Care este legătura dintre stres și diabet?

Stresul, atât fizic, cât și mintal, crește riscul de a dezvolta diabet. La persoanele care trăiesc cu această patologie, stresul face dificil controlul glicemiei.

Scris și verificat de medicul Mariel Mendoza.

Ultima actualizare: 15 februarie, 2023

Legătura dintre stres și diabet este din ce în ce mai clară. Stresul poate fi un factor de risc pentru apariția diabetului, precum și o consecință a bolii metabolice. La persoanele cu predispoziție genetică, nivelurile ridicate de stres provoacă un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. La persoanele care trăiesc deja cu diabet zaharat, stresul interferează cu controlul hemoglobinei glicozilate și al nivelului de glucoză din sânge (glicemia).

Înțelegerea stresului

Stresul este un mecanism de apărare împotriva oricărui stimul fizic sau psihic ce tinde să modifice homeostazia organismului. În această situație, are loc activarea axei hormonale hipotalamus-hipofizo-suprarenal, care permite organismului să se adapteze la situațiile de solicitare energetică deosebită.

În sistemul nervos autonom, există o predominanță a sistemului simpatic, ceea ce se traduce printr-o eliberare crescută de adrenalină și norepinefrină. Activitatea axei hormonale hipotalamo-hipofizo-suprarenale aduce cu sine creșterea eliberării de glucocorticoizi, cu predominanța cortizolului.

Hiperglicemie în stres și diabet

Cortizolul (cunoscut sub numele de hormonul stresului) și adrenalina sunt principalii vectori ai simptomelor asociate stresului. Cortizolul, adrenalina, glucagonul și hormonul de creștere sunt cunoscuți ca hormoni de contrareglare. Aceasta înseamnă că au un efect opus celui exercitat de insulină.

Creșterea nivelului hormonilor de contrareglare are ca rezultat hiperglicemia și rezistența periferică la acțiunea insulinei. Hiperglicemia apare din cauza descompunerii glicogenului hepatic și muscular de către cortizol. Glicogenul este o formă de stocare a glucozei în țesuturi, motiv pentru care este eliberat în sânge în caz de stres.

În plus, există o creștere a producției de glucoză în ficat din cauza factorilor de degradare a aminoacizilor și trigliceridelor. Rezultatul final este hiperglicemia.

Rezistența periferică la insulină apare din cauza inhibării transportorului de glucoză dependent de insulină. Acest receptor permite, în condiții normale, intrarea glucozei în țesutul adipos și în mușchii scheletici. Când este inhibat, glucoza continuă să circule în sânge.

Leziuni neuronale în hiperglicemia cauzată de stres

În caz de stres asociat cu leziuni acute (boli, răni sau intervenții chirurgicale), starea de inflamație sistemică duce la eliberarea de citokine proinflamatorii, cum ar fi factorul de necroză tumorală alfa și interleukina 1.

Acești factori duc la o creștere a absorbției de glucoză în sistemul nervos central și periferic. Prin urmare, neuronii devin mai predispuși la deteriorare din cauza hiperglicemiei.

Nu este vorba doar de hiperglicemie

Deși este adevărat că stresul poate declanșa diabetul la persoanele cu predispoziție, aceasta este o boală cronică asociată și cu alți factori.

Diabetul rezultă dintr-un defect în secreția sau acțiunea insulinei, care declanșează hiperglicemie susținută în timp. Un procent mare din cazuri este atribuit obiceiurilor nesănătoase, cum ar fi alimentația inadecvată, stilul de viață sedentar și tiparele neregulate de somn.

Abordarea stresului și a diabetului

Stresul cronic poate declanșa diabetul nu numai prin mecanisme hormonale, ci este asociat și cu adoptarea unor obiceiuri de viață nesănătoase care cresc și mai mult riscul de hiperglicemie. Obiceiurile care favorizează stresul includ o alimentație dezechilibrată, fumatul și consumul excesiv de alcool.

În plus, nivelurile anormale de hormoni sunt asociate cu creșterea în greutate și cu un raport crescut talie/șolduri. Raportul talie/șolduri este un indicator important pentru diabet și pentru posibilitatea de apariție a bolilor cardiovasculare.

Tehnicile de management al stresului, cum ar fi atenția la respirație, relaxarea musculară, restructurarea cognitivă, activitatea fizică și sprijinul social, printre altele, au un impact important asupra controlului glucozei. Asociația Americană de Diabet recomandă ca atât mintea, cât și corpul să fie îngrijite cu atenție.

Pentru a reduce stresul, Asociația Americană de Psihologie recomandă următoarele:

• Faceți mișcare cel puțin 30 de minute pe zi.
• Căutați sprijin de la prieteni sau familie.
• Încercați meditația sau tehnica mindfulness.
• Nu neglijați hobby-urile.
• Adoptați o dietă echilibrată.
• Dormiți bine.

Controlul diabetului necesită un stil de viață sănătos

Multe surse de stres pe termen lung sunt mintale. Mintea reacționează la evenimente care sunt inofensive ca și cum ar fi o amenințare reală. La persoanele care nu au diabet sau predispoziție genetică la acesta, acești stimuli pot fi canalizați. Cu toate acestea, în celelalte cazuri, apare hiperglicemia.

În plus, este mai probabil ca persoanele stresate să nu aibă obiceiuri de viață sănătoase. Acestea consumă alcool, fac mai puține exerciții fizice și nu mănâncă sănătos.

Diabetul zaharat de tip 2 este legat de factori de mediu, sedentarism, dieta bogată în grăsimi și carbohidrați, fumatul, nivelurile anormale de colesterol și hipertensiunea arterială. Stresul este adesea în spatele tuturor acestor lucruri.

Persoanele cu diabet zaharat care raportează că sunt stresate consumă inadecvat medicamentele și nu respectă regulile pentru un stil de viață sănătos. În plus, stresul cronic este un factor de risc pentru alte boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare.

Așadar, este clar că abordarea pacienților care trăiesc cu diabet și stres trebuie să fie complexă. Pe lângă medicamente, este nevoie de mecanisme de reducere a anxietății și schimbări profunde în stilul de viață.