Rănile și juliturile la copii: mâini și degete
Din momentul în care ne naștem, suntem curioși să explorăm mediul înconjurător. Copiii ating lucruri și le pun în gură pentru că experimentează sensibilitatea tactilă. Acesta este motivul pentru care este posibil să apară rănile și juliturile la copii.
Există o reprezentare grafică a sensibilității corpului, numită homunculul lui Penfield, descrisă pentru prima dată de Dr. Penfield, un neurochirurg care a devenit celebru la mijlocul secolului al XX-lea pentru lucrările sale pe zonele creierului. Dacă te uiți la desen, poți vedea că buzele și mâinile sunt mai mari, deoarece au o mulțime de neuroni senzoriali. Tocmai de aceea, copiii sunt predispuși să atingă totul și să pună lucruri în gură.
În plus, pe măsură ce copiii cresc și încep să meargă, își dezvoltă sistemul de echilibru. Astfel, atunci când cad, își așază mâinile pe podea ca un reflex pentru a-și proteja capul.
Rănile și juliturile la copii apar ca urmare a accidentărilor
Rănile și juliturile la copii sunt un aspect cu care fiecare părinte se va confrunta, mai ales la nivelul mâinilor și al degetelor micuților.
Din păcate, casele sunt pline de pericole pe care copiii trebuie să le evite. Arsurile electrice și tăieturile degetelor sunt cele mai frecvente accidente petrecute în casă. Prin urmare, este foarte important să știi care sunt cele mai des întâlnite leziuni la mâini și degete în cazul copiilor și cum să le tratezi pentru a evita complicațiile.
Citește mai mult:
Cele mai comune răni și julituri la mâini și degete
Așa cum am menționat mai sus, rănile și juliturile la copii sunt foarte des întâlnite și nu reprezintă de obicei un motiv de panică. Iată care sunt câteva cauze ale apariției acestora:
- Răni prin incizii (cunoscute sub numele de tăieturi): Pielea copiilor este foarte fină și subțire. Prin urmare, aceștia se pot răni foarte ușor atunci când ating marginile conservelor, cioburi fine, lame, etc.
- Contuzii: Acestea apar după alunecări și căzături. De obicei, sunt asociate cu hematoame și vânătăi. În cazul în care căzătura este una serioasă, pot apărea fracturi la nivel articular sau fracturi de degete.
- Răni prin înțepare: Aceste leziuni sunt cel mai dificil de tratat, deoarece rana este adâncă atunci când pielea este străpunsă de un obiect ascuțit. Rănile prin înțepare cresc riscul apariției unei infecții. În acest caz, este important să te asiguri că nu există bucăți din obiectul străin rămase în țesuturi și să cureți atent rana.
- Răni prin frecare: Acestea sunt zgârieturi care apar atunci când pielea se freacă de sol în timpul unei căderi. De obicei, genunchii au cel mai mult de suferit în timpul căderilor, însă și mâinile pot fi afectate ( atunci când cel mic cade de pe bicicletă sau în curtea școlii, de exemplu).
Îți recomandăm:
Cum să tratezi rănile și juliturile la copii
Indiferent de tipul rănii suferite de copilul tău, trebuie să urmezi anumiți pași pentru a avea siguranța că vei evita apariția unei infecții.
- Mai întâi, trebuie să te asiguri că nu există nicio urmă de corp străin la nivelul rănii. Curăță bine zona afectată cu o soluție antiseptică. Acționează cu blândețe și folosește un produs ce nu provoacă prea multă usturime.
- Pielea este un organ puternic vascularizat prin capilare mici. Așadar, chiar daca rana pare a fi superficială, aceasta poate sângera destul de mult. Aplică apă rece sau gheață (preferabil într-o fașă curată pentru a preveni contactul direct cu pielea) pentru a contracta vasele de sânge și a opri sângerarea. În plus, temperatura scăzută ajută și la retragerea inflamației.
- Apoi, dezinfectează din nou rana. Soluțiile disponibile în comerț, precum iod providonă (betadină) sau clorhexidina sunt foarte eficiente. Acestea sunt disponibile și sub formă de spray.
- Dacă rana nu se vindecă sau dacă ai de-a face cu o rană plină de mizerie și adâncă, îți recomandăm să mergi cu copilul la medicul pediatru pentru tratament și să verifici lista sa de vaccinuri. Este posibil ca acesta să aibă nevoie de copci pentru a evita apariția complicațiilor și a susține vindecarea. În anumite cazuri, cel mic poate avea nevoie de un vaccin antitetanos. Acest aspect va fi decis de medicul care îl va îngriji în funcție de aspectul rănii și informațiile furnizate de tine cu privire la imunizările anterioare.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Salem Z., C., Pérez P., J. A., Henning L., E., Uherek P., F., Schultz O., C., Butte B., J. M., & González F., P. (2000). Heridas: Conceptos generales. Cuadernos de Cirugía. https://doi.org/10.4206/cuad.cir.2000.v14n1-15
- Ruiz, E. F. (2013). Antisépticos y desinfectantes. Enfermedades Infecciosas y Microbiologia. https://doi.org/10.1007/s00299-010-0857-1
- Santos Heredero, F. X., Rodríguez Arias, C. A., Barberán López, J., Martín Antona, E., Pérez del Caz, M. D., Torres García, A., … Viadé Juliá, J. (2014). Heridas y Cicatrización. Revista de La Sociedad Española de Heridas.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.