Feritina ridicată: cum poate fi scăzută?
 

Feritina ridicată: cum poate fi scăzută?

Feritina ridicată poate provoca oboseală, dureri abdominale și articulare și închiderea la culoare a pielii.
Feritina ridicată: cum poate fi scăzută?
Leonardo Biolatto

Scris și verificat de medicul Leonardo Biolatto.

Ultima actualizare: 10 octombrie, 2022

Feritina este una dintre proteinele implicate în metabolismul fierului. Este responsabilă de stocarea acestuia în anumite celule ale corpului pentru ca, atunci când este necesar, să existe rezerve. Feritina ridicată în sânge poate arăta că ceva nu este în regulă în organism.

Cea mai mare parte a feritinei se găsește în ficat, dar o parte circulă în sânge. Atunci când măsurăm cantitatea de feritină din sânge, putem estima și concentrația de fier.

Fierul este esențial pentru ca hemoglobina din globulele roșii să se lege de oxigen și să-l transporte în toate celulele. În acest articol, vă explicăm ce se întâmplă atunci când feritina este ridicată în sânge și ce puteți face pentru a o reduce.

Ce arată feritina ridicată?

După cum am menționat, feritina este o proteină care permite depozitarea fierului în celule. Când măsurăm concentrația sa în sânge, putem spune dacă rezervele de fier sunt mari, scăzute sau în limite normale.

Nivelurile normale de feritină în sânge sunt între 12 și 300 de nanograme/mililitru la bărbați. Pentru femei, normalitatea înseamnă între 12 și 150 ng/mL. Această diferență se datorează faptului că femeile, la menstruație, pierd o cantitate semnificativă de fier.

Supliment de fier

 

Feritina ridicată înseamnă că nivelul de fier este ridicat. Această situație are cauze multiple, cum ar fi, de exemplu, o leziune hepatică. Alte cauze obișnuite sunt:

  • Consumul de alcool frecvent sau excesiv
  • Procese inflamatorii. Ele pot apărea în multe boli, cum ar fi cancerul.
  • O dietă foarte bogată în fier
  • Anemie. Acest caz este complex. Întrucât anemia este o deficiență de fier, organismul încearcă să o compenseze prin creșterea cantității de feritină circulantă.
  • Transfuzii de sânge
  • Sindromul de activare a macrofagelor. Este o patologie în care celulele sistemului imunitar, numite macrofage, sunt mai active decât în mod normal. Acestea sunt celule în care se depozitează și feritina.

Nu putem uita că nivelul ridicat al feritinei depinde și de factorii genetici. De fapt, există o boală ereditară, numită hemocromatoză, care constă în acumularea excesivă de fier.

Ce simptome pot apărea?

În mod normal, pacienții sunt asimptomatici la început, dar în timp pot apărea anumite probleme. În primul rând, pacienții sunt adesea obosiți și slăbiți.

Durerea abdominală sau articulară este tipică la persoanele cu feritina ridicată. Pielea devine mai închisă la culoare. Problemele cardiace sunt o consecință frecventă.

 

Femeie cu feritina ridicată

Cum se tratează feritina ridicată?

Pentru a scădea nivelul feritinei, există anumite opțiuni terapeutice. În primul rând, se reduce aportul de alimente care sunt foarte bogate în fier, cum ar fi spanacul, ficatul sau carnea roșie.

În plus, se recomandă ingerarea cheliților. Chelații sunt substanțe care se leagă de metalele găsite în sânge (cum ar fi fierul) și le elimină.

În cele din urmă, se pot efectua flebotomii. Flebotomia este o tehnică care constă în extragerea sângelui de la persoana cu feritina ridicată. Procedura se repetă de mai multe ori pentru a coborî nivelul feritinei. În plus, boala necesită teste de sânge frecvente pentru a verifica nivelul acestei substanțe.

Este important să mergem relativ des la medic și să facem analize de sânge. Prin această măsură simplă, putem analiza mulți parametri importanți pentru sănătate, precum nivelul de feritină.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.



Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.