De ce nu punem capăt unei relații care nu mai merge?
Când o relație pare pe sfârșite, decizia logică este despărțirea. Atunci de ce alegem să nu punem capăt unei relații chiar dacă suntem nefericiți? Ce ne face să ne agățăm de ceva ce nu mai există?
Ai încercat tot ce se poate, dar nimic nu mai este și nici nu pare că va mai fi la fel. Chiar și așa, nu renunți.
De multe ori, ne vine greu să luăm decizia de a încheia oficial o relație care este deja aproape terminată. Este cu atât mai greu atunci când relația a fost de lungă durată, iar cei doi parteneri s-au iubit cu adevărat.
A spune adio și a merge mai departe este cea mai bună decizie. Însă uneori încercăm să ne convingem singuri că putem repara totul. În plus, ne „acomodăm” cu problemele care nu existau la începutul relației.
De multe ori, alegem să nu punem capăt unei relații fără viitor. Iată care sunt principalele motive!
Motive pentru care nu punem capăt unei relații chiar dacă suntem nefericiți
Sunt situații în care ne dăm seama că ar trebui să încheiem o relație și să mergem mai departe. Însă această decizie nu este deloc ușoară. De ce nu punem capăt unei relații, dacă vedem clar că nu mai funcționează? Există mai multe motive.
Când vine vorba de relații deteriorate, mulți oameni nu fac diferența între nevoia de a-i pune capăt și dorința de a o repara.
Îți recomandăm să citești și:
Dacă ai făcut tot posibilul ca relația să meargă, poți renunța la ea fără regrete
Motivele pentru care alegem să continuăm relația, în ciuda problemelor grave de cuplu sunt:
- Teama de pierdere și tristețea pe care aceasta o provoacă.
- Frica de confruntare.
- Teama de necunoscut.
- Sunt implicați și copii.
- Teama de judecata celor din jur.
- Refuzul de a pierde tot ce am investit în relație.
- Sentimentul de vinovăție provocat de eșec.
- Lipsa stimei de sine și frica de singurătate.
Orice despărțire presupune o pierdere și, implicit, o suferință. Durerea este cauzată de conștientizarea necesității de a o lua pe un drum diferit. Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este cea de a asumare a unui risc. Ne-am creat de foarte mult timp o rutină și ne vine greu să ieșim din ea.
Uneori, continuăm o relație deteriorată din cauză stimei de sine scăzute. Mulți oameni gândesc în felul următor despre partenerul lor: „Nu-mi pasă că nu mă iubește. Eu îl iubesc și sunt sigur că se va îndrăgosti și el din nou de mine la un moment dat”.
Speranța într-o schimbare determină multe persoane să își facă diverse planuri pentru a recâștiga dragostea partenerilor. Aceste planuri dezvăluie o stimă de sine scăzută.
Aversiunea față de pierdere
Daniel Kahneman, psiholog și laureat al premiului Nobel, a stabilit un concept care explică de ce nu punem capăt unei relații care nu mai merge. Este vorba de „aversiunea față de pierdere” sau dificultatea de a renunța la un lucru în care ai investit ceva.
Gândul că am investit atât de mult într-o relație nu ne dă pace. Astfel, ne vine greu să îi punem punct, deși nu suntem fericiți.
Mediul social este, de asemenea, un factor important. Oamenii sunt mereu îngrijorați în privința a ceea ce vor spune alții despre ei. Nu ne este teamă numai de eșec. Ne îngrozește și gândul că ceilalți vor fi martorii acestui eșec. Dorința de a lăsa lumii impresia unei vieți fericite și împlinite ne paralizează.
Un alt factor de mare însemnătate îl reprezintă copiii. Părinții se gândesc că despărțirea lor poate cauza o suferință mare copiilor. Din acest motiv, multe cupluri rămân împreună și își continuă relația într-un mediu ostil care, în mod ironic, face mult rău celor mici.
Semne că relația a ajuns la final
O relație nu mai funcționează atunci când unul sau ambii parteneri își pierd motivația de a mai forma un cuplu. Chiar dacă avem anumite îndoieli, există câteva semne clare care indică sfârșitul unei relații.
- Sexul nu vă satisface sau nici nu mai întrețineți relații sexuale.
- Nu comunicați.
- Dinamica relației voastre creează un mediu ostil.
- Nu mai aveți încredere unul în celălalt.
- Nu mai sunteți interesați unul de celălalt.
Cu toții merităm să fim fericiți, iar semnele de mai sus indică exact contrariul. Prin urmare, este necesară o schimbare. Trebuie să privești despărțirea ca pe o oportunitate de a merge pe propriile picioare.
Uneori, sufletul ne spune că ar trebui să punem punct unei relații. În acest caz, trebuie să renunțăm, să iertăm dacă este cazul și să mergem mai departe. Dacă nu știm cum să gestionăm această situație, cel mai bine este să cerem ajutor.
Află mai multe! Citește și:
De ce cuplurile nefericite rămân împreună? De ce nu punem capăt unei relații când vedem clar că nu mai funcționează? Din obișnuință, din teama de pierdere, din cauza mediului social. Există numeroase motive pentru care continuăm relații care nu mai funcționează.
Poți încerca să îți ascunzi problemele și să te prefaci că nu se întâmplă nimic, dar cea mai bună decizie este să închei acest capitol din viața ta. Poate nu este deloc romantic, dar uneori trebui să îți asculți glasul rațiunii, nu vocea inimii.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Moreno, J. I., & Esparza, E. M. (2015). Estrategias de Afrontamiento en la Ruptura de Pareja. Revista de La Asociación Latinoamericana Para La Formación y Enseñanza de La Psicología.
http://integracion-academica.org/14-volumen-2-numero-5-2014/63-estrategias-de-afrontamiento-en-la-ruptura-de-pareja - Castelló Blasco, J. (2006). Dependencia emocional y violencia doméstica. Revista Futuros, IV(14), 1–7.
https://doi.org/10.1093/cid/ciw490 - Casado, E., Venegas, M., Páez, D., & Fernández, I. (2001). FACTORES PSICOSOCIOCULTURALES EN LA SEPARACIÓN DE PAREJA. Humánitas, 3(2), 7–35.
http://www2.uned.es/dpto-psicologia-social-y-organizaciones/paginas/profesores/Itziar/SeparacionParejasVenezuela.pdf - Triana, B., Casteneda, P. J., & Correa, N. T. (2006). La Atribución De Causas a La Ruptura De Pareja. International Journal of Developmental and Educational Psychology, 2 (1), 477–486.
http://www.redalyc.org/pdf/3498/349832312040.pdf
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.