Tratamentul și simptomele tungiazei

Tungiaza este o boală strâns legată de sărăcie, deoarece afectează în principal persoanele care merg desculțe și trăiesc în zone neasfaltate sau în zone unde nu se colectează gunoiul.

Tungiaza este o boală parazitară strâns legată de sărăcie. Este cauzată de purici hematofagi, adică purici care se hrănesc cu sânge – în special, de specia Tunga penetrans. Cu toate acestea, au existat și cazuri legate de Tunga trimamillata. În acest articol, vom analiza simptomele și tratamentul tungiazei.

Acest purice are multe nume, cum ar fi purice chigoe, purice de nisip, nigua, purice chigger, etc. Primele cazuri de tungiază au apărut în 1525, când cuceritorul spaniol Fernando González de Oviedo a observat faptul că mulți nativi haitieni sufereau de această afecțiune.

Parazitul este originar din America și s-a răspândit în multe alte zone ale lumii. În prezent, acest purice se găsește în America Latină, Caraibe, Africa Subsahariană, Madagascar, Zanzibar, Insulele Seychelles, coasta de vest a Indiei, Pakistan și Oceania. Știi cum să recunoști simptomele tungiazei? Citește mai departe pentru a afla!

Ce este tungiaza?

Tungiaza apare atunci când una dintre speciile de purici menționate pătrunde în pielea unui animal cu sânge cald. Boala se dezvoltă atunci când femela speciei, gestantă, pătrunde în piele. Atunci când se întâmplă acest lucru, trece printr-un proces de hipertrofie și produce mii de ouă pe care apoi le expulzează.

Boala poate apărea în orice zonă a corpului, dar afectează cel mai frecvent picioarele, deoarece puricii preferă să trăiască pe teren uscat, umbrit, nisipos, plin de material organic. Dacă adăugăm la acest amestec oamenii care merg desculți, așa apare infecția.

Femela gestantă se atașează de piele cu gura. Trece prin epidermă, până când se poate hrăni din capilarele dermei papilare. Deschiderea anal-genitală a parazitului ajunge la suprafața pielii. Prin acea deschidere, femela expulzează ouăle către exterior și, după 1 până la 3 săptămâni, aceasta moare.

Simptomele tungiazei

În majoritatea cazurilor, tungiaza afectează tălpile picioarelor, regiunile periunghiale și pielea dintre degete de la mâini și picioare. Se estimează că doar între 5% și 10% din cazuri prezintă simptome de tungiază și în alte zone ale corpului.

În mod normal, apar mâncărimi intense în zona afectată. Pot apărea una sau mai multe leziuni. De asemenea, acestea pot fi dureroase sau asimptomatice. În cele 24 de ore după ce parazitul pătrunde în piele, se observa o papulă sau maculă eritematoasă. În general, acest lucru începe să apară la aproximativ 2 ore după contact.

Leziunea evoluează și se transformă în noduli albi care au o pată neagră în centru. Pata neagră este capătul abdomenului puricelui. De multe ori, în apropierea locului se observă o acumulare de ouă lipite de piele.

Odată ce puricii mor, o crustă neagră acoperă leziunea. Aceasta este formată din sânge și resturi coagulate. Apoi, apare o cicatrice epidermică. Uneori, leziunile sunt similare cu bășicile, având aspect ulceros sau negos.

Tratamentul tungiazei

Tratamentul de bază pentru tungiază constă în îndepărtarea chirurgicală a puricilor. Pentru a face acest lucru, medicii folosesc un ac steril și spală leziunea cu o soluție salină. În unele cazuri, se folosește o metodă de răzuire profundă. Apoi, pielea este tratată prin electrocoagulare.

Este foarte important să extragi parazitul foarte atent. Corpul puricilor se poate rupe în timpul procesului și va provoca o afecțiune inflamatorie severă. După extracție, ar trebui să aplici antibiotice topice.

În unele cazuri, medicii folosesc tiabendazol pentru a trata tungiaza. Acesta este un medicament administrat pe cale orală pe care trebuie să îl iei în doze de 25 mg/kg pe zi, timp de 5 până la 10 zile. Poți utiliza același medicament și sub formă de cremă sau loțiune, pentru a reduce numărul de leziuni.

Metode de prevenire

Cel mai bun mod de a evita simptomele tungiazei este de a preveni apariția bolii. Pentru a face acest lucru, cea mai practică metodă este de a purta încălțăminte închisă și de a evita staționarea în zonele în care puricii ar putea trăi.

În orice caz, cea mai bună strategie este lupta împotriva sărăciei, pavarea drumurilor și a căilor de acces și stabilirea unor sisteme eficiente de colectare a gunoiului. La fel, ar trebui depuse eforturi pentru renovarea caselor, care nu ar trebui să aibă podele murdare.

În plus, educația joacă un rol foarte important. Persoanele care sunt expuse acestui parazit trebuie să poată să-l recunoască și să-l împiedice să pătrundă în piele.