Cu cât durerea este mai mare, cu atât este mai intimă
Cu cât durerea este mai mare, cu atât suferința devine mai intimă și cu atât persoana se simte mai singură. Exprimarea emoțiilor negative este adesea redusă la tăcere și ascunsă, ceea ce ne împiedică să comunicăm durerea pe care o simțim.
Ne referim la acele evenimente care au lăsat o amprentă traumatică în memorie. Acestea sunt experiențe adverse care ne fac incapabili să reacționăm. Coping-ul este diminuat și comportamentul în sine condiționat.
În plus, trebuie remarcat faptul că aceste răni sunt experimentate diferit în funcție de stadiul de dezvoltare în care apar. De exemplu, unui copil îi lipsesc resursele personale pentru a face față răului, agresivității sau dezamăgirii. Cu toate acestea, există un aspect comun indiferent de vârsta individului. Cu cât trauma este mai intensă, cu atât este mai mare sentimentul de singurătate. Vă invităm să reflectați la asta .
Cu cât durerea este mai mare…
O trădare, o dezamăgire, durerea emoțională pe care ne-a provocat-o cineva… Toate acestea distrug ne echilibrul și percepția pe care am avut-o până acum despre ceea ce înseamnă „de încredere”. Dar care sunt criteriile pentru identificarea acestor răni? Cum ne afectează sau ce alte consecințe decurg din astfel de evenimente? Vă vom spune mai jos.
Care sunt condițiile pentru traume?
Deși originea și contextul în care se produc traumele variază, această clasă de evenimente are caracteristici generale:
- Pierderea siguranței: de exemplu, cei dragi ne trădează. Pierdem pilonii de bază care ne ofereau siguranță în fiecare zi.
- Lipsa interacțiunii afective: această circumstanță este frecventă atunci când părinții nu stabilesc o legătură de atașament cu copiii. De asemenea, se întâmplă în cuplurile în care unul dintre membri nu simte sprijinul și afecțiunea partenerului. Sunt goluri care lasă o rană profundă.
- Prezența anumitor agresiuni: afectează atât aspectele fizice, cât și cele psihologice. De exemplu, încălcarea drepturilor sau voinței cuiva poate provoca consecințe importante.
Descoperiți: Autofobia: ce înseamnă frica de a fi singur?
Impactul unui atac, deficiențele emoționale sau încălcarea securității au un impact direct asupra corpului. Astfel, o rană emoțională de acest tip creează o situație de alertă continuă pentru creier.
Apar frica, neîncrederea și anxietatea. Alte semne, precum insomnia, oboseala, iritabilitatea sau schimbările de dispoziție duc la stres post-traumatic.
În plus, în ciuda faptului că fiecare persoană prezintă o simptomatologie specifică, la nivel neurologic există anumite modificări chimice și structurale care caracterizează această tulburare. Un studiu publicat în 2018 de un grup de cercetători de la Universitatea Yale (Statele Unite) subliniază acest lucru.
Sentimentul de singurătate
Deoarece daunele emoționale sunt mai intense, persoana prezintă o tendință mai mare spre izolare. În astfel de cazuri, persoana afectată are senzații precum următoarele:
- Simte că nimeni nu înțelege ce se întâmplă, ce suferă.
- Se vede singură în mijlocul unui amalgam de temeri pe care nu știe să le exprime.
- Disconfortul se traduce și în semne fizice precum epuizare, apatie, dureri musculare și dureri de cap.
- Toate aceste dificultăți duc la o „deconectare” de mediu.
După cum putem vedea, nu este atât de ușor să împărtășim rănile emoționale.
Citiți mai mult: Cele 5 lucruri pe care le-am învățat după o despărțire neașteptată
Cu cât durerea este mai mare, înfruntarea rănilor emoționale este mai importantă
Emoțiile negative oferă informații care ne ajută să ne reorientăm, să ne reconstruim pe noi înșine.
- A fi trist, abătut sau plin de furie ne poate paraliza, dar soluția este să acționăm în această privință.
- Nimeni nu este slab când cere ajutor.
Deși rana nu s-a vindecat complet, este posibil să trăim din nou cu bucurie, fără ca aceasta să doară atât de mult. Rănile se vindecă, acoperindu-le cu noi iluzii, cu sprijinul celor care ne iubesc…
Trecutul rămâne în urmă și prezentul ne îmbrățișează cu o mantie de entuziasm!
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Abdallah, C. G., Averill, L. A., Akiki, T. J., Raza, M., Averill, C. L., Gomaa, H., Adikey, A., & Krystal, J. H. (2019). The Neurobiology and Pharmacotherapy of Posttraumatic Stress Disorder. Annual Review of Pharmacology and Toxicology, 59, 171–189. https://doi.org/10.1146/annurev-pharmtox-010818-021701; texto completo
- Infurna, F. J., Rivers, C. T., Reich, J., & Zautra, A. J. (2015). Childhood trauma and personal mastery: their influence on emotional reactivity to everyday events in a community sample of middle-aged adults. PloS One, 10(4), e0121840. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0121840
- Powers, A., Stevens, J. S., van Rooij, S., Ely, T. D., Fani, N., Jovanovic, T., Ressler, K. J., & Bradley, B. (2017). Neural correlates and structural markers of emotion dysregulation in traumatized civilians. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 12(5), 823–831. https://doi.org/10.1093/scan/nsx005