Cum se determină riscul de hemoragie postoperatorie?
Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte
Leziunile și traumatismele cresc riscul de hemoragie postoperatorie, care se poate manifesta sub forma cheagurilor de sânge. Diferitele tipuri de vase sangvine transportă oxigen și nutrienți către țesuturi. Când acestea sunt lezate, pot surveni sângerări în interiorul sau în exteriorul lor.
Hemostaza este procesul care stopează sângerările de la nivelul vaselor sangvine lezate. Factorii necesari pentru formarea cheagurilor de sânge sunt:
- Trombocitele: Sunt celule foarte mici produse de măduva osoasă. Numărul lor variază între 150000 și 400000.
- Factorii de coagulare: Se găsesc în sânge și sunt produși, în principal, de ficat.
Intervențiile chirurgicale au fost asociate unui risc crescut de tromboembolism venos și arterial. Specialiștii au descoperit și că întreruperea temporară a administrării de medicamente antitrombotice mărește riscul de tromboză și embolism.
Citește și:
Riscul de hemoragie postoperatorie indusă de anticoagulantele orale este, în condiții normale, mic. Însă, în funcție de procedura în cauză, acesta poate fi crescut în timpul sau după intervenție.
Factorii care influențează riscul de hemoragie postoperatorie
Evaluarea riscurilor asociate unei anumite intervenții chirurgicale este esențială pentru protejarea sănătății pacientului. Din acest motiv, tipul de tratament antitrombotic pentru care medicul optează depinde de starea pacientului.
Așadar, specialiștii trebuie să evalueze atât riscul trombotic al intervenției, cât și cel hemoragic. Primul este important deoarece determină riscul de tromboză odată ce se întrerupe terapia anticoagulantă/antiplachetară.
În asemenea cazuri, medicii pot să continue sau să întrerupă terapia cu anticoagulante. Dacă aleg cea de-a doua variantă, ar trebui să prescrie heparină și apoi să reînceapă terapia cu medicamente anticoagulante orale. Acest lucru este necesar din cauza imobilității postoperatorii, dar și din cauza efectul protrombotic al intervenției propriu-zise.
Definiția și complicațiile hemoragiei postoperatorii
Hemoragia postoperatorie majoră este un tip de sângerare severă care necesită o transfuzie de cel puțin două unități. Aceasta poate fi și intracranială, intratoarcică sau peritoneală.
Atunci când survine o complicație care implică sângerare, tratamentul stabilit de medic depinde de amploarea hemoragiei și de localizarea acesteia. Și nivelurile de coagulare joacă un rol important. Hemoragiile fatale sau care pun în pericol viața pacientului sunt, de asemenea, considerate a fi majore.
Riscul de hemoragie va influența și reintroducerea terapiei antitrombotice în perioada postoperatorie, deoarece declanșarea coagulării în cazurile cu risc crescut variază. Dacă suprimarea terapiei anticoagulante continuă mai mult de o zi, medicul va trebui să ia în considerare administrarea de heparină.
Reluarea terapiei cu anticoagulante după o intervenție chirurgicală
Terapia anticoagulantă trebuie reluată în termen de 2-3 zile după o intervenție chirurgicală. Consultă mereu un medic înainte de a lua orice medicamente.
Începe cu doze mici – adică cele folosite în cadrul profilaxiei – la 2-3 zile de la intervenție. Poți lua doze terapeutice după 48-72 de ore, însă doar dacă nu ai suferit o hemoragie postoperatorie continuă.
Majoritatea pacienților tratați cu warfarină și acenocumarol pot relua terapia cu anticoagulante încă din prima noapte după intervenție, atât timp cât nu au experimentat complicații hemoragice.
Ar putea să te intereseze:
Efectul terapeutic va apărea abia la 4-5 zile de la începerea terapiei anticoagulante. Unul dintre principalele obiective ale acesteia este ca pacientul să-și recupereze starea antitrombotică cât mai curând posibil. Cadrele medicale trebuie să ia în calcul realizarea unei hemostaze postoperatorii adecvate și riscul de sângerare asociat procedurii respective.
În general, majoritatea hemoragiilor postoperatorii se remediază în primele 24 de ore după intervenție. Însă există și excepții, drept pentru care medicamentele anticoagulante nu trebuie administrate înainte de revenirea la normal a hemostazei.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Vivancos, J., Gilo, F., Frutos, R., Maestre, J., García-Pastor, A., Quintana, F., & Ximénez-Carrillo. (2016). Guía de actuación clínica en la hemorragia subaracnoidea. Sistemática diagnóstica y tratamiento. Neurologia. https://doi.org/10.1016/j.nrl.2014.10.002
- Tortora, G. J., & Derrickson, B. (2006). Hemostasia. In Principios de Anatomía y Fisiología.
- García, M. C. L., & Ramos, J. A. (2018). Hemorragia posparto. In Ejercer la medicina. https://doi.org/10.2307/j.ctt21kk0w3.24
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.