13 pași de urmat pentru amputarea supracondiliană

Principalul scop al amputării supracondiliane este ca ciotul să se vindece adecvat și fără complicații, astfel încât viața pacientului să revină la normal în cel mai scurt timp posibil și calitatea vieții sale să rămână ridicată.

Amputarea supracondiliană este o intervenție chirurgicală ce constă în tăierea unui membru inferior deasupra condilului. Între 50% și 65% din aceste amputări nontraumatice au loc din cauza complicațiilor diabetului.

Aceste amputări sunt efectuate atunci când tratamentele încercate anterior nu dau randament. Acestea implică un proces de acceptare și formularea unor obiective clare pentru pacient: protejarea sănătății sale și asigurarea unei calități cât mai ridicate a vieții.

Așadar, se urmărește obținerea unui ciot vindecat adecvat și stabil, la care să se poată atașa o proteză într-un timp scurt. Scopul final este ca pacientul să poată reveni la o viață normală cât mai rapid posibil.

Principii generale

În general, amputările pot fi de două tipuri: majore și minore. Amputarea supracondiliană este o intervenție majoră și vizează o regiune extinsă. Însă, indiferent de clasificare, toate amputările sunt proceduri complexe și trebuie să respecte anumite principii de bază. Iată care sunt acestea:

• Orice amputare implică folosirea unui tratament cu antibiotice pentru a ține sub control infecția prezentă anterior sau ca măsură preventivă.
• Hemostaza, adică procesul de a opri sângerările, trebuie să fie foarte rapidă. Apariția echimozelor indică prezența necrozei sau a unei infecții.
• Nu trebuie să existe tensiune la nivelul punctelor de intrare ale marginilor pielii. Pentru a preveni această problemă, medicii trebuie să manevreze țesuturile moi cu grijă.
• Lungimea osului trebuie să fie proporțională cu cea a pielii și a tendoanelor musculare. Astfel, se va preveni tensiunea și osul va fi acoperit complet.
• Tracțiunea căilor nervoase este esențială pentru a preveni formarea de neurinoame la nivelul cicatricei.
• Același lucru trebuie făcut cu tendoanele și cartilajul articular.
• Așchiile osoase și crestele ascuțite trebuie evitate.
• Înainte de închidere, incizia chirurgicală trebuie spălată în mod repetat cu ser fiziologic sau dezinfectant.

Indicații și contraindicații

Amputarea supracondiliană este indicată atunci când o amputare intercondilară anterioară nu s-a vindecat sau când mușchii gambei sunt contractați, inclusiv din cauza îndoirii articulației genunchiului.

Articulația genunchiului este îndepărtată în urma amputării. Pentru a nu exista complicații atunci când pacientul va purta proteză, este esențial ca ciotul să aibă o lungime adecvată.

Această procedură nu este recomandată pacienților cu gangrenă sau cu infecții la nivelul coapsei.

Pași pentru a efectua amputarea supracondiliană

Ca să efectueze o amputare supracondiliană, medicii trebuie să urmeze anumiți pași:

• Mai întâi, pacientul va fi așezat într-o poziție supină.
• Se va marca punctul de incizie.
• Pielea este tăiată cu un bisturiu rece.
• Chirurgul va folosi un bisturiu electric pentru a tăia țesutul subcutanat până la aponevroză, adică membrana care acoperă mușchii și îi fixează de oase. În timp ce taie, specialistul trebuie să lase suficient țesut pentru ciot.
• Apoi, va identifica, izola și reteza artera femurală superficială, artera adâncă a coapsei și nervul sciatic. Spațiul vizat trebuie infiltrat cu un anestezic local.
• Se înconjoară femurul, acoperind întreaga sa circumferință.
• Chirurgul separă țesutul atașat de femur. În acest scop, va folosi un elevator periostal.

Pași finali

• Medicii vor ajusta retractorul Percy pentru a putea amputa femurul. În acest mod, se vor asigura că există suficient țesut pentru a acoperi ciotul.
• Apoi, vor secționa osul folosind un fierăstrău Gigli. Unghiul dintre cele două capete ale acestui instrument trebuie să fie de 90°. Pe tot parcursul acestui pas, medicii vor curăța regiunea vizată cu ser fiziologic.
• Marginile osului trebuie apoi pilite.
• Se va aplica ceară de os pe secțiunea tăiată. Resturile vor fi aruncate.
• Chirurgul va închide ciotul cu o sutură chirurgicală sterilă numită Prolene. Mai întâi, se suturează grupele de mușchi mai adânci pentru a putea acoperi suprafața osului, apoi se suturează aponevroza superficială.
• Nu în ultimul rând, medicul va sutura pielea cu un fir de mătase, folosind tehnica cusăturii verticale pentru saltele.