Darwinismul social: o idee care nu ar fi trebuit să existe?

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati

Ultima actualizare: 09 noiembrie, 2022

Darwinismul social este o poziție teoretică care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și care a extrapolat teoria evoluției lui Darwin la sociologie, economie și politică. Cu alte cuvinte, a aplicat conceptele biologice ale selecției naturale și ale luptei pentru existență pentru a explica legile dezvoltării sociale și a relațiilor dintre oameni.

Darwiniștii sociali susțin că cei mai bine înzestrați și mai puternici oameni sunt cei care rămân la putere și îi domină pe cei slabi. Această teorie a fost folosită pentru a justifica imperialismul, rasismul, cucerirea teritoriilor și subjugarea populației. Ea susține că există grupuri etnice sau rase superioare care ar trebui să prevaleze și să domine în societate.

Teoria evoluției lui Darwin

Charles Robert Darwin (1809-1882) a fost un om de știință englez care a adus o serie de contribuții la biologia evoluționistă. În lucrarea sa cea mai faimoasă, Originea speciilor (1859), el a teoretizat evoluția organismelor în funcție de două procese:

1. Lupta pentru existență
2. Selecția naturală (sau supraviețuirea celui mai apt)

Pe de o parte, lupta pentru existență susține că, în natură, organismele vii sunt în conflict constant pentru a supraviețui în mediul natural. Dependența de factori specifici le obligă să concureze și să se distrugă reciproc pentru a ajunge la resursele limitate. Un exemplu în acest sens este lupta dintre animale pentru hrană sau împerechere.

Pe de altă parte, selecția naturală este procesul prin care organismele mai bine adaptate le înlocuiesc pe cele mai puțin adaptate prin acumularea lentă de-a lungul generațiilor a modificărilor genetice favorabile.

Aceste două concepte sunt interdependente în teoria evoluției lui Darwin. Selecția naturală depinde de lupta pentru existență, care este motorul evoluției.

Descoperiți: Confucianismul: ce ne învață filosofia lui Confucius?

Originea darwinismului social

Originea darwinismului social este atribuită filozofului și sociologului Herbert Spencer (1820 – 1903), care a adaptat noțiunile evolutive ale lui Darwin la societățile umane. În lucrarea First Principles (1862), Spencer descrie grupurile sociale umane ca organisme guvernate de legile naturii într-un cadru evolutiv.

Autorul definește evoluționismul social astfel:

Trecerea de la o omogenitate incoerentă la o eterogenitate coerentă, ca o consecință a unei disipări a mișcării și a unei integrări a materiei.

Cu această afirmație, Spencer a susținut că grupurile sociale umane sunt transformate de la o populație nediferențiată și orizontală (omogenitate incoerentă) la o organizație stratificată condusă de lideri (eterogenitate coerentă). Această transformare socială, în care liderii se impun și îi elimină pe cei „mai puțin apți”, se justifică prin procese naturale și biologice: lupta pentru existență și selecția naturală.

Darwin și darwinismul social

Există controverse cu privire la susținerea lui Darwin față de evoluționismul social. Apărătorii savantului naturalist susțin că el s-a declarat sceptic față de propunere, opunându-se aplicării mecanismului selecției naturale la societățile umane. Cu toate acestea, mulți critici cred contrariul. Ei susțin că Darwin nu a făcut niciodată diferența între „evoluția biologică” și „evoluția socială”.

Cert este că Darwin a susținut că oamenii sunt împărțiți în rase „civilizate” și „sălbatice” pe baza diferențelor craniene. Prin urmare, ar exista o anumită asimetrie a inteligenței. El i-a descris pe europeni ca fiind oamenii cu cea mai mare capacitate intelectuală, în timp ce asiaticii și australienii aborigeni ar avea cea mai redusă capacitate.

De asemenea, în lucrarea Originea omului (1871), a abordat modul în care selecția naturală afectează așa-numitele „națiuni civilizate”. Acolo folosit conceptele de „rasă inferioară” și „rasă superioară” și a susținut că proliferarea raselor inferioare afectează creșterea numerică a „bărbaților cu calități superioare”.

Consecințele postulatelor evoluției sociale

Deși darwinismul social a apărut inițial ca o teorie sociologică, postulatele sale au servit drept inspirație pentru un set de mișcări politice și sociale care au justificat structurile de dominație și sistemul economic capitalist.

Nazismul este unul dintre cele mai clare exemple de însuşire a ideilor darwinismului social. Postulatele superiorității unei rase față de alta și ideea că evoluția umană este dată de supraviețuirea celor mai puternici au inspirat actele odioase ale lui Hitler și ale adepților săi.

În cartea My Struggle (1925), Hitler a subliniat importanța purității sângelui și a menționat argumente paralele cu cele ale lui Spencer, apărând nevoia unei societăți bazate pe o schemă de dominare a elitei. Acest lucru l-a condus la exterminarea masivă a ceea ce el considera „rase inferioare” (evrei, negri, homosexuali, printre altele) și la promovarea programelor de maternitate și eugenie care vizau reproducerea genelor ariene.

Ideile lui Darwin au influențat discriminarea de gen și au adâncit dominația genului masculin asupra celui feminin. De exemplu, în The Descent of Man (1871), Darwin face următoarea distincție:

Bărbatul diferă de femeie prin mărime, forță musculară, viteză, etc., precum și prin inteligență, așa cum este cazul la multe mamifere.[/atomik -quote]

Această idee a pătruns în darwinismul social și a promovat o structură socială de dominație a bărbaților asupra femeilor. Bărbații sunt considerați mai puternici, mai în formă și mai deștepți.

Descoperiți: Democrit de Abdera: viață, contribuții și fraze ale filosofului grec al râsului

Darwinismul social astăzi

Darwinismul social și-a pierdut statutul de teorie științifică după primul război mondial și a fost complet discreditat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. A fost asociat cu nazismul și considerat nefondat.

Biologii și istoricii au susținut că este o eroare naturalistă. Teoria selecției naturale își propune doar să descrie un fenomen biologic, care nu poate fi extrapolat la societatea umană.