Logo image
Logo image

De ce copiii japonezi sunt ascultători și bine educați?

4 minute
Mamele japoneze sunt foarte devotate. În urma stilului în care își cresc copiii, aceștia devin foarte prietenoși, ascultători și bine educați. Află mai multe despre metodele de educație parentală din Japonia în rândurile de mai jos. 
De ce copiii japonezi sunt ascultători și bine educați?
Bernardo Peña

Verificat și aprobat de psihologul Bernardo Peña

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Japonia este o țară admirată în întreaga lume. Printre altele, copiii japonezi sunt ascultători, bine educați și politicoși. Aceștia învață și respectă regulile, adaptându-și comportamentul în funcție de așteptările celor din jur. Modul în care sunt educați este de-a dreptul uimitor.

Părinții japonezi sunt încrezători că micuții lor vor învăța cum să se comporte urmând propriul lor exemplu. Astfel, aceștia se simt responsabili pentru modul în care se formează copiii lor.

Probabil te întrebi de ce copiii japonezi sunt atât de ascultători. Citește mai departe pentru a descoperi principiile de bază în creșterea și educarea copiilor în „Țara soarelui răsare”. Vei vedea că acestea diferă de binecunoscutele metodele utilizate în țările occidentale.

Copiii japonezi sunt ascultători și bine educați

Potrivit unui studiu comparativ privind tehnicile de creștere a copiilor în diferite societăți, publicat de Asociația pentru Sănătatea Mintală a Copilului din Kansas și intitulat Disciplina în prima parte a copilăriei, familiile japoneze încurajează atașamentul, empatia și armonia. 

Some figure

Studiul menționat arată că, într-adevăr, copiii japonezi sunt ascultători și învață să se comporte în societate ca niște adulți. Cu toate acestea, în sânul familiei, micuții sunt foarte dependenți de părinții lor (mai ales de mame). Japonezii nu descurajează dependența. Din contră, chiar o acceptă și o încurajează.

Părinții japonezi diminuează tendința individualistă a copiilor de a face ceea ce vor printr-o apropiere extraordinară. Tocmai de aceea majoritatea copiilor niponi nu au accese de furie și plâns. (Desigur, există și excepții).

Te invităm să citești și:

Atașamentul la copii și impactul său asupra adulților

Atașamentul la copiii japonezi

Părinții, mai ales mamele, au o relație foarte apropiată cu copiii lor. Apropierea și dependența de părinți este încurajată de aceștia. Părinții își îmbracă și își hrănesc copiii și obișnuiesc să doarmă cu ei până la vârsta de 6 ani.

Relația dintre mamă și copil este foarte apropiată. Aceștia formează practic un tot unitar, contopindu-se într-o singură ființă și nu doi oameni separați și independenți. În primii trei ani de viață, mama își ia copilul peste tot cu ea.

În Japonia, mamele sunt foarte devotate copiilor lor. Este puțin probabil ca acestea să își înscrie copiii la creșă sau la grădiniță înainte să împlinească trei ani. La această vârstă începe școlarizarea celor mici.

Tehnici japoneze de educare a copiilor

În opinia părinților lor, copiii japonezi sunt ascultători și bine educați deoarece sunt crescuți în baza principiilor filozofice ale confucianismului.

Potrivit doctrinei lui Confucius, copiii trebuie educați cu bunătate. Această calitate oferă bucurie și pace interioară.

Some figure

În baza principiului menționat, putem enumera câteva componente fundamentale ale procesului de creștere și educare a copiilor în statul nipon:

Forța sugestiei

În primul rând, mamele japoneze apelează la tehnici de convingere, sugestie și, uneori, chiar la simțul rușinii în vederea disciplinării copiilor. În acest fel, ele evită confruntările directe cu cei mici. Evident, această tehnică reduce tendințele de sfidare și agresivitate din partea copiilor.

În plus, tot mamele japoneze folosesc sugestia pentru a le spune copiilor ce să facă. În loc să îi spună celui mic „Strânge-ți jucăriile de pe jos”, mama utilizează o altă formulare: „Ce trebuie să faci acum cu jucăriile?” Astfel, copilul găsește singur răspunsul corect și acționează ca atare.

Însă dacă micuțul nu vrea să se supună cerinței voalate sau se preface că nu a auzit întrebarea sau aluzia, mama poate recurge la ridiculizări subtile. Astfel, copilul preferă s-o asculte decât să se simtă jenat.

Puterea gesturilor

Copiii japonezi sunt atât de atașați de mamele lor, încât sunt conștienți de toate emoțiile și gesturile lor. Aceștia recunosc chiar și starea mamei de armonie interioară. Astfel, copilul face tot ce îi stă în putință pentru a nu tulbura această pace.

Când mama sugerează ceva, are și o expresie facială care indică faptul că ar fi uimită dacă micuțul nu ar asculta-o.

Îți recomandăm să citești și:

Dovedit științific: inteligența se moștenește de la mamă

Some figure

Chiar și așa, mama nu își pedepsește copilul și nici nu îl ceartă în mod direct. Aceasta doar îi transmite dezamăgirea ei prin expresia facială. Întrucât copilul este sincer interesat să păstreze o armonie în relația cu mama, acesta evită confruntarea și face ce i s-a sugerat.

Copii japonezi sunt ascultători, deoarece au parte de iubire și înțelegere

Pe lângă cele menționate, mamele japoneze știu să citească starea emoțională a copiilor. Ele folosesc această abilitate pentru a-și schimba tehnica persuasivă după nevoie.

Dacă mama observă o lipsă de disponibilitate a copilului în îndeplinirea unei sarcini, va evita să formuleze cerința respectivă în acel moment. Cel mai probabil va încerca mai târziu.

Dacă micuțul refuză să își strângă jucăriile, mama își ia un aer ușor superior, dar politicos. Aceasta poate spune că cel mic nu este pregătit sau destul de mare sau poate este prea obosit sau ar vrea să continue să se joace.

În Japonia, majoritatea părinților fac tot ce le stă în putință pentru ca micuții lor să se simtă iubiți, prețuiți și respectați. Aceștia sunt imaginea întruchipată a răbdării, bunătății și compasiunii. Acest stil de creștere a copiilor este, cu siguranță, o provocare pentru mamele din țările occidentale.

Tu ai vrea să îl încerci?


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Rothbaum, F.; Pott, M.; Azuma, H.; Miyake, K.; Weisz, J. 2000. The Development of Close Relationships in Japan and the United States: Paths of Symbiotic Harmony and Generative Tension. Child Development. https://scholar.harvard.edu/files/jweisz/files/2000b.pdf
  • Holloway, Susan. (2010). Japanese Women, Parenting, and Family Life.
  • Kawano, A., Matsuda, T., & Xiao, L. (2015). Educación social en Japón. Pedagogia Social Revista Interuniversitaria. https://doi.org/10.7179/psri_2016.27.12
  • Gainey, Peter & Andressen, Curtis. (2002). The Japanese Education System: Globalisation and International Education. Japanese Studies. 22. 153-167. 10.1080/1037139022000016564.
  • Damian J. Rivers (2010) Ideologies of internationalisation and the treatment of diversity within Japanese higher education, Journal of Higher Education Policy and Management, 32:5, 441-454, DOI: 10.1080/1360080X.2010.511117

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.