Teoria obiectificării: ce este și care sunt consecințele ei
„Sunt mai mult decât o față drăguță”… aceasta este o frază care ar putea fi pusă pe tricouri. Totuși, dacă o analizăm puțin, putem detecta o dihotomie: frumusețe și corp vs. inteligență și alte calități. Sună de parcă trupul ar fi întregul om și ar defini valoarea cuiva. Teoria obiectificării cuprinde procesele implicate în reificarea oamenilor, în reducerea lor la „un simplu obiect”.
Care este teoria obiectificării?
Teoria obiectificării pune accent pe procesele prin care oamenii sunt tratați ca obiecte. „Obiectul” are prioritate asupra persoanei în ansamblu.
Deși se aplică în diferite cazuri, precum capitalismul sau șefii care își transformă angajații în obiecte (mijloace pentru a atinge un scop), adevărul este că teoria obiectificării afectează cel mai mult femeile și corpul acestora. Unul dintre cele mai mari dezavantaje ale sale constă în efectul cauzat de evaluarea obiectului.
De exemplu, oamenii își analizează atent corpul și în funcție de ceea ce descoperă cred ca sunt mai mult sau mai puțin valoroși. Restul calităților nu este luat în seamă.
Descoperiți: Imaginea corporală negativă și stima de sine
Istoria teoriei obiectificării
În ceea ce privește dezvoltarea teoriei obiectificării, putem cita diferite contribuții. William James și Charles Cooley au investigat conceptul de sine oglindă. Această teorie susține că ceea ce văd alții în noi are un efect important asupra a ceea ce gândim despre noi înșine, adică asupra percepției de sine.
Există studii care subliniază că prin auto-obiectificare, femeile își pot pierde interesul pentru alte chestiuni care nu sunt legate de corp sau pentru dezvoltarea altor abilități.
Putem cita și contribuțiile lui Fredrickson și Roberts, datând din 1997, în care se discută rolul genului în socializarea diferențială a bărbaților și femeilor. Trebuie să menționăm că obiectificarea are un gen foarte marcat: feminin. Nu se întâmplă la fel și în cazul bărbaților. Acest lucru are un impact ridicat nu numai la nivel social și cultural (locul acordat femeilor), ci și la nivel psihologic.
Recomandăm: 4 obiceiuri care încurajează dragostea de sine
Care sunt consecințele obiectificării?
Trăim într-o societate care stabilește standarde, iar acest lucru se traduce în anumite cerințe în ceea ce privește corpul. De exemplu, nu întâmplător cele mai multe tulburări de comportament alimentar apar la femei la o vârstă fragedă. „Cultul corpului” a devenit o obsesie care duce la măsuri exagerate și operații estetice nesfârșite.
Acest lucru poate duce la o auto-percepție scăzută, cu sentimente de rușine, anxietate și nesiguranță din cauza neîncadrării în tiparul ideal.
Hipersexualizarea corpurilor este un simptom al obiectificării lor. Printre consecințele la nivel social se numără traficul sexual (corpul ca marfă), susținut de o structură patriarhală dominată de bărbați. Există și consecințe mai subtile: intrarea gratuită a femeilor într-un club de noapte pentru a atrage bărbații. Ele sunt „produsul”.
Reificarea poate apărea în toate tipurile de relații. Nu vorbim doar despre hărțuirea stradală, ci și de relațiile apropiate.
Teoria obiectificării: concluzie
În primul rând, trebuie să clarificăm faptul că obiectificarea femeilor este o formă de violență estetică, care le dezumanizează, le „fragmentează” și le transformă în obiecte.
Este necesară creșterea gradului de conștientizare cu privire la stereotipurile de gen pentru a le elimina, deoarece acestea dau o valoare mai mare corpului feminin și frumuseții acestuia, în loc să promoveze alte calități, precum inteligența. Având în vedere consecințele asupra stimei de sine a femeilor, este important să eliminăm astfel de convingeri.
Este necesar să recunoaștem toate celelalte calități pe care o persoană le are, dincolo de „a fi o față drăguță”, așa cum am menționat la început. O persoană nu poate fi redusă la corpul său.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Moya Garófano, A. Cosificación de las mujeres: Análisis de las consecuencias psicosociales de los piropos. Granada: Universidad de Granada, 2016. [http://hdl.handle.net/10481/43577].
- Sáez, Gemma, Valor-Segura, Inmaculada, & Expósito, Francisca. (2012). ¿Empoderamiento o subyugación de la mujer?: experiencias de cosificación sexual interpersonal. Psychosocial Intervention, 21(1), 41-51. https://dx.doi.org/10.5093/in2012v21n1a9.
- Kozee, H. B., Tylka, T. L., Augustus-Horvath, C. L., & Denchik, A. (2007). Development and Psychometric Evaluation of the Interpersonal Sexual Objectification Scale. Psychology of Women Quarterly, 31(2), 176–189. https://doi.org/10.1111/j.1471-6402.2007.00351.x.