Degetul blocat: simptome și tratamente - Doza de Sănătate
 

Degetul blocat: simptome și tratamente

Degetul blocat este o problemă care poate afecta semnificativ mișcarea mâinilor. Cel mai bine este să te adresezi medicului atunci când apar primele simptome ale bolii pentru a îmbunătăți prognosticul.
Degetul blocat: simptome și tratamente

Ultima actualizare: 09 august, 2022

Degetul blocat (tenosinovita stenozantă sau degetul în resort) este o afecțiune care limitează mișcarea degetului și poate împiedica flexarea acestuia. Degetul se blochează și, pentru a-l întinde sau flexa, trebuie să-l fixezi, așa cum a-i face cu un arc pe care îl întinzi și apoi îl eliberezi.

O problemă a tendoanelor lungi, numite și flexori, provoacă această anomalie. Aceste tendoane alunecă printr-un fel de tunel – teaca tendonului – care le înconjoară. Când teaca este iritată și inflamată, atunci tunelul se îngustează și îngreunează mișcarea.

În cele mai grave cazuri, degetul se blochează în poziția flexată și nu se poate mișca. Boala este mai frecventă la femei și la cei cu diabet.

Simptomele degetului blocat

Afecțiunea poate apărea la orice deget al mâinii, inclusiv la degetul mare. De fapt, afectează aproape întotdeauna mai mult de un deget, chiar și la ambele mâini. Starea este progresivă. Debutează cu dureri persistente la baza degetului. Simptomele inițiale sunt, de obicei, următoarele:

  • Se formează un nodul la baza degetului, spre palma mâinii.
  • Mușchiul de la baza degetului este dur și sensibil la atingere.
  • Există o senzație de rigiditate la nivelul degetului, mai ales dimineața.
  • Când faci o mișcare, degetul rămâne în urmă.

Dacă afecțiunea progresează, degetul rămâne blocat în poziția flexată și se întinde brusc. În etape mai avansate, se blochează și nu se mai poate întinde deloc.

Medic ce tratează degetul blocat
O opțiune de tratament sunt injecțiile cu steroizi, deși nu sunt întotdeauna eficiente.

Degetul blocat: diagnostic

Baza pentru diagnosticul degetului blocat este examinarea medicală fizică. Atunci când pacientul face o mișcare în zona afectată, se aude un clic, care este caracteristic acestei anomalii.

Medicul va analiza degetul, cerându-i pacientului să deschidă și să închidă pumnul. De asemenea, profesionistul va verifica palma și baza degetelor, întrebând despre manifestările durerii și semnele de blocaj. După aceea, va confirma sau infirma diagnosticul.

Degetul blocat: tratament

Tratamentul degetului blocat depinde de starea degetului și de timpul care a trecut de la debutul bolii până la vizita la medic. În general, există trei modalități de abordare: medicamente, fizioterapie și intervenție chirurgicală.

Medicamente

Utilizarea medicamentelor ajută la ameliorarea durerii și la reducerea inflamației, facilitând astfel mișcarea. În general, medicii prescriu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, naproxenul și alte medicamente similare. Această măsură servește la ameliorarea simptomelor, dar nu rezolvă problema.

Fizioterapie

Degetul blocat poate fi tratat și cu măsuri de kinetoterapie terapeutică, cum ar fi următoarele:

  • Odihna: Activitățile de operare a utilajelor sunt evitate timp de 4 până la 6 săptămâni. Dacă odihna nu este posibilă, ar trebui folosită o mănușă căptușită.
  • Imobilizare: Permite degetului să rămână extins. Bandajul se poartă, de obicei, o lună și jumătate.
  • Exerciții ușoare: Pot fi prescrise unele exerciții de întindere a mâinilor pentru a mări cursa mișcării.
  • Rece și cald: Căldura și gheața aplicate alternativ ajută la reducerea umflăturilor și a durerii.
  • Scufundare în apă caldă: Scufundarea mâinii în apă caldă de mai multe ori pe zi ajută la relaxarea tendoanelor și ameliorează simptomele.

Intervenții chirurgicale

Dacă medicamentele și fizioterapia nu funcționează, ar trebui efectuată o intervenție chirurgicală. Uneori, sunt încercate următoarele proceduri înainte de operație:

  • Injecție cu steroizi: Aplicată pe teaca tendonului, ajută la reducerea inflamației. Poate fi eficientă timp de un an sau mai mult, dar uneori sunt necesare mai multe sesiuni.
  • Eliberare percutanată: Aceasta constă în introducerea unui ac gros în tendonul inflamat după administrarea anesteziei, anulând astfel compresia care înfundă tendonul.

Dacă aceste proceduri nu funcționează, atunci pacientul va necesita o intervenție chirurgicală. Aceasta este o procedură ambulatorie care constă într-o incizie în zona comprimată pentru a tăia teaca tendonului. Cel mai mare risc este infecția sau ineficiența operației.

Femeie care își măsoară glicemia
Diabetul este un factor de risc pentru degetul blocat. Boala este mai frecventă la acești pacienți.

Factori de risc pentru degetul declanșator

Există unele persoane care tind să dezvolte mai ușor această afecțiune. Factorii de risc cunoscuți sunt:

  • Vârsta: persoane peste 40 de ani și sub 60 de ani.
  • Bolile: diabet, hipotiroidism, poliartrită reumatoidă sau tuberculoză.
  • Operația pentru sindromul de tunel carpian.
  • Activitățile repetitive: îndeplinirea sarcinilor sau a lucrărilor care necesită apucare repetată.

O afecțiune cu diverse tratamente

Degetul blocat este o afecțiune care poate modifica semnificativ calitatea vieții. Prin urmare, este recomandată adaptarea la noile condiții, cu evitarea mișcărilor de prindere. Dacă aceste mișcări sunt imposibil de evitat, atunci este important să iei măsuri de protecție eficiente.

Niciunul dintre tratamentele disponibile nu este eficient 100%. Cu toate acestea, un procent ridicat de pacienți se simt mai bine după injecțiile cu corticosteroizi și există, de asemenea, rezultate miraculoase ale intervențiilor chirurgicală. Așadar, perspectivele sunt bune.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • DEL TRATAMIENTO, D. Y. P. (2009). Infiltración esteroidea en el dedo en gatillo.
  • González, E. H. H., & Betancourt, G. M. (2018). Liberación percutánea del dedo en resorte. Revista Archivo Médico de Camagüey, 22(3), 303-312.
  • Chaves Moreno, A. (2008). Tenosinovitis estenosante del tendón flexor (dedo en resorte). Medicina Legal de Costa Rica, 25(1), 59-65.
  • Suárez Martín, Ricardo, et al. “Artrocentesis e inyecciones intra y periarticulares con corticoesteroides.” Revista Cubana de Reumatología 18.1 (2016): 45-61.
  • Berlanga-de-Mingo, D., et al. “Asociación entre dedos en resorte múltiples, enfermedades sistémicas y síndrome del túnel carpiano: análisis multivariante.” Revista Española de Cirugía Ortopédica y Traumatología 63.4 (2019): 307-312.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.