru a-i proteja pe copii de durere.
În ciuda acestor bune intenții, nu îi ajută pe copii. Copiii trebuie să-și exprime sentimentele și să vorbească despre cât de mult le este dor de ruda decedată.
Exprimă-ți propria durere
Este bine pentru copilul tău să te vadă jelind moartea celor dragi. Văzându-te că exprimi în mod deschis durerea care te copleșește, îl va ajuta să exprime ceea ce simte. A-ți putea exprima propriile sentimente este un mod de a-ți ajuta copiii să facă față morții unei rude.
Plânsul este necesar și natural atunci când simți o durere atât de mare precum pierderea cuiva pe care l-ai iubit. Dar ai grijă să nu-ți sperii copiii. Copiii nu ar trebui să vadă că îți pierzi cumpătul, deoarece își vor face griji că te vor pierde. Modul în care îți gestionezi durerea îi va ajuta să depășească pierderea.
Citește mai mult:
Ca să explici copiilor moartea, lasă-i să-și ia adio
Participarea copilului la înmormântarea cuiva drag va depinde de familie și de copil. Dacă cel mic este suficient de matur, este important să-i explici ce se întâmplă la înmormântare. Copiii pot decide dacă vor să participe sau nu și orice decizie a lor este în regulă.
Copiii care decid să participe la înmormântare ar putea dori să plece în orice moment. Respectă-le decizia; nu-i forța să fie acolo. În acest caz, este bine să vorbești cu cineva în care ai încredere, care să poate avea grijă de ei dacă doresc să plece.
În orice caz, încearcă să lași copilul să-și ia rămas bun. Dacă cel mic nu dorește să participe la înmormântare, poate face acest lucru scriind o scrisoare. De asemenea, poate vizita locul de odihnă la o dată ulterioară. A spune adio este vital pentru începerea procesului de doliu și îi ajută pe copii să facă față morții unei rude, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple neapărat în fața corpului rudei decedate.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.