Cancerul cu celule Hürthle: cauze, simptome și tratament

Cancerul cu celule Hürthle poate fi asimptomatic. Prin urmare, glanda tiroidă crescută sau prezența unui singur nodul necesită o biopsie în vederea stabilirii unui diagnostic exact.

Scris și verificat de medicul Mariel Mendoza.

Ultima actualizare: 17 noiembrie, 2022

Cancerul cu celule Hürthle este o tumoare a glandei tiroide. Poate fi benign sau, într-o măsură mai mică, malign atunci când invadează țesuturile învecinate sau se răspândește la alte organe.

Această tumoare se formează din oncocitele glandei tiroide. Cancerul cu celule Hürthle este adesea asimptomatic, dar poate provoca o creștere vizibilă a tiroidei. Tratamentul indicat este extracția chirurgicală.

Cancerul cu celule Hürthle: origine

Cancerul cu celule Hürthle poartă numele specialistului care în 1894 a descris pentru prima dată boala și a stabilit că derivă din celulele C sau parafoliculare ale glandei tiroide.

Mai târziu, în 1898, Askanazy a descris celulele oxifile, iar în 1919 Ewing a stabilit că tumora provine din celulele foliculare ale glandei tiroide. Din acest motiv, cancerul cu celule Hürthle este numit și „tumoare oxifilă”, „oncocitom”, „mitocondriom” sau „tumoare cu celule Askanazy”.

Celulele Hürthle sunt mari și poligonale și au citoplasmă acidă, granule fine care conțin numeroase mitocondrii și un nucleu mare, de culoare închisă.

Un tip de cancer tiroidian

Cancerul cu celule Hürthle este o variantă citologică a carcinomului tiroidian folicular, dar mai agresivă. Este considerată cea mai agresivă formă deoarece există o mai mare implicare limfatică ce duce la metastaze, pe lângă diseminarea hematică. De obicei, are un răspuns slab la terapia cu iod radioactiv.

Tumora cu celule Askanazy reprezintă 3-4% din cancerele tiroidiene și 25% din carcinoamele foliculare. În literatura de specialitate, este considerată o tumoare de grad intermediar, întrucât între 20 și 33% dintre cancerele cu celule Hürthle au un comportament malign evidențiat de creșterea lor invazivă și capacitatea de a metastaza la distanță.

Incidența cancerului cu celule Hürthle este scăzută

Experții subliniază că acest cancer este rar. Vârful incidenței este între decada a cincea și a șaptea de viață. Este mai frecvent în jurul vârstei de 75 de ani și apare mai des la femei decât la bărbați, în raport de 3:1.

Singurul tratament este cel chirurgical. Se efectuează o tiroidectomie subtotală sau totală. Prognosticul depinde de gradul de răspândire.

Asimptomatic la început

Cancerul cu celule Hürthle este adesea asimptomatic. De obicei, nu generează simptome până când nu produce compresie.

La un moment dat, un nodul solid devine evident în tiroidă. Acesta poate duce la compresia gâtului, producând manifestări clinice cum ar fi următoarele:

• Răgușeală sau alte modificări ale vocii
• Respirație dificilă
• Dificultatea de a înghiți
• Durere în gât

Dificultatea la înghițire și respirație apare deoarece masa comprimă tubul digestiv (esofagul) și traheea. Alte posibile complicații ale cancerului cu celule Hürthle pot include răspândirea celulelor canceroase la alte țesuturi sau organe, agravând prognosticul.

Factori de risc asociați

Factorii de risc asociați cu cancerul cu celule Hürthle sunt:

• Vârsta înaintată
• Sexul feminin
• Istoricul familial de cancer tiroidian
• Tratamentele cu radiații la nivelul capului sau al gâtului

Diagnosticul cancerului cu celule Hürthle

Oncocitomul tiroidian este o constatare accidentală la examenul fizic. Pe lângă identificarea prezenței acestei anomalii, trebuie analizate dimensiunea și textura acesteia, precum și ganglionii limfatici din jur.

Atunci când cancerul cu celule Hürthle produce modificări ale vocii sau orice simptom care indică implicarea corzilor vocale, acestea trebuie examinate cu ajutorul laringoscopiei.

Diagnosticul definitiv se stabilește după biopsie. O probă de țesut tiroidian este îndepărtată pentru analiză. Aceasta este luată cu un ac fin ghidat de ecografie.

Cancerul cu celule Hürthle: tratament

Inițial, tratamentul cancerului cu celule Hürthle este cel chirurgical. Are loc o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tiroidei (tiroidectomie totală sau subtotală).

În caz de suspiciune de răspândire la ganglionii limfatici din jur, aceștia pot fi eliminați. După tiroidectomie, producția fiziologică de hormoni tiroidieni este suprimată, așa că aceștia trebuie suplimentați zilnic pe viață. Levotiroxina este unul dintre hormonii cheie pentru buna funcționare a metabolismului.

Există riscuri asociate cu tiroidectomia:

• Leziuni accidentale ale nervului care controlează laringele (nervul laringian recurent), provocând răgușeală temporară sau permanentă și chiar pierderea vocii
• Sângerare excesivă la locul inciziei
• Afectarea glandei paratiroide, care se află în spatele glandei tiroide și reglează nivelul de calciu în sânge

După operație, terapia cu iod radioactiv este adesea recomandată pentru a distruge orice țesut tiroidian care poate conține urme de celule canceroase. Tratamentul constă într-o pastilă cu iod radioactiv și are efecte secundare temporare, cum ar fi uscarea gurii, scăderea gustului, sensibilitatea gâtului, greața și oboseala.

Dacă tratamentul de mai sus nu funcționează, radioterapia cu fascicule de energie de mare putere, cum ar fi razele X sau protonii, poate fi folosită pentru a ucide celulele canceroase. Este alternativa ideală în caz de metastază.

Creșterea volumului glandei tiroide necesită evaluare medicală

Cancerul cu celule Hürthle, ca și alte tipuri de cancer tiroidian, poate fi asimptomatic. Prin urmare, glanda tiroidă crescută sau prezența unui singur nodul necesită un studiu histologic al țesutului pentru a identifica sau exclude prezența celulelor canceroase.