Glaucomul cu unghi deschis: în ce constă?
Glaucomul cu unghi deschis este o boală a ochilor care poate duce la orbire permanentă. Provoacă leziuni ale nervului optic care determină o pierdere a vederii în câmpul vizual. În multe cazuri, determină creșterea presiunii oculare, dar nu întotdeauna.
Deși există atât glaucom cu unghi deschis, cât și glaucom cu unghi închis, primul tip este cel mai frecvent. Experții estimează că acesta reprezintă 90% din cazuri. Este a doua sau a patra cauză de orbire din lume, în funcție de regiune.
Glaucomul cu unghi deschis se mai numește și glaucom primar sau cronic. Este o afecțiune progresivă care poate să nu provoace simptome și, prin urmare, deseori trece neobservată.
Posibilele cauze ale glaucomului cu unghi deschis
În majoritatea cazurilor, glaucomul cu unghi deschis apare atunci când canalele de drenaj ale ochiului se blochează. Acest lucru duce la creșterea presiunii intraoculare și la afectarea nervului optic.
Sistemul de drenaj al ochiului formează un unghi de la iris la cornee. De acolo, se conectează la exterior prin conducte. Această afecțiune nu permite drenarea corectă a ochilor, deoarece canalele sunt fie înfundate, fie prea înguste. Deoarece lichidul nu se scurge spre exterior, presiunea din ochi crește, afectând nervul optic. Astfel, capacitatea pacientului de a vedea scade progresiv.
Unii nervi optici sunt mai sensibili la creșterea presiunii în ochi. Africanii prezintă un risc mai mare de a dezvolta această boală, precum și cei cu vârsta peste 60 de ani, în special cei de origine latino, cu antecedente familiale ale afecțiunii sau cei care suferă de diabet.
Principalele simptome
Glaucomul cu unghi deschis se dezvoltă foarte lent și silențios. În majoritatea cazurilor, oamenii devin conștienți că ceva nu este în regulă atunci când apare pierderea vederii. În acel moment, nervul optic este grav deteriorat.
Cei afectați își pierd inițial vederea periferică sau laterală. Boala afectează claritatea și acuitatea vizuală numai când este foarte avansată. Această afecțiune este, de obicei, detectată la un control de rutină.
Diagnosticul glaucomului cu unghi deschis
În mod ideal, glaucomul cu unghi deschis ar trebui să fie detectat devreme, înainte să se ajungă la afectarea nervului optic. Examenele oculare regulate sunt testele de diagnostic ideale. Cei care aparțin grupurilor de risc ar trebui să meargă la controale periodice. Cel mai bine este să le mărești frecvența în funcție de vârstă, după cum urmează:
- Înainte de 40 de ani. Un control la fiecare doi până la patru ani.
- Vârsta cuprinsă între 40 și 54 de ani. O dată pe an sau o dată la trei ani.
- Vârsta de 55 până la 64 de ani. O dată pe an sau o dată la doi ani.
- Peste 65 de ani. O dată la șase luni sau o dată pe an.
Experții pot solicita diferite teste pentru a determina dacă o persoană suferă de glaucom cu unghi deschis. Cele mai frecvente sunt următoarele:
- Tonometrie. Acest test măsoară presiunea intraoculară (PIO) sau presiunea din interiorul ochiului.
- Oftalmoscopie. Medicii o folosesc pentru a privi în partea din spate a ochiului și a examina nervul optic pentru a descoperi posibilele leziuni.
- Perimetrie. Un test de câmp vizual. Permite medicilor să stabilească dacă și în ce măsură glaucomul cu unghi deschis a afectat vederea pacientului.
- Gonioscopie. Stabilește dacă unghiul dintre iris și cornee este deschis și lat sau îngust și închis.
- Pahimetrie. Acest test măsoară grosimea corneei ochiului.
Medicii pot solicita toate aceste teste sau doar unele dintre ele. Glaucomul cu unghi deschis nu este întotdeauna ușor de diagnosticat.
Opțiuni de tratament
Tratamentul glaucomului cu unghi deschis este axat pe reducerea tensiunii intraoculare. Nu există nicio modalitate de a repara leziunile nervilor optici. Acesta este motivul pentru care diagnosticul precoce și tratamentul sunt atât de importante. Există trei strategii terapeutice:
- Medicație, de obicei picături pentru ochi. Acestea fac ca ochii să producă mai puțin lichid sau sporesc drenajul acestuia.
- Operație cu laser. Acest tip de intervenție chirurgicală ajută ochii să dreneze lichidul sau scade producția acestuia. Este o procedură chirurgicală ambulatorie, adesea eficientă în reducerea tensiunii oculare.
- Chirurgie convențională. În acest caz, chirurgii redirecționează lichidul pentru a evita funcționarea defectuoasă a sistemului de drenaj. Chirurgii pot crea, de asemenea, noi căi de drenaj.
Glaucomul cu unghi deschis nu este tratat întotdeauna în același mod
Tratamentul depinde de starea nervului optic și de starea generală de sănătate a pacientului. Medicul oftalmolog îi va vorbi despre beneficiile fiecărei alternative și o va recomanda pe cea mai potrivită, în funcție de cazul pacientului.
În multe cazuri, pacienții supuși unei intervenții chirurgicale convenționale sau cu laser vor utiliza ulterior medicamente. Efectele pozitive ale intervenției chirurgicale pot dispărea după un timp.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Rueda, Juan C., et al. “Valores de paquimetría en personas sanas y con glaucoma en una población colombiana.” MedUNAB 10.2 (2007): 81-85.
- Gainza, M. (2018). El nervio óptico. eLibros Editorial, Laguna Libros.
- Junyent, L. Q., & Fortó, J. S. (2007). Visión periférica: propuesta de entrenamiento. Apunts. Educación física y deportes, 2(88), 75-80.
- Bindel, M. B., Urquidí, O. G., De la Fuente Torres, M. A., Montes, G. A., Zepeda, M. B., Ordóñez, T. H., & Dávila, J. G. (2001). Glaucoma primario de ángulo abierto. Revista del Hospital General Dr. Manuel Gea González, 4(3), 61-68.
- Gilbert-Lucido, María Eugenia, et al. “Estudio epidemiológico de glaucoma en población mexicana.” Revista Mexicana de Oftalmología 84.2 (2010): 86-90.
- Díez, Rafael Castaneda, Jesús Jiménez Román, and María José Iriarte Barbosa. “Concepto de sospecha de glaucoma de ángulo abierto: definición, diagnóstico y tratamiento.” Revista Mexicana de Oftalmología 88.4 (2014): 153-160.