Pierderea cunoștinței: de ce apare?
Pierderea cunoștinței este cunoscută și sub denumirea de leșin. Practic, o pierdere a cunoștinței este o deconectare de la realitate. Persoana care o suferă de aceasta pierde percepția despre ceea ce este în jurul său și percepția de sine.
Mecanismul de bază care este comun tuturor cauzelor ce duc la pierderea cunoștinței este lipsa unei irigări cerebrale adecvate. Aceasta înseamnă că creierul nu mai primește suficient sânge, apărând o deconectare de realitate. De obicei, persoana afectată se recuperează spontan. Recuperarea spontană are loc deoarece, atunci când persoana cade, poziția orizontală favorizează circulația sângelui către creier.
Leșinul este relativ frecvent. Se estimează că 3% dintre consulturile medicale de urgență sunt solicitate din cauza pierderii cunoștinței. Cauzele leșinului pot avea un risc redus sau ridicat. Mai jos, le vom explica în detaliu, împărțindu-le în două categorii diferite: pierderea non-cardiacă a cunoștinței și pierderea de natură cardiacă a cunoștinței.
Pierderea cunoștinței: cauze non-cardiace
Sincopă vasovagală
Aceasta este cauza cea mai frecventă a pierderii cunoștinței. Reflexul vasovagal este un răspuns involuntar al sistemului nervos la un stimul dat, care provoacă vasodilatație imediată, scăderea tensiunii arteriale și redistribuirea sângelui către membrele inferioare. Uneori, sincopa vasovagală este cauzată și de o situație stresantă, precum și de dureri intense la nivelul corpului, deshidratare și temperaturi extreme.
Schimbări de poziție
Dacă treci rapid de la o poziție orizontală la una verticală, fără a-i oferi corpului suficient timp pentru a activa mecanismele de compensare, puteți suferi de hipotensiune. Aceasta înseamnă că tensiunea arterială scade, ceea ce duce la irigarea deficitară a creierului.
Citește și:
Migrene care provoacă pierderea cunoștinței
Durerea de cap intensă de tip migrenă poate fi însoțită de simptome cunoscute sub numele de aură. O aură a migrenei des întâlnită este pierderea cunoștinței, care este de obicei temporară.
Medicamente antihipertensive
O persoană care suferă de hipertensiune arterială primește medicamente cu diferite mecanisme de acțiune. Unul dintre mecanismele de acțiune ale acestor medicamente este reprezentat de pierderea de lichide prin urinare sporită și vasodilatație. Ambele procese pot scădea drastic tensiunea arterială și pot cauza pierderea cunoștinței.
Accidente vasculare și pierderea cunoștinței
Aceasta este cauza non-cardiacă cea mai gravă și care poate pune în pericol viața pacientului. Un accident vascular cerebral sau cerebrovascular (CVA) poate fi ischemic, apărut din cauza unui blocaj în artere sau hemoragic, apărut din cauza ruperii unui vas cerebral. Dacă crezi că experimentezi simptomele unui accident vascular cerebral, consultă imediat medicul.
Cauze cardiace ale pierderii cunoștinței
Aritmii
Aritmiile sunt afecțiuni în care inima bate neregulat și anormal. Din cauza acestor bătăi neregulate ale inimii, nu există suficient sânge în creier pentru o perioadă scurtă sau lungă de timp. Astfel, pacientul poate leșina.
Probleme ale aortei
Aorta este artera principală a corpului, responsabilă de distribuirea sângelui de la inimă în restul corpului. Dacă această arteră are o problemă, fluxul de sânge către organism poate scădea. Întrucât creierul este deasupra nivelului inimii, acesta necesită o tensiune arterială optimă pentru a fi irigat în mod corespunzător. Primul simptom al bolilor precum disecția aortică sau anevrismul aortic este adesea o pierdere a cunoștinței.
Citește mai mult:
Cardiomiopatie
Această boală afectează mușchiul cardiac. O situație obișnuită este ca ventriculul stâng, care este responsabil de pomparea sângelui în aortă pentru distribuire, să se mărească. În aceste cazuri, poate apărea același mecanism ca cel descris la problemele de aortă.
Boli ale valvelor cardiace
Cavitățile interne ale inimii comunică între ele prin supape care permit sângelui să curgă într-o direcție, fără a se putea întoarce. Uneori, aceste valve funcționează deficitar sau sunt mai închise decât ar trebui. Dacă nu își fac treaba, la creier nu ajunge suficient sânge și apare leșinul.
Ce să faci după pierderea cunoștinței?
Trebuie să fii mereu vigilent atunci când te confrunți cu situații de pierdere a cunoștinței. Poate fi vorba despre o problemă minoră sau poți experimenta primele simptome ale unor boli de inimă.
Dacă ai îndoieli, este important să te consulți cu un medic specialist pentru ca acesta să-ți recomande anumite analize medicale. În general, consultul medical trebuie să aibă loc la scurt timp după ce pacientul a experimentat leșinul.
Dacă pierderea cunoștinței este bruscă și apare fără nicio explicație clară, iar persoana în cauză nu se recuperează rapid, trebuie să apelezi la serviciile de urgență. Leșinul poate fi semnul unui accident vascular cerebral sau al unei insuficiențe cardiace.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Herrera, Diego, et al. “SÍNCOPE/LIPOTIMIA.” Manual médico SALUDESA 1.1 (2016).
- Guías de Práctica Clínica sobre el manejo (diagnóstico y tratamiento) del síncope. Actualización 2004 *. Versión resumida. (2005) Revista Española de Cardiología, 58 (2), 175-193. https://doi.org/10.1157/13071892.
- Arribas, F., Barón-Esquivias, G., Coll Vinent, B., Rodríguez Entem, F., Martínez Alday, J., Ángel, MB, Núria, RG, Jiménez Candil, J., Ruiz Granell, R., José Miguel, O., José Luis, M., Peinado, R., Moya, Á., Díez Villanueva, P., Bonanad, C., García Pardo, H., Toquero, J., Atienza, F., Beiras , X., … Viana Tejedor, A. (2018). Comentarios a la guía ESC 2018 sobre el diagnóstico y el tratamiento del síncope. Revista Española de Cardiología, 71 (10), 787–793. https://doi.org/10.1016/j.recesp.2018.06.018.
- Araya-Gómez, Vivien. (2001) Síncope neurocardiogénico. Acta Médica Costarricense , 43 (1), 11-19. Recuperado el 19 de junio de 2020, de http://www.scielo.sa.cr/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0001-60022001000100004&lng=en&tlng=es.
- José Luis Zamorano, Juan Mayordomo, Arturo Evangelista, José Alberto San Román, Camino Bañuelos, Manuel Gil Aguado (2000). Guías de práctica clínica de la Sociedad Española de Cardiología en enfermedades de la aorta. Sociedad Española de Cardiología. https://www.revespcardiol.org/es-guias-practica-clinica-sociedad-espanola-articulo-X0300893200095085.
- Cáceres Toledo, María, La O Lozano, Yarlins, González Espinosa, Luis, & Olivera Leal, Irma R. (2005). Estudio oftalmológico de la migraña con aura visual. Revista Cubana de Oftalmología, 18(1) Recuperado en 19 de junio de 2020, de http://scielo.sld.cu/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0864-21762005000100007&lng=es&tlng=es.
- Terwindt, G., Ophoff, R., Haan, J., Frants, R. y Ferrari, M. (1996). Migraña hemipléjica familiar: una comparación clínica de familias unidas y no unidas al cromosoma 19. Cefalalgia, 16 (3), 153-155. https://doi.org/10.1046/j.1468-2982.1996.1603153.x.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.