Cine au fost sofiștii și ce moștenire ne-au lăsat?
 

Cine au fost sofiștii și ce moștenire ne-au lăsat?

Sofiștii au fost gânditori din Grecia antică ce se dedicau predării artei retoricii și persuasiunii. Află totul despre ei!
Cine au fost sofiștii și ce moștenire ne-au lăsat?
Maria Alejandra Morgado Cusati

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati.

Ultima actualizare: 22 ianuarie, 2023

Cine au fost sofiștii? În Grecia Antică, în special în Atena democratică din secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., a existat un grup de gânditori dedicat predării artei retoricii și persuasiunii. Acești savanți, numiți sofiști, aveau un scop practic: instruirea cetățenilor în conducerea treburilor publice în schimbul banilor.

Sofiștii nu au format o școală unită. Totuși, ceea ce aveau în comun era relativismul lor moral, negarea adevărului obiectiv și scepticismul cu privire la valoarea absolută a cunoașterii. Să aruncăm o privire mai atentă!

Cine au fost sofiștii?

Termenul „sofist” provine din cuvântul grecesc sophos, care înseamnă „înțelept”. Prin urmare, în Grecia Antică, era folosit pentru a numi pe oricine preda înțelepciunea.

În secolul al V-lea î.Hr., cuvântul a început să capete o tentă peiorativă și degradantă. Diferiți filosofi ai vremii (presocraticii) i-au acuzat pe sofiști că nu caută adevărul obiectiv.

Adevărul este că sofiştii erau călători care cunoşteau culturi diferite. Prin urmare, aceștia ajunseseră să se întrebe dacă legile și obiceiurile erau rezultatul convențiilor sociale sau, dimpotrivă, erau naturale.

Ei au susținut o interpretare relativistă a realității, în care adevărul obiectiv nu există, ci este construit pe baza opiniei majorității. Prin urmare, în loc să caute „adevărata cunoaștere” (cum au făcut filosofii vremii), s-au concentrat pe predarea oratoriei. Procedând astfel, elevii lor puteau reuși în societate și politică.

Sofiștii au trecut de la „maeștri ai înțelepciunii” sau „cunoscători ai vieții” la „maeștri șarlatani”, „smecheri” sau „înțelepți falși”. Filosofi precum Platon și Aristotel i-au acuzat că sunt trișori pentru că folosesc retorica și dialectica pentru a înșela oamenii.

Trebuie să ținem cont de faptul că, în această perioadă istorică, sistemul de guvernare din Atena era democrația parlamentară. Legile și funcțiile publice implicau dezbateri între cetățeni. Prin urmare, stăpânirea retoricii și a persuasiunii era esențială pentru a avea influență în treburile publice.

Abilitățile remarcabile ale sofiștilor le-au permis să devină primii gânditori profesioniști care erau plătiți pentru transmiterea cunoștințelor.

Descoperă: Confucianismul: ce ne învață filosofia lui Confucius?

Piață din Grecia Antică
Grecia democratică a fost locul în care au activat sofiştii.

Principalii exponenți ai sofismului

Sofiştii împărtășeau o poziție relativistă și sceptică față de adevăr. Printre cele mai proeminente figuri au fost următoarele:

Protagoras din Abdera (485 – 411 î.Hr.)

Cea mai cunoscută frază a acestui filosof este următoarea:

Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care sunt în măsura în care sunt și a celor care nu sunt în măsura în care nu sunt.

Expresia se referă la faptul că legea este o convenţie socială şi că poate fi modificată în funcţie de interesul fiecărei comunităţi.

Protagoras a fost un gânditor călător și un expert în retorică, ce percepea taxe mari pentru cunoștințele sale despre utilizarea corectă a cuvintelor (ortoepia).

Gorgias din Leontini (483 – 375 î.Hr.)

A fost un mare susținător al scepticismului. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Despre natură sau non-ființă și Elena.

Prima lucrare este un tratat de filosofie eleatică, în care autorul susține că nimic nu există. Dacă ceva a existat, nu ar putea fi cunoscut și dacă ar putea fi cunoscut, nu ar putea fi comunicat. Elena este un discurs în care filosoful analizează toate motivele pentru care Elena este acuzată de războiul troian. Apoi, le respinge ca fiind false.

Antifon (480 – 411 î.Hr.)

A fost un susținător al teoriei hedoniste, care afirmă că acțiunile umane sunt motivate de căutarea plăcerii. De asemenea, a scris despre retorică și discursuri politice.

El considera legea ca fiind o convenție umană artificială, adesea contrară naturii însăși. Legile sunt schimbătoare, ca și voința umană; de aceea, justiţia este supusă fluctuaţiilor. A susținut că încălcarea legii umane în secret nu atrage după sine pedepse.

Contribuţii ale sofiştilor

Deși termenul este folosit ca ceva peiorativ în cadrul comunității filosofice, este important să recunoaștem contribuțiile acestor mari gânditori. Cele mai relevante sunt următoarele:

Relativism și scepticism

Sofiștii au fost primii care au propus o perspectiva relativistă și sceptică a realității. Pentru ei nu există adevăruri sau legi universale care să explice originea lucrurilor sau care să dicteze ce este bine și ce este rău.

Dacă există, omul nu are capacitatea să le cunoască. Așadar, vor exista viziuni diferite despre realitate, toate fiind la fel de valabile.

Accentul pe individ și societate

Filosofii anteriori sofiștilor s-au concentrat asupra studiului naturii, creației și originii cosmosului. Sofiștii au dat deoparte această tradiție și s-au concentrat pe studiul omului și al societății, luând în considerare factori precum politica sau educația.

Bărbat care luptă pentru libertate
Sofiștii au inclus în studiul filosofiei analiza politică relativă.

Importanța discursului și a limbajului

Sofiștii au fost primii gânditori care au reflectat asupra discursului și importanței acestuia în a-i convinge pe alții. În acest sens, ei sunt precursorii retoricii ca disciplină.

Sofiştii au adus mari contribuţii în filologie şi lingvistică, precum categorisirea verbelor şi a substantivelor, analiza gramaticală a cuvintelor, interpretarea semnificaţiilor, folosirea corectă a sintaxei, distincţiile dintre cuvinte şi tipurile de propoziţii.

Pedagogia

Sofiştii au fost primii gânditori care au perceput bani pentru învăţăturile lor. Mai mult, ei sunt considerați precursorii educației într-un mediu artificial (caracteristic civilizației occidentale). Acest lucru a înlocuit educația tradițională din Grecia Antică.

Cine au fost sofiștii? Concluzie

Deși sofiștii au fost discreditați, filosofii contemporani au încercat să justifice importanța acestor mari gânditori. De exemplu, autori precum Friedrich Nietzsche și George Grote au susținut că sofiștii erau filosofi autentici, ale căror doctrine ar trebui analizate ca poziții serioase ale cunoașterii.

S-ar putea să te intereseze...
Filosofia lui Spinoza și viziunea sa asupra naturii
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Filosofia lui Spinoza și viziunea sa asupra naturii

Filosofia lui Spinoza a fost foarte cenzurată la vremea sa, deoarece nu se conforma iudeo-creștinismului. Să vedem de ce!



  • Cadavid L. Los sofistas: maestros del areté en la paideia griega. Revista Perseitas. 2014;2(1):37-61.
  • Taylor C, Lee M. The Sophists [Internet]. California: Stanford Encyclopedia of Philosophy; 2020 [consultado el 12 oct de 2022]. Disponible en: https://plato.stanford.edu/entries/sophists/

Conținutul acestei publicații are scop pur informativ. În niciun moment nu ar trebui să faciliteze sau să înlocuiască diagnosticele, tratamentele sau recomandările oferite de către un specialist. Consultă un specialist de încredere dacă ai îndoieli și cere acordul acestuia înainte de a începe orice procedură.