Ce este individualismul?

Individualismul este o poziție filozofică ce apără superioritatea individului în fața colectivului. În acest sens, promovează exercitarea liberă a scopurilor și dorințelor persoanei. De asemenea, se opune intervențiilor extreme — fie ele sociale, de stat sau de altă natură — în sfera personală.

Întrucât persoana este centrul acestei poziții, drepturile omului și libertatea sunt principalele sale axe. De asemenea, se opune perspectivei colectiviste, care apără superioritatea colectivului în detrimentul individului.

Ce este individualismul și ce origini are?

Primele idei ale individualismului datează din Grecia Antică. Școala cinică apăra libertatea totală a persoanei, prin detașarea bunurilor materiale și luarea deciziilor după propria voință.

În Evul Mediu a apărut conceptul de suflet uman și mântuire individuală. Această idee creștină a individualismului a fost modificată drastic în Revoluția Industrială prin plasarea profitului și a bogăției individuale în centrul acestei perspective.

Apoi, în secolul al XIX-lea, au apărut idei individualiste împotriva colectivismului dezvoltat de Revoluția Franceză. În acest caz, autori precum John Stuart Mill au apărat recunoașterea drepturilor individuale (cum ar fi libertatea de exprimare și proprietatea privată) pentru a evita tirania statului.

În mod similar, între secolele al XIX-lea și al XX-lea a avut loc marea confruntare dintre mișcările colectiviste inspirate de Karl Marx (cum ar fi socialismul și comunismul) și pozițiile individualiste liberale, bazate pe idealurile lui Adam Smith și ale altor autori.

Ar putea să vă intereseze: Ce este codependența emoțională?

Caracteristici principale ale individualismului

Pentru a înțelege mai bine în ce constă individualismul astăzi, iată caracteristicile esențiale ale acestei poziții:

• Apară individul în detrimentul grupului sau colectivului. Prin urmare, fiecare persoană este subiect de drept și trebuie protejată de încălcările pe care le poate provoca grupul. De exemplu, încălcarea vieții private și a libertății de gândire.
• Este prezent într-o varietate de ideologii, cum ar fi liberalismul, existențialismul și anarhismul individualist.
• Se opune colectivismului și, prin urmare, ideologiilor precum socialismul, comunismul și fascismul.
• Printre principiile sale centrale se numără libertatea și autorealizarea.
• Apără drepturile și libertățile, precum și inviolabilitatea acestora.

Alte semnificații ale individualismului

Individualismul a fost asociat cu interese și stiluri de viață artistice și boeme. Apără creația și experimentarea personală care se opun tradițiilor sau convențiilor sociale.

În limbajul cotidian și popular, termenul este folosit într-un mod peiorativ, asociindu-l adesea cu consumerismul. De asemenea, este folosit ca sinonim pentru egocentrism, narcisism, egoism și alte comportamente în care dorința și opinia individuală sunt plasate deasupra grupului.

În științele sociale, există o metodă numită „individualism metodologic”, care susține că toate fenomenele sociale sunt explicabile prin proprietățile oamenilor, cum ar fi scopurile, credințele și acțiunile lor. Individualismul metodologic neagă faptul că grupul este un organism autonom care ia decizii și cere ca științele sociale să își bazeze teoriile pe acțiunea individuală.

Individualismul economic susține că fiecărui individ ar trebui să i se garanteze autonomia de a lua propriile decizii economice, spre deosebire de cele luate de stat, comunitate sau orice altă organizație.

Citiți și: Ce este colectivismul?

Individualismul azi

În societatea contemporană, ideologiile colectiviste și individualiste sunt în mod constant dezbătute. Totuşi, la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, la nivel global era evidentă o tendinţă puternică spre individualism, mai ales după căderea sistemelor comuniste din Europa, reunificarea Germaniei și deschiderea Chinei către piețele globale. Cu toate acestea, proiectele colectiviste tind să reapară, așa cum se întâmplă constant în America Latină.

Un exemplu clar sunt guvernele progresiste și populiste, cum este cazul Argentinei, Venezuelei, Boliviei și Ecuadorului, printre altele. Merită menționate diferențele economice care se stabilesc între națiunile individualiste și colectiviste.

Există o relație puternică între dezvoltarea economică și individualism. De exemplu, la nivel global, vedem cum regiunile dezvoltate economic au culturi individualiste. Acesta este cazul în Europa de Vest, Australia, America de Nord și Japonia.

Între timp, regiunile în curs de dezvoltare, precum Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America Latină, au mai multe culturi colectiviste.

Gânduri finale

În concluzie, individualismul promovează independența și autonomia, în timp ce colectivismul apără interdependenţa dintre oameni şi grupul căruia îi aparţin, întrucât nevoile grupului sunt considerate mai importante decât cele ale individului. Este necesar să analizăm care sunt beneficiile și dezavantajele fiecărei filozofii și să găsim un punct de mijloc.