Sindromul general de adaptare: faci față stresului?

Când ne confruntăm cu o situație stresantă, corpul reacționează într-un mod foarte clar. Pericolul pentru sănătatea fizică și psihică apare atunci când factorii de stres devin o constantă în viața noastră. Vom arunca o privire mai atentă asupra subiectului în acest articol!

Sindromul general de adaptare este o explicație a modului în care corpul reacționează la situații stresante. Această teorie, prezentată de psihologul Hans Selye în 1936, analizează procesele fiziologice care au loc atunci când există ceva care ne preocupă excesiv, care ne copleșește sau care depășește capacitățile noastre de control.

Nervi, dureri de stomac, îngrijorare, palpitații, dureri de cap…

Majoritatea dintre noi am experimentat aceste simptome induse de stres. Deși îi cunoaștem consecințele, factorii declanșatori și, cel mai important, înțelegerea motivului pentru care experimentăm aceste fenomene ne scapă. Prin urmare, deși stresul poate fi un răspuns fiziologic normal, experimentăm această realitate cu multă suferință.

De ce nu recunoaștem?

Trăim într-o societate în care nu numai că normalizăm tulburările de stres și anxietate, ci credem, de asemenea, că persoanele care nu ating acest nivel pur și simplu nu lucrează suficient de mult. Integrarea acestei credințe în viețile noastre are consecințe grave pentru sănătate.

Să aruncăm o privire asupra modului în care corpul gestionează procesul de adaptare la situații stresante.

Sindromul general de adaptare: definiție și faze

Să ne imaginăm că avem o nouă slujbă. În câteva săptămâni, începem să vedem că volumul de muncă este excesiv și că mediul de lucru, pe lângă faptul că este opresiv, ne plictisește și ne alungă entuziasmul. Uzura psihologică este evidentă.

Ceea ce experimentăm în acest timp reflectă esența teoriei lui Hans Selye. Sindromul general de adaptare descrie procesul de răspuns natural al ființei umane la situațiile de stres.

Această experiență poate fi adaptivă și normală atunci când, în cele din urmă, reușim să ne adaptăm la aceste stimulente exigente. Cu toate acestea, atunci când aceste condiții depășesc capacitatea noastră de control, apar simptome negative.

În mod similar, este important să menționăm că aceste reacții sunt universale. Dr. Selye a efectuat o serie de experimente pe șoareci la Universitatea McGill din Montreal, punând animalele în situații stresante pentru a le testa comportamentul. Efectele au fost întotdeauna aceleași. Mai târziu, specialistul a trecut de la animale la oameni și a descoperit că sindromul general de adaptare se dezvoltă în trei faze.

1. Faza de alarmare sau șocul

Modelul lui Selye continuă să fie valabil și în zilele noastre. Potrivit studiilor, precum cele făcute la Universitatea West Virginia din Statele Unite, nu există puncte slabe în această abordare, iar aspectele sale fundamentale continuă să fie valabile.

Pentru a-i testa eficiența, specialiștii aplică modelul în lumea atletică, domeniu care ne permite să ilustrăm clar aceste faze. Prima fază este atunci când ne aflăm pentru prima dată într-o situație extrem de stresantă. De exemplu, ne confruntăm cu un adversar într-un joc de tenis, fotbal sau karate. Putem lua ca exemplu în acest sens și o nouă poziție la locul de muncă.

Corpul uman reacționează în felul următor:

• Experimentăm tahicardie (o frecvență cardiacă accelerată) și ne simțim alarmați.
• Cea mai comună caracteristică este faptul că, la început, ne simțim paralizați și nu știm cum să reacționăm.
• Confruntându-se cu un stimul amenințător, sistemul suprarenal începe să elibereze cortizol, hormonul stresului.

Dacă persoana reușește să depășească această primă reacție și să preia controlul situației, sindromul general de adaptare se oprește. În caz contrar, aruncă o privire la faza următoare.

2. Faza de rezistență

Dacă agentul stresant rămâne în mediu și nu apare adaptarea la acesta, începe faza de rezistență. În acest stadiu, nivelul de activare nu este la fel de ridicat, dar supărările fiziologice sunt încă prezente. Să aruncăm o privire mai profundă:

• Definim rezistența ca o incapacitate susținută de a face față, de a accepta sau de a reacționa la ceva care ne copleșește, ne îngrijorează sau ne alarmează.
• Angoasa persistă; este clar că ritmul nostru cardiac nu mai este mai mare decât cel normal și că nu mai suntem în mod constant prinși în acea stare de alertă și hipersensibilitate. Totuși, incertitudinea și disconfortul continuă pentru că nu ne-am adaptat.
• Cortizolul continuă să fie eliberat în corp și acest lucru poate provoca oboseală, modificări ale dispoziției, iritabilitate și probleme de concentrare.

În cazul în care nu ne adaptăm situației concrete și factorilor de stres, ajungem la o fază mai problematică.

3. Faza de epuizare

Așa cum explică medicul M. Carmen Ocaña Méndez în lucrarea sa despre sindromul general de adaptare, o bună parte a populației este scufundată în etapa de epuizare. Mulți dintre noi trăim într-o stare persistentă de stres, pentru că nu ne adaptăm și nu reușim să facem față provocărilor de zi cu zi.

• Când petrecem mai multe luni într-o stare persistentă de stres, ne consumăm resursele fizice și psihice.
• Riscul de a dezvolta anumite boli crește. Cea mai frecventă caracteristică a acestei faze este faptul că începem să vedem dovezi de hipertensiune, modificări ale digestiei, insomnie, dureri musculo-scheletice, dureri de cap, amețeli, etc.
• Nu putem pierde din vedere faptul că stresul cronic se poate transforma în tulburări de anxietate.

Importanța gestionării stresului

Sindromul general de adaptare demonstrează importanța gestionării stresului, pentru a evita atingerea stadiului de epuizare. Stresul pe care nu îl gestionăm devine cronic și provoacă disconfort și boli. Trebuie să avem în vedere acest lucru: gestionarea acestor stări este necesară și posibilă. Cu toții avem capacitatea de a face acest lucru (Lazarus, 1980). Iată câteva strategii:

• Stabilește cauza stresului.
• Vino cu soluții pentru problemă (probleme). Evită provocările care devin mai mari și mai greu de controlat în fiecare zi.
  
• Acționează în funcție de emoțiile tale. Ar trebui să le poți controla și să nu te controleze ele pe tine.
  
• În fiecare zi, elaborează noi măsuri care te vor ajuta să rezolvi situațiile stresante.
• Adoptă un stil de viață sănătos și practică relaxarea și respirația profundă.

În plus, trebuie să cerem ajutor atunci când avem nevoie de el. Sprijinul din partea celor dragi și intervenția profesională specializată ne vor împiedica să atingem astfel de limite epuizante.