Epistemologia: studiul modului în care se creează cunoștințele

Epistemologia poate fi definită ca știința cunoașterii. În termeni generali, se ocupă de condițiile în care apare cunoașterea. Disciplina implică necesitatea de a valida cunoștințele, adică de a separa ceea ce este considerat adevărat de ceea ce nu este.

Este considerată una dintre cele mai vechi ramuri ale filosofiei. Primele reflecții pe acest subiect au apărut în Grecia Antică, la Platon și Aristotel. În continuare, vom discuta despre ramurile, funcțiile și aplicațiile epistemologiei.

Ce este epistemologia?

Începem prin a sublinia faptul că grecii antici au distins trei forme în cadrul cunoașterii:

• Doxa: acest termen a fost folosit mai întâi de Parmenide și mai târziu de Platon. Este legat de opinie și credință.
• Episteme: este conceptul care s-a apropiat cel mai mult de ceea ce numim acum „știință”. Pentru Platon, episteme era cunoașterea care trebuia considerată adevărată. Aristotel considera că era mijlocul de a înțelege realitatea.
• Gnoza: are de-a face cu experiența și percepțiile personale. Este legată de elementele spirituale sau mistice.

Conform etimologiei, conceptul de față rezultă din unirea cuvântului episteme (cunoaștere) cu logos (studiu). Așadar, epistemologia poate fi definită ca studiul cunoașterii.

Desigur, de-a lungul istoriei, diferiți autori au propus propriile definiții. Pentru renumitul filozof Mario Bunge, epistemologia se ocupă de procesul cercetării științifice și de produsul acesteia: cunoașterea științifică.

În plus, Guillermo Briones subliniază că această disciplină urmărește să înțeleagă obiectul de studiu al științei, analizând ipotezele sale filozofice, precum și valorile implicite, structurarea teoriilor și metodele folosite pentru a colecta și interpreta datele.

Pe scurt, această ramură a filozofiei este responsabilă de examinarea diferitelor aspecte implicate în producerea cunoștințelor. Printre acestea, se remarcă bazele, originea, natura, limitele și chiar valabilitatea și calitatea.

Descoperiți și: Confucianismul: ce ne învață filosofia lui Confucius?

Întrebări despre cunoaștere

În cartea Theory of Knowledge, Johannes Hessen examinează o serie de întrebări puse în epistemologie. Aceste întrebări pot fi considerate un punct de plecare pentru cei care doresc să se aventureze în reflecție.

Ce este cunoașterea?

La această întrebare se poate răspunde în diferite moduri. Din punct de vedere fenomenologic, este un act în care un subiect (cunoaștere) se află în fața unui obiect. În psihologie, cunoașterea este considerată a fi un proces mintal.

Cunoașterea este posibilă?

Potrivit autorului menționat mai sus, cunoașterea poate fi doar o aparență sau o iluzie deșartă. Cu toate acestea, mulți cred că există posibilitatea de a construi o certitudine în jurul obiectului, care ar fi poziția dogmatismului.

[atomic-in-text]Undeva între aceste două viziuni este relativismul. Este posibil să nu cunoaștem totul.[/atomik-in-text]

De unde vine cunoașterea?

Aristotel a susținut că nu există nimic în minte care să nu fi fost experimentat înainte de subiect. Totuși, mirajele și halucinațiile arată faptul că simțurile ne pot deruta.

Din acest motiv, viziunea opusă afirmă că rațiunea nu ne va înşela. Raționalismul susține că adevărata cunoaștere se naște din rațiune.

Este în subiect sau în obiect?

Cunoașterea pleacă de la obiect sau de la realitate, iar subiectul îi înțelege proprietățile pentru a-și construi o imagine. Dar poziția opusă afirmă că este în subiect, în ideile și conștiința lui.

Ce este adevărul?

Aceasta este o întrebare cheie în epistemologie. Mulți susțin că adevărul nu există. Alții afirmă că există cunoștințe valide atât timp cât se folosește o procedură obiectivă, cum ar fi metoda științifică.

Ramuri, curente, școli și tendințe

În epistemologie, există diferite subdiviziuni, curente, tendințe și școli, în funcție de abordare sau disciplină. În raport cu disciplina din urmă, există epistemologia sociologiei, psihologiei, biologiei, chimiei, cu referire la procesul de cercetare.

În plus, se vorbește și despre epistemologia juridică (metodele și procedurile folosite de avocați), normativă, modală, evolutivă și chiar genetică. În aceasta din urmă, dezvoltată de reputatul pedagog Jean Piaget, cunoașterea este produsul interacțiunii individului cu mediul său.

De asemenea, există și alte abordări și școli, precum epistemologia postcolonială și feministă. Cea mai mare influență în secolul al XX-lea a avut-o neopozitivismul logic, creat de așa-numitul Cerc de la Viena.

Principalii epistemologi

Se poate spune că un epistemolog este un filozof care se ocupă cu munca științifică. În timp ce oamenii de știință studiază realitatea, ei observă și analizează modul în care se construiesc teoriile, raționamentele și metodele folosite, precum și paradigmele care determină modalitățile de cunoaștere în fiecare epocă.

De-a lungul istoriei, au existat mai mulți specialiști în epistemologie:

• În Grecia Antică, Parmenide, Platon și Aristotel au pus bazele acestei discipline.
• În Evul Mediu, se remarcă filozofi scolastici precum Sfântul Augustin și Sfântul Anselm, precum și înțeleptul andaluz musulman Averroes.
• Odată cu nașterea științei moderne, au apărut empiriștii englezi: Locke, Hume și Berkeley.
• Nu putem să nu menționăm și alți doi gânditori iluștri, precum Descartes și Kant.
• În secolul al XX-lea, școlile epistemologice sunt reprezentate de Bertrand Russell și Ludwig Wittgenstein.
• În istoria recentă, ies în evidență Karl Popper (un critic al neopozitivismului logic) și hermeneuticii francezi Hans-Gadamer și Paul Ricoeur.

Recomandăm: 9 cărți de filosofie importante pe care trebuie să le citiți

Utilitatea epistemologiei

Am explicat deja cu ce se ocupă epistemologia în ceea ce privește știința sau cunoașterea. Această disciplină este utilă pentru următoarele:

• Explorează relațiile dintre diferitele domenii ale cunoașterii.
• Ajută la înțelegerea și chiar la rezolvarea conflictelor de interese.
• Analizează și evaluează relevanța metodelor aplicate.
• Stabilește ce cunoștințe ar trebui considerate științifice.
• Aprofundează diferitele modalități valide de producere a cunoștințelor.
• Promovează dezbaterea despre ceea ce poate fi acceptat ca fiind etic în știință.
• Determină criteriile de validare a puterii și sfera de aplicare a constatărilor obținute.
• Contribuie la menținerea unei abordări critice a limitelor cunoștințelor.
• Păstrează o vigilență adecvată asupra ideologiilor care influențează activitatea științei.

Validitatea și actualitatea epistemologiei

Epistemologia este utilă nu numai pentru cei care observă din exterior, ci și pentru cei care fac știință. Omul de știință este o ființă umană și, ca atare, nu este scutit de confruntarea cu situații ce contrazic postulate.

În prezent, odată cu producerea de cunoștințe prin sistemele cu inteligență artificială, apar numeroase interpretări și reflecții. Multe provocări vor apărea în acest sens. Deși avem un drum lung de parcurs, epistemologia va avea cu ce să contribuie în acest domeniu.