Diagnostic și tratamente pentru tuberculoza renală

9 martie 2020
Pentru a diagnostica tuberculoza renală, specialiștii trebuie să analizeze o probă de bacterii la microscop. Aceasta trebuie cultivată pentru a fi testată.

Tuberculoza renală este o afecțiune cronică. În general, aceasta este provocată de acțiunea bacteriei Mycobacterium tuberculosis. Tuberculoza renală poate afecta ambii rinichi, provocând insuficiență renală și chiar moarte. Descoperă în cele ce urmează principalele metode de diagnostic și tratamente pentru tuberculoza renală!

Adesea, boala debutează în plămâni și apare la numeroși pacienți cu tuberculoză pulmonară. Mycobacterium tuberculosis ajunge la rinichi prin sânge, contact direct sau sistemul limfatic. De fapt, tuberculoza renală este a doua cea mai frecventă formă a bolii, după cea pulmonară.

Primele organe afectate de tuberculoza renală sunt rinichii, epididimul și prostata. Cu toate acestea, boala poate afecta și organele sistemului genital și urinar.

Simptome ale tuberculozei renale

Cele mai des întâlnite simptome ale tuberculozei renale sunt:

  • Dureri în zona rinichilor
  • Urinare frecventă însoțită de durere
  • Prezența sângelui în urină

Majoritatea pacienților au o reacție pozitivă la testul cutanat la tuberculină. În plus, aceștia testează pozitiv și în ceea ce privește bacilul Koch în urină. De asemenea, în cazul bărbaților, apar adesea probleme ale epididimului. Mai rar, tubercoloza renală este asociată și cu prostatita.

Îți recomandăm:

Încearcă o dietă detoxifiantă pentru rinichi

Nevoia de tratamente pentru tuberculoza renală

Diagnosticul tuberculozei renale

Pentru a diagnostica tuberculoza renală, specialiștii trebuie să folosească un microscop. Aceștia vor lua o cultură și o vor izola pentru a o testa.

Diagnosticul microbian

Acest tip de diagnostic presupune trei pași distincți:

  • Demonstrarea prezenței bacililor rezistenți la alcool și acid;
  • Izolarea bacteriilor;
  • Uneori, specialiștii trebuie să efectueze teste pentru a vedea dacă bacilii sunt sensibili la medicamentele împotriva tuberculozei.

În plus, este nevoie de tehnici speciale de colorare pentru a identifica aceste bacterii, deoarece bacilii au o mulțime de lipide în pereții celulari. De asemenea, dezvoltarea lor este lentă. Prin urmare, specialiștii trebuie să crească culturile timp de 8 săptămâni.

Colorarea culturilor și privirea lor la microscop este cea mai simplă și rapidă procedură de identificare. De fapt, aceasta este, de obicei, prima procedură de diagnostic.

Cultivarea și identificarea bacilului Koch

Există diferite tipuri de medii de cultură: solide, lichide radiometrice, lichide non-radiometrice și lichide bifazice. În zilele noastre, cele mai sensibile și mai rapide sunt mediile solide și lichide.

Cele mai eficiente tehnici sunt centrifugarea cu liză și procedeele radiometrice. De fapt, specialiștii folosesc aceste tehnici și pentru cazuri grave de infectare cu HIV și stări febrile cu cauze necunoscute.

Tehnici noi de diagnostic: Multiplicarea genetică a ADN-ului sau a ARN-ului

Aceste tehnici fac diagnosticul să fie foarte rapid. Medicii realizează milioane de copii ale anumitor părți ale celulelor.

Studii de sensibilitate in vitro

De asemenea, există diferite metode pentru studiile in vitro.

Diagnosticul patologic

Diagnosticul patologic constă în privirea probelor prin microscop. Specialiștii obțin aceste probe în urma efectuării unei biopsii.

Tratamente pentru tuberculoza renală

Diferite tratamente pentru tuberculoza renală

Pentru a trata tuberculoza renală, medicii trebuie să se asigure că aceasta nu este rezistentă la anumite medicamente. De asemenea, nerespectarea tratamentului sau respectarea sa parțială determină bacteriile să dezvolte rezistență la medicamente.

În plus, după vindecare, tratamentul trebuie urmat în continuare o anumită perioadă de timp pentru a preveni recidiva. Cel mai bun mod de a-ți monitoriza răspunsul la tratament este prin testarea prezenței bacteriilor.

Există două grupuri de medicamente folosite ca tratamente pentru tuberculoza renală. Aceste grupuri se bazează pe eficacitate și pe efectele secundare ale acestora:

  • Prima alegere pentru tratarea cazurilor:
  1. Bactericide: izoniazidă, rifampicină
  2. Bacteriostatice: etambutol
  •  Alegeri secundare de tratament: acestea sunt mai puțin active și au mai multe efecte secundare. Medicii le prescriu pentru formele rezistente de tuberculoză renală sau în cazurile speciale. Unele dintre aceste medicamente sunt dificil de utilizat, iar administrarea se face numai sub supraveghere medicală continuă. De exemplu, câteva dintre aceste medicamente sunt:
  1. Canamicină
  2. Amikacină

Citește mai mult:

Rifampicina pentru tratamentul tuberculozei

Efecte secundare ale tratamentelor contra tuberculozei renale

Cel mai frecvent efect secundar este afectarea ficatului (hepatotoxicitate). Acest lucru poate apărea după utilizarea izoniazidei și a rifampicinei.

Efectele secundare ușoare sunt des întâlnite. Dacă te confrunți cu acestea, nu trebuie să întrerupi tratamentul. În schimb, reacțiile adverse severe impun oprirea tratamentului sau schimbarea acestuia. Însă doar 3-5% dintre pacienții aflați sub tratament se confruntă cu reacții adverse grave.

Experții în domeniul medical nu cunosc deocamdată prea multe informații despre tuberculoza renală. Motivul apariției diferențelor dintre pacienții din țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare nu este încă clar. Oamenii de știință trebuie să efectueze studii mai aprofundate asupra acestei afecțiuni.

  • Highsmith, H. Y., Starke, J. R., & Mandalakas, A. M. (2018). Tuberculosis. In Kendig’s Disorders of the Respiratory Tract in Children. https://doi.org/10.1016/B978-0-323-44887-1.00029-8

  • Koch, A., & Mizrahi, V. (2018). Mycobacterium tuberculosis. Trends in Microbiology. https://doi.org/10.1016/j.tim.2018.02.012

  • Daniel, T. M. (2006). The history of tuberculosis. Respiratory Medicine. https://doi.org/10.1016/j.rmed.2006.08.006