Cum se identifică și tratează mușcăturile de acarieni?
 

Cum se identifică și tratează mușcăturile de acarieni?

Mușcăturile de acarieni pot fi cauzate de o mare varietate de specii. Prin urmare, este vital să învățați să recunoașteți aceste leziuni și să știți cum ar trebui tratate.
Cum se identifică și tratează mușcăturile de acarieni?
Leidy Mora Molina

Verificat și aprobat de asistenta Leidy Mora Molina.

Ultima actualizare: 09 noiembrie, 2022

Mușcăturile sau înțepăturile de acarieni cauzează disconfort minor la majoritatea oamenilor. În general, provoacă leziuni inflamatorii la nivelul pielii și chiar favorizează dezvoltarea bolilor. Cum se identifică și tratează mușcăturile de acarieni?

Acarienii sunt un grup de artropode din familia căpușelor. Sunt insecte mici, sub 1 milimetru, fără ochi și aripi. Se mișcă prin sărituri. Acarienii nu sunt vizibili cu ochiul liber, ceea ce face dificilă identificarea lor în timp util.

Există diferite tipuri de mușcături de acarieni. Unii se hrănesc cu celulele pielii și se detașează ulterior, în timp ce alții pătrund în piele pentru a finaliza o parte a ciclului evolutiv. Majoritatea sunt ectoparaziți ai altor animale și mușcă oamenii din întâmplare.

Mușcăturile de acarieni: simptome

Manifestările clinice ale mușcăturilor de acarieni sunt foarte variate și depind de specie. Unii oameni pot să nu simtă mușcătura, în timp ce alții dezvoltă o erupție cutanată severă.

Infestările cu acarieni sunt rezultatul expunerii la rozătoare, pisici, câini, păsări, porci, paie contaminate sau fân. Mușcăturile apar adesea în zonele neacoperite ale corpului.

Simptomele mușcăturilor de acarieni sunt:

  • Pete roșii pe piele, înconjurate de un halou roz
  • Mici umflături sau noduli
  • Iritație și sensibilitate în zonă
  • Durere în apropierea leziunilor
  • Mâncărime intensă
  • Vezicule

Acarienii provoacă reacții alergice, cum ar fi dermatita sau rinita. Studiile arată că 1 din 3 persoane cu astm bronșic sau rinită alergică prezintă sensibilitate la acarieni. Exacerbările astmatice sunt mai frecvente la persoanele care stau în medii cu mulți acarieni.

Cum să identificați tipul insectelor?

Există o mare varietate de acarieni capabili să muște oamenii. Uneori, caracteristicile înțepăturilor pot fi de ajutor în depistarea artropodelor responsabile. Capcanele lipicioase sunt utile pentru capturarea lor.

1. Scabia

Scabia este o ectoparazitoză cauzată de acarianul Sarcoptes scabiei . Cercetările estimează o prevalență de 300 milioane de persoane afectate în întreaga lume. Infecția este asociată cu supraaglomerarea, igiena precară și malnutriția.

Acești acarieni necesită o gazdă animală pentru a supraviețui. Sunt foarte contagioși și se pot răspândi prin contact direct cu persoanele infectate. Este nevoie de 2-4 săptămâni pentru ca simptomele să apară.

Manifestarea tipică este o erupție cutanată formată din mici papule roșii care acoperă trunchiul și extremitățile. Aceste leziuni apar frecvente pe axile, areole, talie, coapse și organele genitale.

Sulcus acarino este o leziune clasică liniară a scabiei, care are la capăt o veziculă ce indică intrarea acarianului. Șanțurile apar la încheieturi, degete și picioare.

Oamenii au adesea mâncărimi intense care se agravează noaptea. Dacă bănuiți că aveți această boală, consultați un specialist cât mai curând posibil.

2. Tungiaza

Tungiaza este o boală parazitară cauzată de acarianul Tunga penetrans, numit și chigger. F emela pătrunde în piele și se hrănește cu sânge, apoi depune mai multe ouă.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează faptul că 99% dintre infestări apar pe picioare. La naștere, larvele sunt capabile să dizolve pielea și să provoace durere, mâncărime și inflamație. Nu trebuie să scărpinați zona din cauza riscului de suprainfecție.

Prezența unor mici pete și noduli albi sau cenușii este frecventă. Leziunea principală este o papulă rotunjită, de culoare galben-verzui, cu un punct central închis la culoare, înconjurată de un halou roșcat.

3. Demodex

Acarienii Demodex sunt ectoparaziți care nu pot fi observați fără ajutorul unui microscop. Sunt mai frecvenți la adulții în vârstă și locuiesc în principal în foliculii de păr de pe față, precum și pe piept și gât.

Se hrănesc cu celulele pielii și nu provoacă disconfort evident. Pot duce la următoarele simptome:

  • Piele aspră cu solzi
  • Puncte mici roșii pe piele
  • Arsură și sensibilitate

Persoanele cu sistemul imunitar suprimat sunt mai predispuse la aceste leziuni. Acești acarieni pot duce la o evoluție mai proastă a altor boli de piele, precum dermatita, rozaceea și alopecia.

4. Acarieni ai păsărilor și ai rozătoarelor

Acarienii păsărilor, cum ar fi Dermanyssus, se răspândesc prin contactul cu anumite păsări de curte sau cu cuiburile lor. Mușcăturile sunt rare și produc adesea leziuni asemănătoare cu râia.

Persoanele afectate au papule mici și pete însoțite de mâncărimi care se agravează noaptea. În mod similar, pot apărea iritații, dureri și inflamații ale pielii. De obicei, leziunile afectează fața, degetele și organele genitale.

Acarienii rozătoarelor pot mușca oamenii accidental. Cercetările sugerează că speciile Ornithonyssus și Liponyssoides sunt capabile să provoace dermatită pruriginoasă la om. Aceasta se caracterizează prin inflamație, roșeață și mâncărime.

5. Acarieni de paie și stejar

Acarienii de paie locuiesc în fân, cereale și semințe depozitate în hambare. În general, se hrănesc cu anumite insecte, iar mușcăturile la om sunt rare. Insectele dispar după mușcătură.

Mușcăturile la oameni apar de obicei pe gât, brațe și umeri. Sunt pete roșii mici, simple sau multiple, asemănătoare unei erupții cutanate. Mâncărimea este un simptom tipic.

Acarienii de stejar trăiesc pe frunze și se hrănesc cu muște. Mușcăturile la oameni sunt mai frecvente la sfârșitul verii și sunt grave. Provoacă pete și noduli roșii pe față, umeri și gât.

Mușcăturile acarienilor de stejar pot fi confundate cu tungiaza. În 12 ore, se măresc și devin umflături dureroase. De obicei, dispar după 1 până la 2 săptămâni de tratament.

Acarieni în curte
Acarienii sunt rar observați cu ochiul liber. Acest lucru le permite să muște și să treacă neobservați.

Tratamentul mușcăturilor de acarieni

Faceți o baie cu multă apă și săpun pentru a elimina eventualii acarieni de pe piele. Spălați hainele și lenjeriile de pat cu apă fierbinte.

Tratamentul este simptomatic. Cremele care conțin corticosteroizi sau antihistaminice sunt folosite pentru a calma mâncărimea până când leziunile cutanate dispar. Antihistaminicele orale sunt utilizate dacă apar reacții cutanate severe.

În caz de scabie, este necesar să folosiți medicamente pentru a elimina infestarea. Unele dintre cele mai utilizate sunt permetrina, crotamitonul și ivermectina. Cei afectați trebuie să mențină o bună igienă și să evite contactul cu alte persoane.

Când să solicitați asistență medicală?

Mușcăturile de acarieni sunt adesea inofensive, însă acestea nu trebuie subestimate. Din acest motiv, este necesar să mergeți la un consult pentru a obține tratamentul adecvat și a reduce riscul de complicații.

Cereți ajutor cât mai curând posibil dacă mâncărimea, durerea și inflamația se agravează după câteva zile. Prezența febrei și a secreției de puroi poate indica o posibilă infecție.

S-ar putea să te intereseze...
Cum să ucizi acarienii în mod natural
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Cum să ucizi acarienii în mod natural

Transpirația, celulele moarte ale pielii și praful se pot acumula pe salteaua patului tău. Află cum să ucizi în mod natural acarienii ce te pot îmb...



  • Sánchez J, Sánchez A, Cardona R. Exposición y sensibilización a insectos en pacientes alérgicos en el trópico. Biomédica. 2018;  38(2 ): 80-86.
  • Campillos M, Causín S, Duro E, Agudo P, et al. Escabiosis: revisión y actualización. Medifam. 2002;  12( 7 ): 40-54.
  • Jofré L, Noemí I, Neira P, Saavedra T, et al. Acarosis y zoonosis relacionadas. Rev. chil. infectol. 2009;  26( 3 ): 248-257.
  • Vogel P, Morelo Dal Bosco S, Juarez N. Mites and the implications on human health. Nutr. Hosp. 2015;  31( 2 ): 944-951.
  • Pérez M, García A, Sabina A, Vega M, et al. Sensibilización a diferentes tipos de ácaros en pacientes adultos. Rev cubana med. 2002;  41( 2 ): 74-80.
  • Pastrana J, Blasco R, Erce R, Pinillos A. Picaduras y mordeduras de animales. Anales Sis San Navarra. 2003;  26(1 ): 225-241.