Tipuri de tuburi endotraheale și utilizările acestora

16 Mai, 2020
Tuburile endotraheale mențin căile respiratorii deschise. În articolul de azi, îți explicăm cum și de ce medicii le folosesc.

De obicei, medicii inserează diferitele tipuri de tuburi endotraheale prin gură sau nas. Acestea mențin căile respiratorii deschise, astfel încât pacientul să poată respira.

Tuburile endotraheale sunt utilizate sub anestezie generală în cazul pacienților aflați în stare critică, care au nevoie de ventilație mecanică din cauza unei probleme care afectează căile respiratorii.

Unele studii descriu această procedură drept „ventilație mecanică invazivă”. La baza acestei denumiri stă faptul că tuburile endotraheale forțează căile respiratorii să se deschidă, în ciuda tensiunii la care sunt supuse.

Citește mai mult:

Sănătatea respiratorie și coronavirusul

Pentru ca tuburile endotraheale să poată fi inserate, este nevoie deseori de medicamente care să relaxeze mușchii din regiunea vizată. În cele ce urmează, îți vom explica cum folosesc medicii acest tip de cateter. Totodată, îți vom prezenta alcătuirea sa și alte câteva aspecte importante.

Componentele tuburilor endotraheale

Instrucțiuni pentru utilizarea diferitelor tipuri de tuburi endotraheale

Tuburile endotraheale – adică sistemele de ventilație mecanică invazivă – au mai multe componente. Iată care sunt acestea:

  • Conectorul: Această componentă leagă tubul propriu-zis de ventilator. Este practic un dispozitiv bucal și, spre deosebire de restul tubului, nu pătrunde în căile respiratorii.
  • Corpul: Este componenta principală a tubului și permite circulația oxigenului. În general, prezintă o lumină care îi ajută pe medici să se asigure că inserează tubul în mod corect prin trahee.
  • Vârful: Se află în capătul opus al tubului față de conector. Uneori are o formă ascuțită cu un orificiu numit „orificiul Murphy”. Însă nu toate tuburile endotraheale au această caracteristică, deoarece supun căile respiratorii unui risc crescut de leziuni.
  • Balonul: Este localizat în aproprierea conectorului și, în mod obișnuit, are un design ergonomic care să permită o inserție cât mai ușoară. Această componentă a tubului reduce presiunea exercitată asupra pereților traheii. Medicii îl folosesc mai ales atunci când trebuie să intubeze un copil.

Principalele tipuri de tuburi endotraheale

Medic pregătind un tup endotraheal steril

Pe lângă componentele menționate în secțiunea anterioară, este important să reținem și care sunt diferitele tipuri de tuburi endotraheale. Principalele categorii sunt:

  • Tuburi endotraheale cu un singur lumen: Sunt dispozitive sterile din policlorură de vinil (PVC) sau silicon. Medicii le inserează pe cale orală sau nazală pentru facilita anestezierea pacientului. Prezintă un balon cu volum ridicat și presiune scăzută.
  • Tuburi endotraheale dublu lumen: Sunt ideale pentru pacienții cu tulburări pulmonare asimetrice sau care prezintă o fistulă bronhopleurală. Permit aprovizionarea cu oxigen a unui singur plămân.
  • Tuburi endotraheale spațiale: Pot fi de mai multe feluri, inclusiv tuburi rezistente la laser (utile în timpul anumitor intervenții chirurgicale). Interiorul pereților tubului este armat cu fire în spirală, ceea ce previne perforarea acestuia de către clemele chirurgicale folosite în cadrul intervențiilor cerebrale și orofaciale.
  • Tuburi cu porturi adiționale: Medicii le pot folosi pentru a administra medicamentele de care pacientul are nevoie în situații de urgență (de pildă, anestezii sau relaxante).

După cum poți vedea, există mai multe tipuri de tuburi endotraheale care pot satisface nevoile individuale ale pacienților. Însă, înainte de a folosi un asemenea dispozitiv, specialistul trebuie să ia în considerare câteva aspecte importante.

Aspecte finale

Toți specialiștii care lucrează într-o cameră de primiri urgențe trebuie să știe cum să insereze corect un tub endotraheal. Dacă aceștia nu urmează pașii necesari în mod corect, riscă să pună în pericol viața pacienților.

În primul rând, aceste tuburi nu trebuie inserate în mod forțat pe gâtul pacientului. Dacă întâmpină rezistență, se recomandă administrarea de miorelaxante, astfel încât să nu fie lezați pereții traheii.

Îți recomandăm:

Primul ajutor în arsuri – acționează imediat!

Totodată, specialiștii care apelează la această procedură trebuie să lucreze cu precizie și agilitate. În plus, pentru a nu irosi timp, trebuie să își poată da seama imediat care este tipul de tub endotraheal potrivit pentru pacient.

Sperăm că informațiile din acest articol îți vor fi de ajutor!

  • Díaz, E., Lorente, L., Valles, J., & Rello, J. (2010). Neumonía asociada a la ventilación mecánica. Medicina intensiva34(5), 318-324.
  • Ferragut, C. R., & López-Herce, J. (2003, January). Complicaciones de la ventilación mecánica. In Anales de Pediatría (Vol. 59, No. 2, pp. 160-165). Elsevier Doyma.
  • Ramón, C. O., & Pablo, Á. A. J. (2011). Manejo avanzado de la vía aérea. Revista Médica Clínica Las Condes22(3), 270-279.