În ce constă imaginea de sine?

Conceptul de imagine de sine constă în setul de sentimente, imagini și gânduri pe care le avem despre noi înșine. Află mai multe în rândurile de mai jos!
În ce constă imaginea de sine?

Ultima actualizare: 06 Iunie, 2021

A știi ce este imaginea de sine te poate ajuta să ai o stimă de sine mai bună și să iei decizii mai asertive în viață. Când vorbim despre imaginea de sine, ne referim la imaginea pe care o avem despre noi înșine. În articolul de mai jos, îți vom spune în ce constă imaginea de sine.

Desigur, această imagine nu se formează de la sine, ci este un produs al celor mai importante interacțiuni din viață, printre alți factori. Imaginea de sine cuprinde și percepția pe care o avem despre capacitățile noastre. De aceea, pe măsură ce timpul trece, devine mai clară și mai organizată.

În psihologia socială, acest termen este foarte important, la fel și în psihologia umanistă. De fapt, experții în domeniu subliniază faptul că imaginea de sine este un concept decisiv pentru dezvoltarea personalității.

A avea o imagine pozitivă de sine ne permite să avem o bună funcționare socială, profesională și personală. Ești interesat/ă să afli mai multe despre acest subiect? În paragrafele următoare, îți vom oferi mai multe detalii.

Ce este imaginea de sine?

Acest concept reprezintă setul de sentimente, imagini și gânduri pe care le avem despre noi înșine. Astfel, se face o distincție între componenta evaluativă (sentimente) și componenta cognitivă (gânduri).

Gândurile se referă la convingerile pe care le avem despre noi înșine și includ imaginea corpului, valorile, identitatea socială, abilitățile sau alte trăsături pe care considerăm că le avem.

Uneori ne referim la componenta evaluativă ca stimă de sine, care este un compozit al sentimentelor, pozitive sau negative, pe care le experimentăm despre noi înșine.

Femeie cu imaginea de sine distrusă
Imaginea de sine poate fi pozitivă sau negativă. Se referă la imaginea pe care o avem despre noi înșine.

Principalele școli

Așa cum se întâmplă cu mulți alți termeni, există multe școli care au încercat să abordeze această noțiune. De exemplu, pentru Henri Tajfel, imaginea de sine constă în identitate personală și socială, conform teoriei sale a identității sociale.

Când menționează identitatea socială, specialistul vorbește despre grupurile din care facem parte, cum ar fi religia, familia, universitatea sau altele. Identitatea personală este rezervată trăsăturilor noastre de personalitate, cele care ne fac unici în raport cu alți oameni.

Unii autori au făcut o recenzie a diferitelor școli care au abordat problema autoconceptului și le-au clasificat astfel:

  • Interacționism simbolic: acordă prioritate dimensiunii sociale, adică imaginii pe care fiecare persoană o are pe baza relațiilor sale cu ceilalți.
  • Învățare socială: subliniază comportamentul observabil, valorificând auto-întărirea.
  • Comportamentism: acordă mai multă importanță mediului și comportamentelor observabile.
  • Cognitivism: consideră că imaginea de sine face parte dintr-o structură care îl determină pe individ să își atingă obiectivele și scopurile.
  • Psihanaliză: studiază conceptul imaginii de sine în raport cu conceptele de ego, super-ego și id.
  • Fenomenologie: studiază procesele percepției și ceea ce interiorizează fiecare subiect.

Pe lângă aceste școli, există și alte metode care abordează studiul imaginii de sine într-un mod diferit. Prin urmare, constatăm că acest termen este compus din mai mulți factori.

Factorii auto-percepției

În funcție de școală sau autor, factorii auto-percepției pot varia. Din perspectiva psihologului umanist Carl Rogers, auto-percepția constă în trei factori, care sunt după cum urmează:

1. Imaginea de sine

În general, răspunde la întrebarea Cine sunt eu. Răspunsurile pot depinde de rolurile sociale sau de trăsăturile personale. Imaginea de sine poate fi influențată de prieteni, colegi sau părinți, precum și de alte grupuri de cunoscuți. Mass-media poate juca, de asemenea, un rol important.

Este necesar să ne amintim că imaginea pe care o avem despre sine poate să nu coincidă întotdeauna cu realitatea. Există cei care au o imagine de sine superioară și se cred mai buni decât alții.

Există și o tendință de a avea o imagine de sine negativă, ceea ce face ca deficiențele sau defectele să fie exagerate.

Femeie cu imaginea de sine pozitivă
Imaginea pe care o avem despre noi înșine este în mare măsură influențată de mediu, familie, prieteni și mass-media.

2. Stima de sine

Acest indicator se referă la câtă valoare punem pe noi înșine și implică un grad de evaluare. Rezultatul poate fi pozitiv sau negativ. Există mai mulți factori care ne afectează stima de sine. Specialistul Argyle a evidențiat patru:

  • Reacția altora
  • Comparația cu alții
  • Rolurile sociale
  • Identificarea

3. Sinele ideal

Sinele ideal se referă la modul în care am vrea să fim. Uneori, modul în care ne vedem pe noi înșine și modul în care ne-ar plăcea să ne vedem pe noi nu coincid.

Deși imaginea de sine poate fi menținută în timp – adică este stabilă – nu înseamnă că nu se poate schimba. De fapt, este posibil să o schimbi.

După cum am observat, imaginea de sine și stima de sine sunt strâns legate. Lucrând la primul concept, putem avea o stimă de sine ridicată. În orice caz, dacă avem o stimă de sine scăzută, cel mai bine ar fi să mergem la psiholog.

S-ar putea să te intereseze...
Cum să încurajezi stima de sine la copii
Doza de SănătateCitește-l în Doza de Sănătate
Cum să încurajezi stima de sine la copii

Este important să promovăm stima și respectul de sine la copii. Acest lucru îi va ajuta să se transforme în adulți sănătoși și responsabili.

 



  • Céspedes, P. (2014). “Yo, autoestima, Autoconcepto.” Iryo To Shakai. https://doi.org/10.4091/iken1991.7.3_99
  • Esnaola, I., Goñi, A., & Madariaga, J. M. (2008). El autoconcepto: Perspectivas de investigación. Revista de Psicodidactica.
  • Fuentes, M. C., García, J. F., Gracia, E., & Lila, M. (2011). Autoconcepto y ajuste psicosocial en la adolescencia. Psicothema.
  • Musitu, G., & Orma, A. U. F. (2014). Autoconcepto. Tea Madrid.
  • Scandroglio, B., Martínez, J. S. L., & Sebastián, M. C. S. J. (2008). La Teoría de la Identidad Social: una síntesis crítica de sus fundamentos, evidencias y controversias. Psicothema, 20(1), 80-89.
  • Goñi Palacios, E. (2009). El autoconcepto personal: estructura interna, medida y variabilidad. Servicio Editorial de la Universidad del País Vasco/Euskal Herriko Unibertsitatearen Argitalpen Zerbitzua.
  • González, L. A., & Risotto, M. A. (2017). El autoconcepto en alumnos de educación infantil (3-6 años) según el género. Etic@ net, 17(2), 401-435.