Ce este gândirea sistemică? Informații și curiozități

Gândirea sistemică ne permite să abordăm realitatea dinamic și complex. Vreți să aflați mai multe despre cum o puteți dezvolta?

Există diferite moduri de interpretare a informațiilor. În timp ce unii izolează o parte din date și caută să se gândească la caracteristicile lor individuale, alții încearcă să tragă o concluzie generală. Cei care sunt guvernați de gândirea sistemică vor încerca să găsească legăturile dintre date, pe baza ideii că acestea fac parte dintr-un set mai mare.

Deci, ce anume este acest tip de gândire? De ce este utilizat în terapia de familie și cuplu?

Ce este gândirea sistemică?

Gândirea sistemică este un tip de gândire care analizează relațiile dintre componentele unui set, care se numește „sistem”. Consideră că întregul este mai mult decât suma părților, așa că interesul se concentrează asupra acestuia.

Această abordare teoretică se bazează pe diverse discipline și teorii, cum ar fi biologia, ingineria, teoria comunicării, printre altele. Unul dintre precursorii săi este Ludwig Von Bertalanffy, un biolog care a postulat Teoria generală a sistemelor.

Antropologul Bateson, împreună cu alți colaboratori, au studiat dinamica familiilor cu un membru cu schizofrenie și au postulat așa-numita „teorie a legăturii duble”.

De asemenea, există contribuții din inginerie și cibernetică atunci când sunt luate în considerare fluxurile de informații și procesele de comunicare rezultate în urma axiomelor lui Watzlawick. Prin urmare, teoria sistemică este considerată a fi o meta-teorie. Așa au apărut bazele Psihologiei sistemice, care au continuat să evolueze.

Caracteristicile gândirii sistemice

Care sunt avantajele gândirii sistemice?

Gândirea sistemică oferă numeroase avantaje. Unul dintre cele mai importante are legătură cu viziunea generală sau totală. Folosind informații din diferite surse (sau sisteme), puteți accesa o multitudine de puncte de vedere. Acest lucru face posibilă o mai bună înțelegere a unei situații sau a unui fenomen care să ghideze luarea deciziilor.

Realitatea este o rețea de relații, deci abordarea sistemică nu se concentrează pe un singur aspect. De exemplu, la nivel organizațional facilitează viziunea strategică și de ansamblu.

Exemple de gândire sistemică

După cum am menționat, gândirea sistemică este utilizată în diferite domenii. În cadrul clinic, o abordare tipic sistemică are legătură cu „pacientul desemnat”. Acesta este purtătorul simptomului și cel care „condensează” sau exprimă o situație mult mai complexă.

De exemplu, într-o familie, când unul dintre copii are o alergie, părinții cu gândire sistemică se vor întreba ce altceva înseamnă acel simptom. Adică ce pare să exprime.

Dacă luăm în considerare gândirea sistemică în domeniul organizațional, în fața reclamațiilor recurente în zona de vânzări, soluția nu va fi doar a întreba ce se întâmplă sau a face ajustări.

Se va trece la identificarea tuturor actorilor implicați, a relațiilor dintre ei și a modului în care aceștia mențin situația sau o împiedică. Astfel, performanța unei organizații depinde de toate elementele care o compun.

Gândirea sistemică abordează complexitatea

Gândirea sistemică nu neagă particularitatea oamenilor. Deloc. Ideea este de a vedea o persoană „în raport cu”, adică parte a unui mediu care o influențează. Acest lucru are loc respectând întotdeauna unicitatea părților și întregul.

În cele din urmă, una dintre cele mai mari contribuții ale sale este complexitatea cu care ne permite să ne gândim la comportamentul componentelor sistemului; nu există un singur răspuns, nu există o singură cale. Acest lucru facilitează înțelegerea problemei, analizarea alternativelor și creativitatea în căutarea soluțiilor.