Ce este litotripsia sau litotriția?

Medicii folosesc litotripsia sau litotriția foarte frecvent. Este una dintre opțiunile terapeutice pentru calculii renali (numiți și pietre la rinichi). Aceștia sunt depozite dure de minerale și săruri, care se formează în interiorul rinichilor.

Problema este că atunci când aceste pietre se mișcă prin tractul urinar, provoacă multă durere. Acestea sunt, de asemenea, asociate cu obstrucția tractului urinar. Litotripsia are ca scop fragmentarea pietrelor la rinichi.

Ideea este ca pacientul să poate expulza calculii renali mai ușor. Există diferite moduri de a efectua tehnica și anumite aspecte importante de luat în considerare înainte de a o utiliza. Prin urmare, în acest articol, îți vom explica tot ceea ce ar trebui să știi.

Cum funcționează litotripsia sau litotriția?

Litotripsia, așa cum am subliniat în introducere, este o procedură medicală utilizată pentru tratamentul calculilor renali. După cum explică un articol publicat de Serrate & Ribal Urology Institute, cuvântul provine din greacă și latină. Lithos înseamnă „piatră” și terere înseamnă „a zdrobi”.

Pietrele la rinichi sunt o afecțiune cu prevalență ridicată în rândul populației generale. Din acest motiv, procedura de litotripsie este considerată o tehnică foarte utilă pe scară largă. Constă în fragmentarea pietrelor în rinichi sau de-a lungul căilor urinare pentru a facilita expulzarea lor prin urină.

În acest scop, undele de șoc sau laserul sunt utilizate extracorporal și non-invaziv. Dispozitivul utilizat se numește litotriptor în cazul undelor de șoc. Procedura este nedureroasă și nu necesită manipularea pacientului.

De obicei, este efectuată în ambulator și fără anestezie. Alte teste complementare, cum ar fi ultrasunetele și radiografiile, sunt utilizate pentru a localiza poziția exactă a pietrelor.

Îți recomandăm:

Plante benefice pentru sistemul renal

Tipuri de litotriție

Există diferite modalități de a efectua litotriția. Cele două tipuri principale sunt litotripsia cu undă de șoc extracorporală (ESWL) și litotripsia cu laser (FURSL). Ambele tehnici ajută la fragmentarea calculilor în calea renală. Este important să te familiarizezi cu procedurile pentru a ști care dintre acestea este indicată în funcție de starea ta de sănătate. Numărul și tipul de pietre prezente au, de asemenea, o influență majoră.

Litotriția cu unde de șoc extracorporale

Litotripsia cu unde de șoc extracorporale, după cum sugerează și numele, folosește unde de șoc pentru a sparge pietrele. Instrumentul folosit este un litotriptor. Este responsabil de direcționarea undelor către punctul în care sunt situate pietrele. Aceste valuri afectează doar pietrele. Cu alte cuvinte, ele nu afectează pielea, mușchii sau orice alt țesut. Procedura durează aproximativ o oră.

Litotriția cu laser

Litotripsia cu laser implică introducerea unui tub flexibil mic, numit endoscop, prin tractul urinar. Endoscopul are o cameră în capăt, care le permite medicilor să vadă interiorul canalelor.

Când localizează piatra, medicii folosesc un laser direct pe aceasta pentru a o rupe în fragmente. Această procedură este mai scurtă decât litotripsia cu undă de șoc extracorporală, durând o jumătate de oră.

Cu toate acestea, faptul că necesită introducerea de instrumente în corp poate genera mai mult disconfort sau durere. Ca și la procedura anterioară, pacientul poate merge acasă în aceeași zi.

Cât de eficientă este litotripsia sau litotriția?

Litotripsia este o tehnică utilizată pe scară largă, deoarece este considerată sigură și eficientă. Potrivit unui studiu publicat în Oman Medical Journal, rata de succes este de aproximativ 88% în cazul calculilor din uretere. În cazul calculilor renali, procentul este oarecum mai mic, dar tot ridicat (74%).

În plus, foarte puțini pacienți manifestă complicații, cum ar fi infecțiile tractului urinar. Un alt articol publicat de Fundația Națională pentru Rinichi afirmă că 70-90% dintre persoanele care se supun litotriției nu mai au pietre în lunile următoare.

Cu toate acestea, este posibil ca, în unele cazuri, fragmentele să fie prea mari pentru a fi eliminate. În aceste condiții, medicul poate fi nevoit să repete procedura, dacă este necesar.

Pregătirea pentru procedură

Înainte ca medicii să efectueze litotripsia, trebuie să cunoască istoricul, tratamentele și antecedentele pacientului. În plus, ei efectuează o serie de teste complementare. Ideea este să încerce să localizeze pietrele și să le cunoască dimensiunile înainte de a le fragmenta.

În acest scop, medicii pot efectua o pielogramă intravenoasă. Acesta este un test similar cu o radiografie, care utilizează un colorant pentru localizarea pietrelor. De asemenea, medicii pot apela la ultrasunete.

În zilele anterioare litotriției, pacientul poate fi nevoit să înceteze să mai ia anumite medicamente, mai ales medicamente anticoagulante, deoarece acestea cresc riscul de sângerare la expulzarea pietrelor.

Anestezia generală nu este întotdeauna necesară. De fapt, există multe ocazii în care medicii efectuează această procedură sub anestezie locală în ambulatoriu. Cu toate acestea, unii pacienți rămân spitalizați pentru a monitoriza posibilitatea apariției complicațiilor.

Care este procedura?

Cele două tipuri de litotripsie sunt similare, dar există diferențe importante. În ambele cazuri, pacientul stă întins, cu sau fără anestezie. Procedura în sine nu este dureroasă, dar expulzarea fragmentelor este.

Unele dintre fragmente pot provoca blocarea tractului urinar. În acest caz, este necesar să se efectueze o endoscopie prin ureter pentru a le elimina. În plus, merită menționat faptul că, deși mai puțin frecvent, pot să apară sângerări, febră sau chiar infecții.

Marea diferență este că în litotripsia cu laser se va introduce un endoscop prin tractul urinar al pacientului. Acest lucru poate fi mai incomod și mai neplăcut.

După procedură, pacientul trebuie să se odihnească cel puțin o oră în spital. Acest timp poate fi prelungit dacă a fost utilizată anestezia. Este necesar ca medicul să verifice dacă persoana este stabilă și dacă există complicații.

În zilele următoare, dacă medicii au folosit litotripsia sau litotriția cu unde de șoc extracorporale, pacientul se poate întoarce imediat la serviciu. Când este realizată cu laser, recuperarea este mai lentă, deoarece procedura cu endoscopul este invazivă.

După cum am menționat mai sus, după procedură, pot apărea durerea sau sângele în urină. Hematoamele sunt frecvente și la nivelul pielii, în zona acțiunii undelor de șoc. Prin urmare, este recomandat să te odihnești, să iei analgezice și să contactezi medicul în cazul oricărei probleme sau semn de avertizare.

Îți recomandăm:

Descoperă dieta pentru pietrele la rinichi!

Stil de viață și prevenire

Adevărul este că pietrele la rinichi pot fi cauzate de mai mulți factori. Incidența este foarte mare.

Unul dintre obiceiurile care pot ajuta la reducerea dimensiunii este să bei mai multe lichide. Persoanele care suferă frecvent de pietre la rinichi ar trebui să încerce să își schimbe dieta.

De exemplu, medicii ne recomandă să mâncăm mai puține proteine animale și să limităm sodiul. În orice caz, medicul curant va analiza situația fiecărui pacient și îi va face recomandări specifice cazului său clinic.