Francis Bacon: contribuții în filozofie și știința modernă

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati

Ultima actualizare: 20 februarie, 2023

Francis Bacon (1561-1626) a fost un eminent gânditor englez al epocii moderne și este considerat fondatorul empirismului filozofic și al științei experimentale. A fost filozof, politician, avocat și scriitor. Lucrările sale au marcat istoria gândirii occidentale și a științei moderne. Mai jos, veți descoperi o scurtă descriere a vieții sale și a celor mai semnificative contribuții ale acestuia.

Scurtă biografie a lui Francis Bacon

Francis Bacon s-a născut pe 22 ianuarie 1561 în Londra (Anglia). Era fiul lui Sir Nicholas Bacon, un înalt magistrat în guvernul reginei Elisabeta I și al lui Anne Cooke Bacon, una dintre cele mai luminate și cultivate femei ale vremii.

În primii ani de viață, mama sa l-a educat sub principiile puritane și calviniste. Mai târziu, în tinerețe, a studiat la Trinity College, Cambridge și la prestigioasa facultate de drept Gray’s Inn din Londra. Acest lucru i-a permis să devină membru al parlamentului britanic în 1584.

Cariera politică și realizările

Se spune că regina Elisabeta I nu avea prea multă apreciere pentru el. Din acest motiv, cariera sa politică a început să prospere când regele Iacob I a preluat puterea în 1603. Acesta l-a apreciat pe Bacon și l-a numit unul dintre cărturarii săi preferați.

În timpul domniei lui Iacob I, Bacon a primit funcții și onoruri tot mai mari: sfătuitor regal (1607), avocat general (1613), procuror general (1615), membru al consiliului privat (1616), ministru al justiției (1617), Lord Warden al sigiliului și Lord Cancelar (1618). În plus, i s-a acordat titlul de baron de Verulam și viconte de San Albano.

Francis Bacon s-a trezit implicat în intrigi politice și acuzat că îl discreditează pe rege. Prin urmare, în 1621 a fost acuzat de corupție și maltratare a subordonaților săi. Cu toate acestea, a reușit să iasă din aceste capcane și a putut să se dedice exclusiv lucrării sale filozofice și științifice.

Descoperiți: Cine au fost sofiștii și ce moștenire ne-au lăsat?

Cele mai semnificative contribuții ale lui Francis Bacon

Deși cariera politică a lui Francis Bacon s-a încheiat în dizgrație, el a rămas influent prin lucrările sale, în primul rând ca avocat filozofic și practicant al metodei științifice în timpul Revoluției Științifice.

Contribuțiile lui Francis Bacon acoperă patru domenii: literar, politic, filozofic și științific. Mai jos le vom rezuma pe cele mai relevante.

Introducerea eseului ca gen literar

Francis Bacon este adesea considerat părintele eseurilor engleze. Deși eseul a apărut inițial în 1580, cu o lucrare a scriitorului francez Michel de Montaigne, Bacon a popularizat acest gen literar în 1597, când a scris celebrele sale Eseuri despre morală și politică.

Aceste scrieri s-au bucurat de o mare popularitate datorită stilului lor simplu, fără înfrumusețări lingvistice. Textele abordau probleme de natură publică sau privată, analizate din perspective diferite.

Abordarea unei filozofii practice

Francis Bacon a criticat puternic filozofia antică, în special cea greacă. El a considerat că nu are nicio aplicație în viața de zi cu zi, în ciuda faptului că majoritatea profesorilor și gânditorilor vremii studiau ideile lui Aristotel ca și cum ar fi adevăruri absolute.

Prin urmare, și-a asumat înlocuirea ideilor filozofiei clasice (bazate pe argumente logice și filozofice fără valoare practică pentru viața umană) cu un nou corp de studiu și cunoștințe științifice (bazat pe experimente și observații).

Reformularea metodei științifice

Francis Bacon a reorganizat metoda științifică dominantă, care era puternic influențată de ideile filozofice ale lui Aristotel privind studiul naturii. Potrivit lui Bacon, teoria aristotelică era bună numai pentru dispute verbale.

În acest fel, filozoful modern a susținut că gândirea umană ar trebui să-și însușească instrumente eficiente pentru a domina natura – ceva neglijat de Aristotel. Acest instrument este reprezentat de experimente, care interpretează și modelează datele.

Prin urmare, el a propus metoda experimentală inductivă ca sursă a tuturor cunoștințelor științifice. Metoda menționată constă în observarea și analizarea unor fapte sau fenomene particulare ale naturii și formularea unor legi universale care explică tiparele observate.

Cu alte cuvinte, această metodă se bazează pe observarea și studierea unor cazuri particulare pentru a trage concluzii generale.

Bacon a susținut că toți oamenii de știință ar trebui să elimine noțiunea preconcepută despre lume. Aceștia trebuiau să fie sceptici, ceea ce presupune neacceptarea explicațiilor care nu pot fi dovedite prin observație și experiență senzorială.

După cum putem observa, metoda propusă de Bacon a reprezentat un progres fundamental pentru știința modernă, întrucât a promovat formularea unor ipoteze științifice adecvate și o apropiere experimentală a realității.

Citiți mai mult: Gândesc, deci exist: originea și sensul acestei fraze celebre

Fundamentul empirismului filozofic

Francis Bacon este considerat părintele empirismului modern, deoarece a susținut că sursa cunoașterii sunt simțurile și că obiectul investigației este natura (materia), care are diverse calități și forme deoarece este în continuă mișcare.

Pentru Bacon, simțurile sunt infailibile. Prin urmare, toate cunoștințele trebuie să plece de la analiza rațională a datelor oferite de experiență.

Părintele științei moderne

Francis Bacon a fost una dintre cele mai revoluționare figuri ale epocii moderne. Viziunea sa despre cunoaștere și natură a pus bazele înființării unei științe bazate pe experimentare, care este esențială astăzi.