Sângele lui a salvat bebelușii femeilor cu Rh-

Despre eroul nostru din Australia se știe că cu sângele lui a salvat bebelușii femeilor cu factor Rhesus negativ. Vă împărtășim astăzi o poveste pozitivă, plină de speranță, de care merită să aflați. James duce o viață normală în Australia, bucurându-se de o bătrânețe liniștită alături de fiica sa și mai ales de nepoți. Poate că unii oameni nu l-ar considera un erou, dar două milioane de oameni sunt încă în viață datorită conținutului special al sângelui său. 

Află din rândurile de mai jos detaliile acestei povești incredibile în care sângele lui a salvat bebelușii femeilor cu factor Rhesus negativ.

Te-ar putea interesa și:

Dietă de 7 zile pentru scăderea trigliceridelor

Coincidențele stranii ale vieții.

Când James Harrison avea 14 ani, s-a întâmplat ceva care l-a adus în pragul morții. În urma unui accident, doctorii au fost nevoiți să îi scoată un plămân.

A petrecut săptămâni întregi la terapie intensivă și i s-au făcut numeroase transfuzii. Mama sa i-a explicat că a fost nevoie de 13 litri de sânge pentru a-l menține în viață.

Profund impresionat de faptul că o suită de oameni care nici nu-l cunoșteau și-au donat de bunăvoie sângele pentru a-i salva viața, tânărul James a decis că primul lucru pe care îl va face după ce va împlini 18 ani va fi să doneze sânge. 

Și așa a și făcut. Dar ultimul lucru la care se aștepta a fost ca a doua zi după donare să primească un telefon de la spital în care i se cerea să vină imediat acolo.

James Harrison – sângele lui a salvat bebelușii

La mijlocul anilor 1960, rata mortalității infantile era foarte ridicată în Australia. Societatea Națională de Cruce Roșie amintește că era într-adevăr un lucru de speriat.

Multe femei sufereau avorturi spontane sau își pierdeau bebelușii, dar nimeni nu știa care este cauza. În alte cazuri, copii se nășteau cu malformații grave care le provocau moartea în doar câteva zile. Ce se afla în spatele acestor nenorociri?

Este vorba despre boala Rhesus. Este o boală devastatoare care constă în faptul că sistemul imunitar al mamei recunoaște celulele fătului ca pe un  pericol și le atacă în misiunea de a apăra corpul mamei, lucru ce explică avorturile spontane și malformațiile.

Boala este cauzată de faptul că sângele femeii însărcinate conține factorul Rhesus negativ (Rh-). Situația este agravată de faptul că tatăl poate transmite fătului factorul Rhesus pozitiv (Rh+).

Citește și:

4 preparate care cresc numărul trombocitelor din sânge

Boala Rhesus este fatală pentru bebeluș și are un  impact psihologic major asupra mamei, ca urmare a gândului că proprii săi anticorpi au atacat bebelușul. Însă cu ajutorul lui James Harrison, lucrurile s-au schimbat radical.

Odată cu prima donare, medicii au constatat că James este un individ foarte special:

• Sângele său conține un tip de anticorp ce poate lupta împotriva bolilor autoimune. 
• Cu ajutorul sângelui său, medicii au reușit să sintetizeze un vaccin numit „Anti-D” ce împiedică dezvoltarea anticorpilor în timpul sarcinii în cazul femeilor cu factor Rhesus negativ.
• Peste 17% dintre australience poartă acest factor, motiv pentru care ajutorul oferit de sângele lui James este vital chiar și în ziua de azi.

Un dar de preț în sângele lui James Harrison

Potrivit statisticilor Crucii Roșii, sângele lui James a salvat viețile a milioane de bebeluși. Două milioane de copii s-au născut fără complicații și duc o viață normală.

Un lucru uimitor este că, deși James este fericit că a reușit să ofere speranță atâtor copii, el nu poate nega că cea mai mare satisfacție a simțit-o atunci când sângele său a contribuit la salvarea vieții propriului său nepot. 

O coincidență stranie a făcut ca însăși fiica lui să poarte factorul Rhesus negativ, astfel că nepotul bărbatului are multe motive pentru a-i fi recunoscător bunicului.

Poate că vă întrebați totuși de ce conține sângele lui James Harrison acest anticorp. Este mâna sorții? Există poate o cauză genetică?

Potrivit specialiștilor, motivul ține de accidentul pe care bărbatul l-a suferit la vârsta de 14 ani.

Tratamentul administrat, împreună cu transfuziile de sânge de la oameni diferiți au dus la dezvoltarea spontană a acestui anticorp. 

Cu toate acestea, medicii nu au nicio certitudine. Îi mulțumim lui James pentru că a continuat să-și facă treaba, deși, așa cum spune el, teama de ace îl face să se uite în altă parte de fiecare dată când donează sânge.

Nu putem să nu ne întrebăm ce se va întâmpla atunci când James nu va mai fi printre noi.

Doctorii susțin că ar trebui să existe și alți oameni cu acest anticorp. Așteptăm să apară un alt donator cu caracteristici similare, un alt erou anonim cu un „braț de aur” care poartă, fără să știe, o sursă de viață în sângele său.

Uimitor, nu-i așa?