Etapele renunțării la fumat - cum se depășesc cu bine

Scris și verificat de asistentul medical Daniel Baldó Vela

Scris de Daniel Baldó Vela

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Conform celui mai recent raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) cu privire la tendințele globale ale consumului de tutun, peste 1,3 miliarde de oameni sunt dependenți de țigări. Este mai important ca niciodată ca fumătorii să parcurgă cu succes etapele renunțării la fumat. Aceasta a devenit o măsură standard în prevenirea problemelor de sănătate.

Datele obținute de la OMS arată că, în fiecare an, peste 8 milioane de oameni mor din cauza tutunului. Această cifră face ca fumatul să fie principala cauză pe plan global a deceselor și bolilor care pot fi prevenite. Așadar, acțiunile pentru protejarea sănătății persoanelor vulnerabile sunt esențiale.

Asemenea intervenții nu au cum să dea randament dacă nu vizează dependența fizică și psihică cauzată de tutun. Automatismele asociate fumatului trebuie și ele adresate, iar influența mediului social asupra fumătorilor trebuie moderată. În acest scop, un prim pas este să stabilim la care dintre etapele renunțării la fumat se află fiecare individ în parte.

Care sunt etapele renunțării la fumat?

Când vine vorba de renunțarea la fumat, este important să aderăm la modelul transteoretic al schimbării comportamentului. Acest model a fost creat în 1977 de către doi psihologi, James O. Prochaska și Carlo DiClemente, pentru a înțelege mai bine și a promova procesul de schimbare a comportamentelor specifice.

Modelul transteoretic al schimbării comportamentului constă în șase etape cu trăsături specifice. Nu orice persoană poate parcurge toate etapele. În plus, este luată în considerare și recidiva, care nu reprezintă un eșec, ci o oportunitate de îmbunătățire și de a crește șansele de succes ale următoarei tentative.

În majoritatea cazurilor, schimbarea finală are loc abia după ce o persoană a trecut prin fiecare etapă a modelului de mai multe ori. Misiunea specialistului în sănătate este să identifice etapa în care fumătorul se află și să intervină pentru a-l motiva să progreseze. Apoi, specialistul îi poate prezenta acestuia în detaliu toate etapele renunțării la fumat.

Etapa de precontemplare

În această etapă, deși fumătorul știe că viciul său nu este sănătos, nu își dă seama de riscurile la care se expune. Așadar, acesta nu recunoaște că trebuie să renunțe la țigări. Persoanele care se află în precontemplare tind să meargă la medic din alte motive (de pildă, dacă familia le presează).

Citește și:

6 obiceiuri la fel de nocive ca fumatul

Specialistul trebuie să îl ajute pe pacientul aflat în etapa de precontemplare să înțeleagă de ce este important să renunțe la țigări. În acest scop, el trebuie să evalueze pacientul pentru a stabili cât de mult știe despre efectele consumului de tutun și să îl informeze corespunzător, punând accent pe beneficiile renunțării la fumat.

Etapa de contemplare

Contemplarea presupune faptul că pacientul realizează că are o problemă și că trebuie să renunțe la fumat. Însă, deși aparent înțelege că trebuie să atingă acest obiectiv în aproximativ șase luni, pacientul ezită sau nu știe ce măsuri trebuie să adopte. Cu alte cuvinte, este conștient de magnitudinea problemei, dar are îndoieli cu privire la abilitatea sa de a o remedia.

Pentru ca fumătorul să poate progresa în această etapă, specialistul trebuie să îl ajute să treacă peste ambivalență. În acest scop, următoarele aspecte trebuie analizate și discutate:

• Importanța renunțării la fumat
• Încrederea în sine necesară pentru a spune nu țigărilor (în etapa de contemplare, este esențial să se pună accentul pe auto-eficiența pacientului, prin punerea în evidență a realizărilor din trecut ale acestuia)
• Riscurile asociate consumului de tutun și motivele pentru care multe persoane continuă să fumeze
• Beneficiile și dificultățile atingerii obiectivului

Etapa de pregătire

Pregătirea începe atunci când pacientul este hotărât să renunțe la fumat. Convins că vrea să se vindece de acest viciu, fumătorul a decis să facă o încercare serioasă în mai puțin de o lună. Iată ce ar trebui să facă specialistul:

• Să îl felicite pe pacient și să pună accent pe faptul că renunțatul la fumat este probabil cea mai bună decizie pe care a luat-o vreodată pentru sănătatea sa și a celor din jur.
• Să îl ajute pe pacient să aleagă o dată de la care nu va mai fuma deloc. Dacă a optat pentru o renunțare treptată la țigări, fumătorul va trebui să își rezerve suficient timp înainte de data stabilită, astfel încât să nu mai fumeze nicio țigară după aceasta.
• Să îl încurajeze pe pacient să comunice decizia familiei și prietenilor. Cu cât este mai mare numărul persoanelor care știu, cu atât mai bine.
• Să îi prezinte pacientului posibilele probleme care pot surveni (poftă de tutun, irascibilitate, anxietate, agitație, oboseală, schimbări ale programului de somn, creșterea poftei de mâncare, dificultăți de concentrare, influențe negative ale mediului social și nu numai), precum și strategiile pentru a le face față.

În această etapă, specialistul îl pregătește pe pacient să renunțe la fumat. Fumătorii trebuie să vadă că procesul este unul pozitiv. Aceștia trebuie să realizeze că pot spune nu țigărilor. În fond, au toate mijloacele necesare pentru a face acest lucru.

Ar putea să te intereseze:

7 alimente cu ajutorul cărora elimini nicotina

Etapa de acțiune

În acest punct, pacientul a renunțat deja la țigări și principalul său obiectiv este evitarea recidivei. Specialistul trebuie să evalueze dificultățile pacientului și să consolideze o serie de strategii utile în a le combate.

Trebuie reținut faptul că simptomele sevrajului nicotinic încep să dispară abia după cea de-a șaptea zi de la ultima țigară. Medicul trebuie să îi vorbească pacientului despre senzația de gol care tinde să apară în jurul celei de-a zecea zi și despre sentimentul de siguranță înșelător care se instalează între ziua 15 și ziua 30.

Etapa de menținere

Putem vorbi de menținere atunci când pacientul nu a mai fumat timp de șase luni. Însă acesta nu va fi considerat un „ex-fumător” decât după ce a trecut un an de la ultima sa țigară. În etapa de menținere, specialistul ar trebui să evalueze din nou dificultățile pacientului și să consolideze strategiile necesare pentru a le depăși.

Totodată, pacientului trebuie să i se reamintească de ce a decis să renunțe la fumat. Acesta trebuie să treacă în revistă beneficiile deja obținute și cele viitoare. De asemenea, nu strică să i se reamintească pacientului dezavantajele consumului de tutun.

Etapa de recidivă

Dacă un ex-fumător începe din nou să fumeze, acesta trece în etapa de recidivă. În această situație, specialistul trebuie să dea dovadă de empatie, să ofere susținere și să evite comportamentele punitive. Pacientul trebuie să înțeleagă faptul că recidiva constituie o oportunitate de învățare. Șansele de succes vor fi mult mai mari data viitoare!