Ochii se curăță singuri: cum este posibil?
În urma experimentelor pe șoareci, oamenii de știință au descoperit modul în care ochii se curăță singuri folosind un sistem de eliminare a toxinelor. Acest mecanism de autocurățare este similar cu cel de drenaj folosit de creier.
În mod similar, și alte organe au tehnici pentru a elimina toxinele și a se proteja. Creierul este unul dintre cele mai cunoscute. De fapt, studiile pe această temă oferă speranțe pentru tratamentul și prevenirea maladiilor Parkinson și Alzheimer.
Revista Science Translational Medicine a publicat un nou articol despre ochi. În acesta, autorii explică faptul că descoperirea modului în care ochii se curăță singuri este un pas suplimentar în înțelegerea glaucomului. Este posibil să nu știi, dar glaucomul poate duce la orbire.
Ochii se curăță singuri: cum este posibil?
Studiul menționat mai sus a fost efectuat pe șoareci datorită similarității structurii lor oculare. Oamenii de știință le-au injectat o substanță pentru a o urmări și a afla cum o elimină ochii.
Astfel, aceștia au descoperit existența unei rute alternative față de rutele de drenaj tradiționale. Mai exact, știm deja că ochiul folosește sistemul limfatic, la fel ca multe alte organe, pentru a elimina deșeurile. Totuși, acesta este un mecanism diferit.
Oamenii de știință au observat că substanțele amiloide au părăsit globul ocular printr-un canal intern numit AQP4 (aquaporin-4). Această acvaporină este aceeași pe care au descoperit-o și alți cercetători în creierul uman cu ceva timp în urmă.
În plus față de observarea modului în care ochii se curăță singuri, cercetătorii au analizat diferite scenarii în care au verificat dacă drenajul a crescut sau a scăzut. Au efectuat mai multe teste, unele implicând expunerea directă la lumină a retinei, iar altele o injecție cu atropină.
În cele din urmă, au comparat globii oculari normali și globii oculari cu glaucom. Ceea ce au aflat a fost o implicație directă a acestei descoperiri, deoarece șoarecii cu glaucom au prezentat o modificare a sistemului de drenaj.
Citește mai mult:
Ce se întâmplă în caz de glaucom?
Glaucomul este o boală caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare. Presiunea poate fi cuantificată, iar această măsurare dă o valoare convențională a forței exercitate de umoarea apoasă a globului ocular.
În situații normale, umoarea apoasă din interiorul ochiului circulă până când se scurge și părăsește sistemul ocular. Acest debit este constant. Lichidul se curăță de substanțe toxice care ar putea deteriora vederea.
Atunci când, dintr-un anumit motiv, nu există un drenaj adecvat al umorii apoase, aceasta se acumulează și crește presiunea intraoculară. De asemenea, producția de umoare apoasă poate fi mai mare decât capacitatea de scurgere a sistemului, iar rezultatul final va fi același.
O persoană cu glaucom simte treptat că vederea sa devine mai puțin clară. Astfel, merge la un oftalmolog, care îi măsoară presiunea intraoculară, îi pune un diagnostic și îi explică opțiunile terapeutice disponibile.
Este posibil să previi glaucomul citind studiul științific despre care discutăm aici. Detectarea timpurie a unei defecțiuni de drenaj poate îmbunătăți circulația umorii apoase.
Sistemul de curățare a creierului
Această nouă descoperire este legată de sistemul de curățare a creierului pe care un grup de cercetări l-a descoperit cu ani în urmă. Sistemul glimfatic este numit astfel deoarece funcționează ca o limfă, dar este mediat de celulele gliale ale sistemului nervos.
Sistemul limfatic tradițional care curăță organele este prezent și în creier și ochi, dar elimină toxinele lent. Aceste sisteme limfatice sunt totuși mai rapide și mai specializate. Acesta este motivul pentru care se ocupă de toxine specifice.
Se presupune că ochii și creierul au sisteme limfatice deoarece sunt organe cu metabolism ridicat. Celulele lor funcționează la viteză mare și, prin urmare, produc o mulțime de deșeuri care se pot acumula.
În cazul creierului, sistemul se reglează prin puls și ritm cardiac, precum și prin somn. În timpul nopții, anumite mișcări de contracție și expansiune ale țesutului cerebral încep să curețe și să îndepărteze deșeurile.
Îți recomandăm:
Impactul cunoașterii modului în care ochii se curăță singuri
Cercetătorii menționați anterior au corelat descoperirea cu glaucomul. Sunt necesare și alte studii pentru a aprofunda situația, dar concluzia este promițătoare.
De fapt, dacă ar fi posibil ca defectele sistemului limfatic să fie identificate la timp, glaucomul ar putea fi prevenit. Milioane de oameni cu această boală ar putea scăpa de probleme, deoarece ar primi un diagnostic în timp util.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Wang, Xiaowei, et al. “An ocular glymphatic clearance system removes β-amyloid from the rodent eye.” Science Translational Medicine 12.536 (2020).
- Plog, Benjamin A., and Maiken Nedergaard. “The glymphatic system in central nervous system health and disease: past, present, and future.” Annual Review of Pathology: Mechanisms of Disease 13 (2018): 379-394.
- Iliff, Jeffrey J., et al. “A paravascular pathway facilitates CSF flow through the brain parenchyma and the clearance of interstitial solutes, including amyloid β.” Science translational medicine 4.147 (2012): 147ra111-147ra111.
- Martínez-Tapia, Ricardo Jesús, et al. “Una nueva vía de drenaje cerebral: el sistema glinfático. Revisión histórica y conceptual.” Revista Mexicana de Neurociencia 19.1 (2018): 104-116.
- Wostyn, Peter, et al. “Evidence for the existence of a communication between the eye and the brain?.” Acta neurochirurgica 159.8 (2017): 1413-1414.
- Torres, Marcelino Río. “Glaucoma: pasado y presente.” Revista Cubana de Oftalmología 30.4 (2018).
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.