Ce sunt tulburările articulare temporomandibulare?
 

Ce sunt tulburările articulare temporomandibulare?

Tulburările articulațiilor temporomandibulare provoacă durere și afectează mișcările gurii. Aflați de ce apar și cum sunt tratate!
Ce sunt tulburările articulare temporomandibulare?
Vanesa Evangelina Buffa

Scris și verificat de medicul stomatolog Vanesa Evangelina Buffa.

Ultima actualizare: 27 mai, 2022

Tulburările articulare temporomandibulare (ATM) afectează structurile anatomice și musculare responsabile de mestecat. Funcțiile normale ale cavității bucale pot fi modificate. Originea este adesea incertă sau reprezintă acțiunea mai multor factori. Durerea este cel mai frecvent simptom, deși pot apărea și alte disconforturi.

În majoritatea cazurilor, disconfortul este temporar și tratabil. Există și tehnici chirurgicale pentru a trata această tulburare, dar ele sunt utilizate numai atunci când terapiile conservatoare nu dau rezultate.

În acest articol vă prezentăm în detaliu tot ce trebuie să știți despre tulburările articulare temporomandibulare. Citiți mai departe pentru a afla cauzele, simptomele și tehnicile de diagnostic. În plus, vă spunem care sunt tratamentele disponibile și ce măsuri trebuie să luați.

Ce este articulația temporomandibulară?

Articulația temporomandibulară (ATM) este sistemul care leagă maxilarul inferior de craniu. Acționează ca o balama care permite deschiderea și închiderea gurii, facilitând funcții precum vorbirea și mestecatul. Este prezentă pe ambele părți ale capului, în fața urechilor. Mișcarea sa poate fi simțită prin plasarea degetelor chiar înainte de urechi și deschiderea și închiderea gurii.

Articulația temporomandibulară conectează mandibula cu osul temporal, de unde și numele său. Capetele rotunjite, numite condili, alunecă în orificiul articular al craniului.

Între cele două suprafețe osoase se află un disc moale care absoarbe forțele și permite mișcări fine. Mușchii și ligamentele atașate acestui sistem articular controlează poziția și mișcările.

Datorită flexibilității articulației, este posibilă deplasarea maxilarului în sus, în jos și dintr-o parte în alta. Aceste acțiuni permit pacientului să mestece, să vorbească, să râdă și să caște. Vasele de sânge, nervii din apropiere și dinții completează structurile care alcătuiesc sistemul articular.

Ce sunt tulburările articulare temporomandibulare?

Tulburările articulațiilor temporomandibulare afectează structurile care alcătuiesc sistemul. Acestea provoacă durere, disconfort și disfuncții ale elementelor responsabile de mobilitatea mandibulară.

Aceste afecțiuni sunt mai frecvente la femei și între 20 și 50 de ani. În general, acestea sunt clasificate în trei grupuri mari:

  • Durerea miofascială: este cea mai frecventă formă de tulburare articulară temporomandibulară și poate apărea la pacienții cu ATM normală. Apare disconfort sau durere la nivelul mușchilor implicați în mestecat, precum și în fasciculele gâtului și ale umerilor. Afectează adesea mobilitatea gurii.
  • Tulburări interne ale articulației temporomandibulare: în acest caz, există o alterare a structurilor articulare; deplasarea discului, leziuni ale condilului, dezalinierea sau dislocarea maxilarului. Simptomatologia caracteristică este durerea localizată și prezența clicurilor și a zgomotelor la mișcarea gurii.
  • Tulburări degenerative și inflamatorii: acestea sunt boli articulare, cum ar fi artrita reumatoidă sau osteoartrita, care afectează ATM.
Femeie afectată de tulburările articulare temporomandibulare

Cauzele tulburărilor articulare temporomandibulare

Tulburările articulațiilor temporomandibulare pot apărea din mai multe motive. În unele cazuri, este dificil să se determine cauza problemei. În general, vorbim despre coexistența mai multor factori.

Iată câteva dintre cele mai frecvente cauze care pot provoca apariția tulburărilor articulațiilor temporomandibulare:

  • Lovituri și traume: impactul direct asupra articulației sau unei alte zone a osului maxilarului poate provoca deteriorarea structurilor ATM.
  • Artrita: această boală degenerativă dăunează structurilor articulației.
  • Malocluzii: mișcările compensatorii ale pacienților pentru a evita problemele legate de mușcătură pot suprasolicita articulația.
  • Stres: stresul fizic și mintal poate provoca sau agrava tulburările ATM. Persoanele stresate ajung să strângă sau să scrâșnească dinții, supraîncărcând ATM, tensionând mușchii și provocând durere.
  • Bruxism: după cum am menționat deja, strângerea dinților dăunează structurilor ATM.
  • Pierderea dinților: din cauza lipsei elementelor dentare, maxilarul își pierde înălțimea și structura osoasă. Aceste modificări pot cauza probleme.
  • Tulburări congenitale și de dezvoltare: cauzează probleme structurale și malformații ale maxilarului.
  • Subluxația condiliană: slăbiciunea și laxitatea ligamentelor duc la o dislocare a articulației, cu sau fără deplasarea discului. Poate fi cauzată de deschiderea exagerată și susținută a gurii mult timp, provocând durere și dificultăți la închiderea gurii.
  • Anchiloza: este fuziunea oaselor articulației din cauza unui proces de calcificare a structurilor articulare. Această problemă împiedică mișcarea.
  • Alte patologii: probleme neurologice și musculare, inflamații, infecții și neoplasme.

Simptomele tulburărilor articulare temporomandibulare

Cea mai frecventă manifestare a tulburărilor ATM este durerea. Simptomele pot apărea pe o parte sau pe ambele. Disconfortul apare adesea lângă ureche, în sau în jurul acesteia. Senzația se poate răspândi și la mușchii obrazului și la alte regiuni ale feței, gâtului, capului și umerilor.

De asemenea, mușchii pot fi rigizi, contractați sau spastici. Durerea sau sensibilitatea apar la atingerea maxilarului sau spontan. Intensitatea este variabilă și depinde de fiecare caz.

Alte probleme asociate cu tulburările ATM includ mișcarea limitată și dificultățile de mestecat, vorbire sau căscat. Poate apărea blocarea articulației, care împiedică deschiderea sau închiderea gurii.

Un alt simptom destul de comun este prezența sunetelor în timpul deschiderii sau închiderii gurii. Zgomotele sunt destul de frecvente și, dacă nu sunt asociate cu durerea sau limitarea mișcării, nu necesită nicio terapie.

Modificările bruște ale relației dintre dinții superiori și inferiori sunt alte posibile simptome ale acestor tulburări. În cazul unui episod sporadic de durere severă la nivelul maxilarului, trebuie contactat medicul. Există o relație între acest simptom și angina pectorală.

Diagnostic

Deoarece cauzele și manifestările tulburărilor ATM nu sunt clare, diagnosticul poate fi dificil. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, este suficientă o discuție cu pacientul și o examinare fizică a feței și gurii.

Examenul fizic, pe lângă observarea interiorului gurii și mușcăturii, include palparea maxilarului și a mușchilor implicați în mestecat. Acest lucru face posibilă evaluarea durerii sau a sensibilității.

De asemenea, pacientului i se cere să deschidă, să închidă și să miște gura în lateral. Medicul detectează prezența zgomotelor, a clicurilor sau a mișcărilor limitate sau modificate.

Unele situații particulare necesită utilizarea unor teste complementare pentru a confirma diagnosticul. Radiografiile dentare, de exemplu, pot oferi o nouă imagine a cazului.

Artrograma, testul Doppler, RMN-ul și scanarea CT pot fi necesare în circumstanțe speciale. Acestea sunt utile atunci când diagnosticul nu este clar sau tulburarea nu se ameliorează după tratament.

O evaluare a medicului, a dentistului și a otorinolaringologului poate ajunge în cele din urmă la concluzia prezenței unei tulburări a articulației temporomandibulare.

Opțiuni de tratament

Disconfortul cauzat de tulburările articulațiilor temporomandibulare se remite adesea spontan sau după aplicarea unor tratamente simple. Medicul dentist va fi cel care va evalua cazul clinic și, în funcție de nevoile pacientului, va determina cea mai bună terapie în fiecare situație.

Tratamentele pot fi împărțite în două grupuri mari: măsuri conservatoare și tratamente ireversibile. Detaliem fiecare dintre aceste posibilități mai jos.

Tratamente conservatoare

Acestea sunt proceduri simple care nu invadează țesuturile maxilarului, ale articulației sau ale feței. Sunt considerate reversibile, deoarece nu provoacă modificări permanente.

Tratamentele conservatoare sunt prima alegere în majoritatea cazurilor. În general, tulburările articulațiilor temporomandibulare sunt temporare și, cu practici simple, schimbări de obiceiuri și îngrijire personală se poate atenua disconfortul.

Iată câteva resurse conservatoare pentru a ajuta la gestionarea disconfortului ATM:

  • Dieta moale: este indicată pentru o perioadă de timp pentru a evita stresarea maxilarului și pentru a promova reducerea inflamației.
  • Căldură sau gheață în zonă: vor ajuta la decontractarea și reducerea inflamației.
  • Evitarea mișcărilor extreme ale maxilarului: odihniți maxilarul și evitați căscatul larg, cântatul sau guma de mestecat.
  • Fizioterapie: masajul ușor și exercițiile de întindere ajută mușchii afectați să se relaxeze.
  • Utilizarea medicamentelor: relaxantele musculare și antiinflamatoarele pot fi utilizate pentru ameliorarea durerii acute, deși nu este o terapie pe termen lung. În unele cazuri, injecțiile cu Botox pot reduce tensiunea musculară din zonă.
  • Atele: sunt aparate dentare care sunt plasate peste dinți pentru a reduce scrâșnitul și a ameliora tensiunea musculară. Sunt folosite pentru o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să schimbe modul în care mușcați. Dacă utilizarea acestora agravează situația, folosirea trebuie suspendată.
  • Reducerea stresului: recurgerea la tehnici de relaxare ajută la calmarea și reducerea stresului.
Gutieră pentru tulburările articulare temporomandibulare

Tratamente ireversibile pentru tulburările articulare temporomandibulare

Când tratamentele conservatoare nu funcționează, medicul dentist poate sugera o tehnică ireversibilă. Ideal este să aveți grijă și să evaluați alternativele. Cele mai agresive tratamente nu sunt întotdeauna soluția.

Deoarece tratamentele ireversibile modifică propriile structuri, acestea trebuie utilizate numai atunci când sunt inevitabile. Este important să înțelegem motivul acestei practici, riscurile sale și existența alternativelor.

În general, în situații foarte specifice, următoarele intervenții pot fi necesare pentru tratarea tulburărilor articulațiilor temporomandibulare:

  • Ortodonție: pentru modificarea mușcăturii și alinierea dinților, pentru a ajuta la reducerea disconfortului.
  • Artrocenteza: cu ace intraarticulare, se curăță interiorul articulației și se injectează o soluție lubrifiantă sau antiinflamatoare.
  • Artroscopie: se introduce o cameră intraarticulară pentru a examina articulația și a îndepărta țesutul inflamat.
  • Înlocuirea articulațiilor: constă în îndepărtarea țesutului articular și înlocuirea acestuia cu proteze artificiale. Nu este o terapie foarte recomandată, deoarece poate provoca mai multă durere sau poate agrava starea.
  • Chirurgie deschisă: pentru tratarea tumorilor localizate în articulație, se efectuează acest tip de intervenție chirurgicală care permite accesul în interiorul ATM și îndepărtarea întregului țesut deteriorat.

Sfaturi pentru a preveni tulburările articulare temporomandibulare

Practicarea regulată a câtorva măsuri simple vă poate ajuta să vă protejați. Evitarea consumului de alimente foarte tari și gumă de mestecat previne dezvoltarea tulburărilor articulațiilor temporomandibulare.

Mestecatul în ambele părți în mod egal este o practică sănătoasă. Menținerea unei posturi bune și pauzele în timpul muncii pot ameliora mușchii tensionați.

Practicarea tehnicilor de relaxare ajută la gestionarea anxietății, la reducerea stresului și la scăderea tensiunii musculare. Realizarea unor mici masaje pe față și gât este ideală pentru a evita durerea în zonă.

Evitați să deschideți gura într-un mod exagerat. Controlați căscatul, țipetele și căscatul foarte puternic.

Cu aceste practici simple, riscul de a suferi de tulburări articulare temporomandibulare poate fi redus. În caz de disconfort, aceste măsuri sunt suficiente și eficiente pentru ameliorarea simptomelor.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Aragón, M. C., Aragón, F., & Torres, L. M. (2005). Trastornos de la articulación témporo-mandibular. Revista de la sociedad española del dolor12(7), 429-435.
  • López López, J., Chimenos Küstner, E., Blanco Carrión, A., Reselló Llabrés, X., & Jané Salass, E. (2005). Diagnóstico por la imagen de los trastornos de la articulación craneomandibular. Avances en odontoestomatología21(2), 71-88.
  • Pesquera Velasco, J., Casares García, G., Jiménez Pasamontes, N., & García Gómez, F. A. (2005). Método de ayuda para el diagnóstico de los trastornos de la articulación temporomandibular: Análisis discriminante aplicado a los Trastornos Temporomandibulares. Medicina Oral, Patología Oral y Cirugía Bucal (Ed. impresa)10(4), 294-300.
  • Villalón Rodríguez, R. L., Cabrera Leal, G. A., & Cathcart Roca, F. (2013). Trastornos de la articulación temporomandibular. Clínica Odontológica” Vista al Sol Norte”. Municipio Caroní. 2008. Estado Bolívar. Venezuela. Revista Habanera de Ciencias Médicas12(4), 0-0.
  • Grau León, I., Fernández Lima, K., González, G., & Osorio Núñez, M. (2005). Algunas consideraciones sobre los trastornos temporomandibulares. Revista cubana de estomatología42(3), 0-0.
  • Regla, P. D. L. N., Samantha, R. G., Silvio, S. C., & Juana Isabel, M. B. (2018, May). TRASTORNOS TEMPOROMANDIBULARES. RETOS PARA LA APS. In morfovirtual2018.
  • Haro Álvarez, A. S. (2021). Prevalencia de signos y síntomas de los trastornos temporomandibulares (Bachelor’s thesis, Universidad de Guayaquil. Facultad Piloto de Odontología).
  • Ribeiro, J. P. M. (2018). Estudio de los síntomas de la ATM en población fuera del ámbito sanitario (Doctoral dissertation).
  • Hidalgo Ordoñez, S., Mora Rojas, M., & Velásquez Ron, B. (2021). Efecto de las férulas oclusales en la disfunción temporomandibar: revisión sistemática. Avances en Odontoestomatología37(2), 67-77.
  • Sánchez, M., & Becerra, W. (2020). Osteoartritis (artrosis) de la articulación temporomandibular. Revista de otorrinolaringología y cirugía de cabeza y cuello80(4), 540-553.
  • ZUÑIGA, C. R. B. (2020). Tratamiento interdisciplinario de paciente adulto con trastornos de la articulación temporomandibular. reporte de caso. Odontología Activa Revista Científica5(3), 125-130.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.