Autofobia: ce înseamnă frica de a fi singur?
Autofobia sau frica de a fi singur este destul de frecventă în această eră. Această tulburare apare la persoanele care au un nivel ridicat de anxietate atunci când sunt singure.
După cum probabil știi deja, unii oameni se bucură de singurătate, în timp ce alții încearcă să o evite. Mai mult, unora dintre noi le plac momentele de pace și introspecție și există clipe în care a fi în preajma altora poate fi inconfortabil. Solitudinea se simte ca o pedeapsă, iar tovărășia ajunge să devină o necesitate în viziunea celor cărora le este frică să fie singuri.
Deci, ce îți place să faci în zilele libere? Sunt oportunități de odihnă și răsfățare? Sau te panichezi și începi să cauți însoțitori?
Da, mulți dintre noi nu vor să fie singuri. Totuși, acest disconfort atinge niveluri patologice pentru un grup mic de persoane.
Ce este autofobia sau frica de a fi singur?
Termenul de autofobie înseamnă „frică de sine”. Cu toate acestea, nu este neapărat vorba de teama de propria prezență, ci de frica de a fi singur. Cu alte cuvinte, acești oameni nu suportă să se simtă singuri. Această tulburare se încadrează în categoria fobiei, iar simptomele sunt:
- Există o teamă intensă și irațională de a fi singur.
- Persoana evită să fie singură prin toate mijloacele și se simte cu adevărat rău atunci când nu poate găsi companie.
- Teama irațională și anxietatea afectează funcționarea zilnică a individului la nivel social, personal și profesional.
- Simptomele durează mai mult de șase luni.
Îți recomandăm:
Cum se manifestă frica de a fi singur?
Simptomele anterioare, tipice autofobiei, sunt practic cele ale unei tulburări de anxietate și se manifestă pe diverse planuri. De obicei apar următoarele probleme:
- Există gânduri disfuncționale asociate cu a fi singur la nivel cognitiv. O persoană poate crede că este în pericol (un atac sau un accident) și se îngrijorează că nimeni nu va fi acolo dacă are nevoie de ajutor și astfel va muri. Cu toate acestea, există și o anumită componentă a fricii de a fi ignorat sau respins. Acesta este cazul persoanelor care au mare nevoie de aprobare.
- Există simptome somatice la nivel fiziologic, cum ar fi tahicardia, palpitațiile, transpirația, amețelile și diferite dureri.
- La nivel comportamental, o persoană cu autofobie evită singurătatea și va încerca să scape de ea cât mai curând posibil și prin orice mijloace.
Care sunt cauzele autofobiei?
Cauzele autofobiei nu sunt complet clare și variază în funcție de caz. Originea este, de obicei, o experiență directă în care o persoană a fost singură într-o situație periculoasă. De exemplu, a experimentat o situație traumatică atunci când nu era nimeni în jur.
Învățarea secundară este, de asemenea, un factor declanșator obișnuit al fricii după ce persoana în cauză a asistat la consecințele negative ale singurătății asupra celor din jur.
După cum am spus mai devreme, autofobia este comună în această eră, chiar dacă nu se manifestă cu o asemenea intensitate la toată lumea. Trăim într-o societate individualistă, competitivă, care promovează independența; o cultură care rareori permite introspecția.
Suntem obișnuiți cu ritmuri frenetice și cu medii excesiv de stimulante. Noile tehnologii și dispozitivele electronice ne țin în permanență în contact cu ceilalți sau ne distrag atenția de la informațiile externe. Nu ne ascultăm și nu ne privim, așa că nu ne cunoaștem cu adevărat.
Într-adevăr, nu suntem obișnuiți să fim în contact cu sinele nostru interior și ne simțim inconfortabil atunci când suntem. Un astfel de disconfort devine o adevărată teamă pentru cei afectați de autofobie.
Citește mai mult:
Este esențial să înveți să fii singur
Consecințele autofobiei depășesc disconfortul și anxietatea pe care tulburarea le generează. De fapt, incapacitatea de a fi singur poate duce la stabilirea dependenței emoționale și a altor relații dăunătoare. De asemenea, nevoia excesivă de cineva poate rupe legăturile emoționale.
Expunerea directă este principalul tratament pentru autofobie. Aceasta implică expunerea treptată a unei persoane la situații în care este singură.
De asemenea, este important să efectuezi o restructurare cognitivă a gândurilor disfuncționale pentru a le înlocui cu altele mai bine ajustate și mai adecvate. În mod similar, învățarea unor tehnici de control pentru reglarea anxietății poate fi utilă pentru persoanele afectate de această problemă.
Pe scurt, a fi singur este o circumstanță obișnuită și sănătoasă pe care trebuie să o putem tolera. În plus, singurătatea este o mare oportunitate de a ne conecta cu noi înșine și de a ne îmbunătăți sănătatea emoțională.
Așadar, de ce să nu profiți de singurătate și să te bucuri pe deplin de ea?
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Bonet, J. I. C. (2001). Tratamientos psicológicos eficaces para las fobias específicas. Psicothema, 13(3), 447-452.
- Tortella-Feliu, M., & Fullana, M. A. R. (1998). Una revisión de los estudios retrospectivos sobre el origen de las fobias específicas. Psicología conductual, 6(3), 555-580.