Ce este prostodonția sau ortodonția?
„Prostodonție” este un cuvânt puțin cunoscut pacienților care necesită îngrijiri dentare. Totuși, această specialitate este foarte relevantă în abordarea problemelor cavității bucale. Ce este prostodonția?
Prostodonții sau ortodonții au nevoie de studii constante pentru a-și îndeplini sarcina. Progresele în domeniu sunt continue și există din ce în ce mai multe modalități și variante protetice care se adaptează diferitelor patologii.
Ce este prostodonția sau ortodonția?
Este o specialitate dentară a cărei funcție principală este proiectarea și fabricarea de proteze pentru dinți. Aceste elemente sunt folosite pentru ca gura să-și recupereze funcțiile și estetica.
Deși stomatologii generaliști au capacitatea de a aborda aceste tratamente, cererea și progresele tehnologice au ajuns să modeleze prostodonția ca specialitate în sine. Există asociații ale acestor specialiști.
Specialistul poate lucra la refacerea dinților deteriorați sau la înlocuirea celor lipsă. Conform analizei gurii pacientului, se va stabili ce tip de proteză este potrivit pentru fiecare situație.
Uneori, procesul începe cu alte tratamente care sunt esențiale pentru a culmina cu dezvoltarea protezei. Este necesar ca medicul stomatolog să lucreze împreună cu alți profesioniști din domeniul stomatologic.
Datorită complexității cazurilor clinice, analiza pentru realizarea protezelor nu se limitează la dinți. Se evaluează gura în ansamblu, deoarece se urmărește recuperarea funcțiilor, realizându-se un echilibru între toate componentele sistemului stomatognat.
Pentru a fi medic ortodont, este nevoie de o specializare. Cu alte cuvinte, medicii stomatologi au nevoie de formare postuniversitară pentru a dobândi cunoștințe specifice acestui domeniu.
De ce este prostodonția o specialitate importantă?
Funcțiile gurii sunt foarte relevante. Cavitatea bucală este începutul sistemului digestiv și este implicată în înghițire, mestecat, vorbire și, de asemenea, în aspectul persoanei. Toate aceste funcții necesită arcade dentare care să permită îndeplinirea proceselor, mai ales mestecatul, articularea cuvintelor și înghițirea.
Importanța protezei rezidă în păstrarea acestor funcții pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților. Problemele de vorbire, de înghițire și de mestecat derivate din modificările dentare pot afecta activitățile zilnice.
În plus, un zâmbet fără dinți sau cu elemente dentare pătate sau sparte afectează aspectul. Acest lucru poate duce la complexe, stima de sine scăzută și probleme de socializare.
Maxilarul inferior și superior poate fi modificat din diferite motive:
- Leziuni ale feței și craniului
- Operații de rezecție oncologică
- Malformații congenitale
Desigur, aceste situații necesită o echipă de lucru multidisciplinară. Ortodontul colaborează cu chirurgi, geneticieni, ortopezi și plasticieni.
Ce tipuri de proteze există?
Ortodonția folosește diferite tipuri de proteze dentare pentru a-și îndeplini obiectivele. Alegerea va depinde de cazul clinic și de ceea ce se urmărește ca rezultat final.
Există proteze fixe sau detașabile din diverse materiale, parțiale sau totale, care se introduc sau nu într-un implant. Specialistul o alege pe cea care răspunde nevoilor de recuperare a funcționalității, la un cost care este acceptat de pacient.
Proteze amovibile
Protezele amovibile sunt cele care sunt cunoscute ca „dinți falși”. Ele pot fi puse și scoase în orice moment, deoarece nu sunt atașate permanent de nicio parte a gurii.
Ele pot fi parțiale sau complete. Primele înlocuiesc doar niște dinți lipsă, iar cele din urmă înlocuiesc o arcadă dentară în întregime, fie ea cea inferioară sau superioară.
Materialele care sunt utilizate frecvent sunt metalul și acrilul. În general, protezele dentare metalice sunt preferate pentru abordările parțiale, iar cele acrilice sunt adesea folosite când lipsesc mulți dinți.
De asemenea, putem clasifica aceste proteze în funcție de suportul folosit. Deși pot fi îndepărtate oricând, pentru a-și îndeplini corect funcția, trebuie să fie ancorate.
În acest sens, există 3 ancore:
- Mucosuportate: se sprijină pe mucoasa bucală.
- Dentare: sunt susținute de alți dinți care sunt sănătoși.
- Mucodente: este combinația celor anterioare.
Avantajele protezelor amovibile constau în costul acestora și lipsa intervenției chirurgicali. Având în vedere că pacienții vârstnici sunt principalii destinatari ai acestei metode, industria continuă să investigheze opțiuni pentru a avea mai multe materiale disponibile.
Proteze fixe
Protezele dentare fixe, după cum sugerează și numele, nu pot fi îndepărtate. Ele rămân atașate de structurile anatomice din gură.
Medicul ortodont va face o treabă mai amănunțită în aceste cazuri. Pacienții vor trebui să programeze diverse întâlniri și să fie supuși unor proceduri operatorii sau chirurgicale.
Protezele fixe cele mai utilizate sunt următoarele:
- Fațete dentare: sunt foi foarte subțiri care sunt cimentate pe suprafața exterioară a dintelui pentru a ascunde eventualele defecte estetice. Ele pot fi folosite atunci când există pete evidente pe dinți sau dacă forma dinților este modificată. Refac echilibrul arcadelor dentare. Medicul ortodont trebuie să pilească dinții înainte de aplicarea fațetelor.
- Coroane: sunt învelișuri pentru dinți care acoperă întregul element și nu doar fața externă (cum se întâmplă cu fațetele). Coroanele sunt plasate pe dinții naturali sau pe implanturi. Ortodonția este responsabilă de proiectarea și dezvoltarea unui înveliș care să fie în concordanță cu gura pacientului. Se iau măsuri specifice pentru a face posibilă obținerea unui produs de precizie, cu o grosime care să nu depășească 2,5 milimetri. Cele mai utilizate materiale sunt metalul, porțelanul, rășina, acrilul și zirconiul.
- Punți dentare: această proteză înlocuiește dinții lipsă cu coroane artificiale care sunt atașate de dinții vecini sănătoși. Elementele sănătoase trebuie să fie sculptate de către specialist. Cele mai utilizate materiale sunt metalul, rășinile, porțelanul, ceramica și ceromerii.
- Implanturi dentare: pentru a pune un implant dentar, trebuie introdus un stâlp metalic în osul maxilarului. Acest șurub fuzionează cu țesutul osos și servește drept suport pentru unul sau mai mulți dinți artificiali care vor fi plasați pe post de coroană, punte sau proteză. Procedura necesită intervenție chirurgicală. Există unele riscuri și complicații asociate, dar rata de succes este mare. Deși este cea mai scumpă variantă, este cea care oferă cel mai bun aspect estetic.
Monitorizarea protezelor
Munca medicului nu se termină cu proiectarea și amplasarea protezei. Tot el va fi cel care va ghida pacientul în adaptarea la noul element. Acesta nu este un detaliu minor. De asemenea, sunt programate întâlniri ulterioare pentru a face ajustări, dacă este necesar. Uneori, protezele trebuie să fie pilite, astfel încât să nu rănească alte structuri din gură.
Curățarea continuă este responsabilitatea pacientului. Întreținerea protezelor este legată de succesul tratamentelor. Medicul ortodont este cel care îi va explica pacientului cum să igienizeze materialele în cel mai bun mod.
Dacă nu se respectă această igienă, bacteriile s-ar putea instala pe proteze, afectând țesuturile din jur.
Prostodonția sau ortodonția este o specialitate ce se dezvoltă continuu
Această ramură a stomatologiei nu este nouă, dar continuă să avanseze și să implementeze noi cunoștințe și tehnici care îmbunătățesc rezultatele. Profitarea de tehnologia actuală permite obținerea unor măsurători mai precise și utilizarea materialelor care oferă avantaje la purtarea unei proteze dentare.
Dacă aveți îndoieli cu privire la necesitatea folosirii protezelor dentare sau nu știți care ar fi cea mai potrivită opțiune, consultați un medic ortodont. El vă va putea sfătui în acest sens pentru ca zâmbetul vostru să fie estetic și gura să-și recupereze funcționalitatea.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Engel, E. “Prótesis maxilofacial con y sin implantes.” Quintessence Técnica (2010): 63-81.
- Campbell, Stephen D., et al. “Removable partial dentures: The clinical need for innovation.” The Journal of prosthetic dentistry 118.3 (2017): 273-280.
- Larsson, Christel, and Ann Wennerberg. “The clinical success of zirconia-based crowns: a systematic review.” International Journal of Prosthodontics 27.1 (2014).
- Joda, Tim, Fernando Zarone, and Marco Ferrari. “The complete digital workflow in fixed prosthodontics: a systematic review.” BMC Oral Health 17.1 (2017): 1-9.
- Restrepo Ospina, D. P., and Ardila Medina. “Reacciones adversas ocasionadas por los biomateriales usados en prostodoncia.” Avances en odontoestomatología 26.1 (2010): 19-30.
- Gil de la Cruz, O. A. (2021). Nivel de conocimiento de higiene oral en pacientes con prótesis dentales removibles, atendidos en el Centro Odontológico UPAO-2019.
- Fuentes Loureiro, Fernando, and Germán Puig Repetto. “Piezografía en prostodoncia total removible.” (2021).
- Benedetto, Guillermo Alejandro. “Factores morfofuncionales de interés en prostodoncia que dependen de los biotipos craneofaciales.” Rev. Ateneo Argent. Odontol (2020): 13-23.
- Toapanta Zapata, Sofia. Rehabilitación integral con prostodoncia fija y removible. BS thesis. Quito/UIDE/2013, 2013.
- Velazquez, A., Florentín, G. D., & Defazio, D. J. (2017). Frecuencia de estomatitis subprotésica en pacientes portadores de prótesis dentales removibles. Revista Facultad de Ciencias de la Salud UDES, 4(1), 45-50.
- Murillo Medina, C. A. (2017). Candidiasis en pacientes de tercera edad portadores de prótesis parcial removible (Bachelor’s thesis, Universidad de Guayaquil. Facultad Piloto de Odontología).