Depresia existențială: când viața își pierde sensul

Persoanele cu capacități intelectuale ridicate pot suferi de un tip de depresie foarte special. Acesta apare atunci când simți că viața nu are sens, că nedreptățile abundă și că suntem ființe finite, singuratice, fără libertate adevărată.

Depresia existențială este o afecțiune psihologică puțin cunoscută, dar recurentă. Unele dintre caracteristicile sale includ sentimentul că nu îndeplinești așteptările celorlalți, că viața este lipsită de sens sau că lumea este nedreaptă, plină de răutăți și inegalități.

Acest termen poate suna ciudat și chiar imprudent din punct de vedere clinic. Este adevărat că nu apare în DSM-V (Manualul de diagnosticare și statistică a tulburărilor mintale) și, cel mai probabil, nu cunoști pe nimeni care a fost diagnosticat cu această afecțiune. Însă depresia existențială este o afecțiune psihologică obișnuită și unii oameni suferă de aceasta.

Istoria depresiei existențiale

În 2012, dr. Robert Seubert a publicat un articol de cercetare în Jurnalul Asociației Europene de Psihiatrie pentru a evidenția un fapt important. O parte a societății noastre nu răspunde la tratamentele normale pentru depresie și acest lucru ar putea fi legat de tipurile de personalitate și chiar de abilitățile intelectuale ridicate.

Unii oameni navighează în alte universuri psihice, unde își pun întrebări mai profunde și simt o suferință neobișnuită. Anxietatea cu privire la viitorul lumii sau tristețea pentru că nu găsești sensul real al vieții ar putea constitui un tip foarte special de depresie.

Depresia existențială: definiție, simptome și cauze

Este posibil ca acest tip de depresie să ne ducă înapoi la autori precum Søren Kierkegaard sau Friedrich Nietzsche. Aceștia au vorbit despre principiile libertății și responsabilității individuale sau personale, despre singurătatea umană și despre acel concept clasic al angoasei existențiale. Acest ultim termen se referă la o teamă legată de viitor, la importanța deciziilor noastre și la teama de a nu deveni ceea ce se așteaptă toți să devenim. Ce legătură au toate acestea cu depresia existențială?

Una dintre personalitățile care au studiat cel mai mult această afecțiune psihologică a fost Irvin David Yalom, psihoterapeut și profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford. Una dintre cele mai notabile lucrări ale sale este cartea Psihoterapie existențială. În aceasta, autorul vorbește despre principalele caracteristici pe care le prezintă un pacient cu acest tip de depresie. După cum vei vedea, descrierea este destul de similară cu ideile pe care cele mai reprezentative figuri ale existențialismului din filosofie le-au transmis de-a lungul vremii.

Care sunt simptomele depresiei existențiale?

Toate tipurile de depresie sunt fenomene multidimensionale și complexe. Fiecare persoană are depresie într-un mod diferit și, în general, afecțiunea este legată și de alte tulburări, cum ar fi anxietatea. Acest tip de realitate are caracteristici foarte particulare. Acestea sunt următoarele:

• Lipsa sensului. Persoana în cauză nu găsește sens în existența sa. Se simte ca și cum ar trăi într-un gol în care nimic nu este transcendent, autentic sau util pentru minte.
• Lipsa de înțelegere din partea semenilor. Pe lângă singurătatea fizică, bolnavul se simte singur pe lume.
• Lipsa de împlinire personală. Societatea este limitată, deoarece nu există mecanisme care să promoveze creșterea creativă, profesională, umană și civică.
• Suferință din cauza nedreptății sociale. Din cauza nedreptății și a lipsei de libertate.
• Idei despre moarte. Gânduri despre trecerea în neființă a ființelor umane.
• Ideea de sinucidere. Este frecventă în acest tip de tulburare psihologică.
• Manifestări fizice. De exemplu, epuizarea, insomnia, hipersomnia și tulburările alimentare.

Un tip comun de depresie la persoanele cu abilități intelectuale ridicate

Depresia existențială este integrată într-o teorie pe care psihiatrul Kazimierz Dabrowski (1902-1980) a dezvoltat-o. Această abordare se numește dezintegrare pozitivă. Se bazează pe următoarea explicație:

• Oamenii pot parcurge cinci etape de dezvoltare personală.
• Cu toate acestea, aproximativ 70% din populație nu depășește primele trei etape. Este o dezvoltare care îi face pe oameni să se obișnuiască cu regulile stabilite de societate, până când, încetul cu încetul, își găsesc locul în ea și se adaptează.
• 30% din oameni ating vârful dezvoltării personale. Dar departe de a provoca mai multă înțelepciune sau bunăstare, dezvoltarea îi duce la crize existențiale. Nu se simt parte din ceea ce societatea așteaptă de la ei.
• Aceasta este ceea ce Dr. Dabrowski a numit „dezintegrare pozitivă”. Cu alte cuvinte, oricine atinge acel nivel este obligat să se reinventeze, să se dezintegreze și să se construiască din nou.
• Acești oameni se îndoiesc de ei înșiși, se simt anxioși și nu găsesc sens în ceea ce îi înconjoară.
• Acest tip de suferință este obișnuit la persoanele cu IQ ridicat. Acești oameni suferă cel mai des de depresie existențială.

Strategii terapeutice

Putem trata depresia existențială? Ca orice alt tip de tulburare de dispoziție, această afecțiune este, de asemenea, tratabilă.

În general, este important ca specialistul să individualizeze strategia terapeutică și să ia în considerare nevoile fiecărui pacient. De fapt, pe lângă terapia psihologică, unii pacienți pot beneficia și de tratament farmacologic (antidepresive). Dar cum poate fi ajutată o persoană cu abilități intelectuale ridicate care suferă de depresie?

• Terapia cognitiv-comportamentală este o strategie foarte bună. Îi ajută să direcționeze acele gânduri către abordări pozitive, astfel încât să poată găsi un nou sens în viață. De asemenea, îi ajută să își stabilească obiectivele pe care le pot atinge, ceea ce înseamnă că vor fi încântați din nou de viitor.
• Managementul emoțional poate reduce impactul emoțiilor negative sau complicate. Scopul este ca pacientul continuă să se dezvolte fără povara angoasei și negativității.
• Terapia de acceptare și angajament (ACT). Acest tip de abordare permite pacienților să înțeleagă faptul că lumea nu este întotdeauna ceea ce își doresc ei să fie. Trebuie să acceptăm cu toții incertitudinea, contradicția și nedreptatea, fără a permite suferinței să ne doboare. Trebuie să ne angajăm să stabilim o serie de valori și obiective.

Ar trebui să abordăm depresia existențială, chiar dacă nu figurează în manuale

Pe scurt, deși nu găsim depresia existențială în manualele de diagnostic, există tratamente și strategii eficiente pentru a stimula bunăstarea celor care suferă de aceasta. Deși poate fi dificil pentru un pacient să meargă la medic din această cauză, sentimentele sale față de lumea din jur îl va determina să caute ajutor.