Tot ce trebuie să știi despre coada vestigială
 

Tot ce trebuie să știi despre coada vestigială

Coada vestigială este una dintre cele mai rare boli din lume. Se crede că apare din cauza modificărilor genetice. Cu toate acestea, cauza sa exactă nu este cunoscută.
Tot ce trebuie să știi despre coada vestigială

Ultima actualizare: 03 decembrie, 2022

Coada vestigială, cunoscută și sub numele de coada umană, este o raritate fenotipică. Doar 100 de cazuri sunt cunoscute în întreaga lume. Este una dintre cele mai rare boli cunoscute până acum.

Această coadă crește în zona finală a sacrului, la nivelul coccisului. De obicei, este alcătuită din țesut conjunctiv, mușchi, vase de sânge, nervi și piele. Alteori, pot apărea și alte structuri cu vertebre și cartilaj.

Coada vestigială este îndepărtată imediat după naștere. Uneori, această intervenție nu are loc, iar pacientul păstrează coada pe tot parcursul vieții.

Multe dintre cazurile de coadă vestigială au fost legate de spina bifida, o problemă congenitală care împiedică închiderea canalelor spinale în timpul sarcinii.

Coada vestigială: care sunt cauzele apariției sale?

Cauza exactă a acestei boli rare nu este cunoscută. Oamenii de știință au dedus că provine dintr-o mutație genetică, care reactivează un caracter ascuns al dezvoltării noastre evolutive, ce a rămas reprimat în genomul uman.

În plus, au fost efectuate studii ale căror rezultate întăresc această teorie. Pentru a verifica dacă aceste gene există și în genomul uman, au fost studiate genele responsabile pentru dezvoltarea cozii la șoareci și alte animale vertebrate.

Fragment de ADN
De cele mai multe ori, coada umană este considerată un marker al disrafismului spinal.

Ființele umane nu mai au coadă. În ciuda faptului că au gene pentru aceasta, modificarea lor provoacă moartea celulară sau apoptoza celulelor care erau destinate dezvoltării cozii.

Cu alte cuvinte, avem suficiente instrucțiuni pentru a putea dezvolta o coadă, însă această secvență nu se execută. Ca o consecință a acestor gene, coada poate fi observată la om între 4 și 8 săptămâni de sarcină.

După cum subliniază experții, în unele zone ale lumii, precum Asia, apendicele caudal sau coada umană a generat superstiții în cadrul comunităților.

Caracteristici

Chiar dacă se numește așa, în majoritatea cazurilor nu este o coadă propriu-zisă. O coadă normală, ca cea a unei pisici sau a unui câine, este formată dintr-o serie de oase bine diferențiate, cartilaj, măduvă și mușchi care îi permit să se miște corect.

În cazul cozii vestigiale, oasele nu există. Cei câțiva mușchi care o formează nu se vor putea contracta într-o manieră coordonată și nu se vor mișca asemenea cozii unui animal.

Coada vestigială este alcătuită din:

Toate aceste structuri vor permite cozii să se miște, dar fără nicio coordonare și cu multe limitări. Cozile sunt de două tipuri: cozile proprii și pseudo-cozile. Ele se disting prin următoarele:

  • Cozile umane adevărate: acestea sunt rămășița distală a cozii embrionare. Apar în timpul dezvoltări fătului.
  • Pseudocozile: sunt leziuni care au în comun o proeminență lombo-sacrală și o asemănare superficială cu adevăratele cozi vestigiale.

Dimensiunea cozii vestigiale variază. Cel mai lung exemplu a fost descoperit în urmă cu ceva timp la un băiat din ceea ce era atunci Indochina franceză. Dimensiunea cozii sale vestigiale era de 229 mm. Era o coadă vestigială adevărată.

Există și cazul unui tânăr indian pe nume Chandre Oram, care a devenit faimos pentru coada sa lungă. Totuși, această modificare nu este o coadă adevărată, ci mai degrabă un caz de spina bifida sau pseudocoadă.

S-ar putea să te intereseze...
Nutrigenetica: relația dintre alimente și gene
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Nutrigenetica: relația dintre alimente și gene

Dacă ne cunoaștem mai bine genele, este mai ușor să alegem dieta adecvată. Nutrigenetica studiază relația dintre alimente și gene.



  • Manuel Soler. (2002). EVOLUCION La base de la Biologia. © Proyecto Sur de Ediciones, S.L.
  • Rouco, I., Barredo, J., & Zarranz, J. J. (2013). Enfermedades de la médula espinal. Neurología. https://doi.org/10.1016/B978-84-8086-750-4/00019-3
  • Río, R. Del, & Guiñez Gahona, R. (2015). Espina bífida, prevención, diagnóstico y manejo prenatal. Rev. Ped. Elec.

Conținutul acestei publicații are scop pur informativ. În niciun moment nu ar trebui să faciliteze sau să înlocuiască diagnosticele, tratamentele sau recomandările oferite de către un specialist. Consultă un specialist de încredere dacă ai îndoieli și cere acordul acestuia înainte de a începe orice procedură.