Cum se vindecă rănile emoționale cauzate de absența părinților?

Poate că mulți oameni își amintesc copilăria cu un amestec de nostalgie și afecțiune. Plimbări cu bicicleta cu mama înapoi de la școală, nopți de film cu tata, pui de somn cu ambii părinți. Totuși, cum se vindecă rănile emoționale cauzate de absența părinților?

Absența părinților

Este important să vorbim despre prezență, proximitate și atenție. Toate aceste caracteristici formează atașamentul. Acesta se referă la obiceiul de a căuta siguranță și apropiere într-o figură grijulie.

Teoria atașamentului, ai cărei exponenți principali sunt J. Bowlby și M. Ainsworth, evidențiază importanța atașamentului în primii ani de viață. Cu toate acestea, nu este o experiență limitată doar la această etapă. Atașamentul funcționează ca un organizator mintal care ne permite să ne reglăm comportamentul și așteptările.

Trebuie remarcat faptul că, atunci când vorbim de absența părinților, nu ne referim la acele situații în care părinții petrec multe ore departe de casă. Ceea ce caracterizează absența în acest caz este îndepărtarea și lipsa conexiunii. Este vorba despre calitatea timpului, nu despre cantitate.

Citiți mai mult: Răni emoționale din copilărie

Consecințe ale absenței părinților

Absența părinților are efecte asupra dezvoltării sociale, psihologice și emoționale a copiilor. În general, unele dintre aceste consecințe sunt legate de următoarele:

• Teama de a fi abandonat
• Stimă de sine scăzută: Copilul se simte subapreciat, lipsit de importanță.
• Insecuritate și frică. Copiii au prea puțin entuziasm și curiozitate să exploreze lumea.
• Comportament plăcut față de alte persoane pentru a fi iubit și apreciat
• Probleme de comportament

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la tot și că experiențele timpurii reprezintă un destin de nezdruncinat. Reziliența oamenilor este capabilă să transforme situațiile și crizele în oportunități.

Cum se vindecă rănile emoționale cauzate de absența părinților?

Pentru a depăși absența părinților, primul și cel mai important lucru este să fii dispus să ierți. Este dificil să mergem înainte dacă nu suntem capabili să lăsăm deoparte resentimentele. Poate fi ocazia perfectă de a începe o nouă relație cu părinții. Pentru a face acest lucru, este important să fim sinceri cu propriile emoții. Este necesar să explorăm ceea ce simțim.

În al doilea rând, este necesar să punem la îndoială toate acele idei preconcepute cu privire la absența menționată. „Nu mă iubeau, nu eram important, alte subiecte îi interesau mai mult”.

Uneori, încercarea de a înțelege istoria și situația personală a părinților, copilăria și propriile experiențe ne permite să descoperim care au fost posibilitățile și resursele reale. Este vorba despre acceptarea absenței părinților.

Comportamentul părinților este influențat de mai multe variabile care implică factori personali și de mediu. Aceste variabile transcend copiii și caracteristicile lor.

Este important să lucrăm la stima de sine. Detașarea are un impact ridicat asupra percepției de sine, ca și cum nu am merita afecțiune și atenție.

În cele din urmă, trebuie să fim atenți la propria noastră persoană. De multe ori ne abandonăm. Mâncăm prost, nu ne odihnim suficient, nu ne permitem mici plăceri, nu mergem la controale medicale.

Când regândim absența părinților și relația pe care am avut-o cu ei, apar niște răni emoționale profunde. În acest caz, este bine să avem ajutor profesional pentru a ierta și a merge mai departe.

Ar putea să vă intereseze: Ce este efectul înzestrării?

Creșterea copilului nu este un fapt individual, ci unul social

Când se gândesc la enorma responsabilitate a creșterii copiilor, majoritatea oamenilor își imaginează unul sau doi adulți perfecți. Acest lucru ar trebui să ne atragă atenția asupra modului în care concepem părinții.

Dezvoltarea copiilor poate fi realizată și în colectiv. Și adulții au nevoie de asistență. Trebuie să înțelegem că părinții întâmpină uneori dificultăți, însă noi îi putem sprijini în orice moment.