Caracteristicile și tratamentul paronichiei
Paronichia este o infecție a pielii care se manifestă în jurul unghiilor degetelor de la mâini și picioare. Potrivit organizațiilor medicale, această patologie afectează cuticulele și părțile laterale ale unghiei. O bășică roșie, plină de puroi, care este sensibilă la atingere indică prezența unei infecții. În acest articol, vom discuta despre caracteristicile și tratamentul paronichiei.
La fel ca orice infecție de altă natură bacteriană sau fungică, există un risc asociat (deși destul de scăzut) de răspândire a acesteia în alte țesuturi. Prin urmare, este esențial să detectezi boala cu promptitudine și să o tratezi în mod eficient. În limbajul popular, paronichia este cunoscută și ca panarițiu.
Descrierea paronichiei
Așa cum am spus mai sus, această patologie este un proces infecțios ce se dezvoltă în jurul unghiei. Studiile indică faptul că principalul simptom este inflamația plăcii unghiale (țesut situat la capătul distal al spatelui degetelor). În plus, apare distrugerea cuticulei (pielea din jurul unghiei), însoțită uneori de supurație.
Această boală infecțioasă poate fi clasificată în diferite moduri, în funcție de criteriile medicale. O vom descrie mai jos.
Agenți cauzali
Agentul patogen care cauzează această infecție va determina durata bolii și severitatea acesteia. Surse oficiale, cum ar fi Biblioteca Națională de Medicină din SUA, declară faptul că există două tipuri de paronichie în funcție de agentul cauzal:
- Acută. Boala este de origine bacteriană, cauzată de streptococi, stafilococi și pseudomonase. Apare brusc, nu durează mult și se manifestă, de obicei, pe un singur deget.
- Cronică. Boala apare din cauza unui tip de ciuperci din genul Candida. Poate afecta mai mult de un deget, durează mai mult timp și ar putea exista recidive.
Îți recomandăm:
Severitate
Clasificarea anterioară este utilă din punct de vedere epidemiologic. Îți permite să știi la ce să te aștepți în funcție de agentul patogen care cauzează boala. Totuși, din punct de vedere chirurgical, este necesar să clasificăm paronichia în funcție de severitatea simptomelor sale. Sursele citate mai sus au creat această clasificare:
- Gradul I. Bacteriile nu au pătruns încă adânc, dar există o bășică localizată cu puroi.
- Gradul II. Există un abces (acumulare de puroi) în patul unghial din cauza pătrunderii bacteriene profunde.
- Gradul III. Abcesul se extinde la țesutul adipos subcutanat.
- Gradul IV și V. Infecția este mult mai adâncă și ajunge la os sau se manifestă sub formă de necroză (moarte tisulară).
După cum poți vedea, această infecție devine mai gravă pe măsură ce bacteriile pătrund mai adânc în țesutul afectat. Din acest motiv, este esențial să detectezi rapid panarițiul pentru a evita complicațiile rare, dar posibile.
Simptome și cauze
Simptomele paronichiei depind de microorganismul care determină apariția bolii și de nivelul de severitate al infecției. Portalurile oficiale au colectat unele dintre cele mai evidente semne clinice. Printre ele se numără:
- Durere, umflături și roșeață la baza uneia sau a mai multor unghii
- Apariția de vezicule pline de puroi localizate în zona infecției
- Modificări ale culorii unghiei sau separarea acesteia de vârful degetului
- În cazul diseminării infecției bacteriene în restul corpului, pacientul poate prezenta febră, frisoane, stare de rău și dureri musculare, printre alte simptome.
Cauzele paronichiei
Cauzele acestei infecții sunt legate de ușurința pătrunderii agenților patogeni dincolo de barierele dermice externe. Deteriorarea mecanică continuă, cum ar fi rosul unghiilor, suptul degetelor sau creșterile atipice cu leziuni, pot predispune la apariția acestei afecțiuni.
Conform studiilor științifice, expunerea la umiditate continuă favorizează apariția infecțiilor fungice. Prin urmare, persoanele cu profesii legate de manipularea apei (spălarea vaselor sau curățenia, de exemplu) sunt mai susceptibile la paronichia candidozică cronică.
Diabetul poate fi un alt factor de risc, conform investigațiilor clinice în care cercetătorii au observat că până la 30% dintre pacienții cu infecții fungice ale unghiilor erau diabetici.
Tratamentul paronichiei
Acest tip de infecție se vindecă de obicei de la sine; adică dispare după câteva zile. Profesioniștii din domeniul medical recomandă înmuierea unghiei afectate în apă caldă de mai multe ori pe zi pentru a reduce disconfortul.
Trebuie să consulți un medic pentru tratamentul paronichiei în cazul răspândirii infecției sau dacă există abcese. Acesta îți va prescrie antifungice sau antibiotice în funcție de agentul cauzal. În plus, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală localizată dacă abcesul are dimensiuni mari.
Citește mai mult:
Lucruri de reținut despre dezvoltarea și tratamentul paronichiei
După cum poți vedea, panarițiul este o boală de natură infecțioasă și afectează în principal pielea din jurul unghiilor. Tratamentul paronichiei nu este întotdeauna necesar, dar patologia poate necesita intervenție medicală dacă este produsă de ciuperci precum Candida.
Este important să nu-ți rozi unghiile pentru a preveni aceste tipuri de patologii. Taie-le în mod regulat și consultă un dermatolog sau un podiatru în cazul unei creșteri anormale. Nu uita faptul că pielea este prima ta barieră de apărare. Acesta este motivul pentru care este esențial să o îngrijești și să nu o supui stresului inutil.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Langer, M. F., Lötters, E., Wieskötter, B., & Surke, C. Infecciones del surco ungueal de los dedos. Tratamiento de la paroniquia.
- Paroniquia, Medlineplus.gov. Recogido a 22 de agosto en https://medlineplus.gov/spanish/ency/article/001444.htm
- Paroniquia, Hospital San Diego. Recogido a 22 de agosto en https://www.rchsd.org/health-articles/paroniquia/
- Alvarado, A., Hernández-Álvarez, G., Fernández, R., & Arenas, R. (2014). Onicomicosis por Candida en las uñas de las manos. Dermatología Revista mexicana, 58(4), 323-330.
- Abad-González, J., Bonifaz, A., & Ponce, R. M. (2007). Onicomicosis because of Candida associated to diabetes mellitus. Dermatología Revista Mexicana, 51(4), 135-141.
- Riquelme, Pablo Ruiz, and Esteban Urrutia Hoppe. “Manejo de la osteomielitis de la mano: revisión a propósito de un caso clÃnico.” ARS MEDICA Revista de Ciencias Médicas 44.2 (2019): 17-22.
- Goettmann-Bonvallot, S., et al. “Patología ungueal.” EMC-Dermatología 51.4 (2017): 1-27.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.