Relațiile de dominație și supunere: sunt sigure?
 

Relațiile de dominație și supunere: sunt sigure?

Uneori, relațiile de dominație și supunere trec dincolo de dormitor și ajung să afecteze viața și bunăstarea partenerilor.
Relațiile de dominație și supunere: sunt sigure?
Elena Sanz

Scris și verificat de psihologul Elena Sanz.

Ultima actualizare: 13 mai, 2023

Când vorbim despre relațiile de dominație și supunere, ne gândim la anumite practici sexuale asemănătoare celor care apar în celebrul film „Fifty Shades of Grey”. Însă, uneori aceste dinamice trec granițele dormitorului și ajung să impregneze complet viața de cuplu. Sunt sigure? Sunt adecvate? Acest lucru depinde de mai mulți factori despre care vom vorbi mai jos.

Relațiile de dominație și supunere se bazează pe un joc de putere. Dacă ne uităm atent, în majoritatea cuplurilor există această componentă într-o oarecare măsură. Datorită caracteristicilor de personalitate, un partener este mai extrovertit, mai hotărât și mai decis să preia comanda, iar celălalt mai pasiv și mai predispus să se lase purtat de deciziile și preferințele partenerului.

Problema poate apărea atunci când aceste roluri sunt duse la extrem, deoarece pot amenința integritatea și bunăstarea psihică.

Relațiile de dominație și supunere: în ce constau?

Relațiile de dominație și supunere
O relație de dominație și supunere poate provoca răni emoționale atunci când se extinde în afara dormitorului.

Într-o relație de dominație și supunere, fiecare partener adoptă un anumit rol. Dominatorul îl protejează, îl dirijează și îl controlează pe supus. După cum spuneam, aceste practici sunt frecvente în sfera sexuală, făcând parte dintr-o categorie mai largă cunoscută sub numele de BDSM.

În aceste cazuri, ambii membri ai cuplului decid în mod conștient și deliberat să își asume aceste roluri, existând suficientă comunicare în ceea ce privește așteptările și limitele. Atât timp cât sunt desfășurate cu consimțământ și în siguranță, aceste dinamici nu generează nicio problemă. Pot fi un stimulent pentru sexualitate și plăcere.

Totuși, de multe ori această dinamică de putere și supunere pătrunde în viața de zi cu zi. Cu alte cuvinte, această asumare a rolurilor nu a fost convenită, ci pur și simplu a apărut în interacțiunile zilnice.

În această situație, persoana supusă poate dezvolta dependență emoțională, poate fi limitată personal și poate renunța la anumite părți ale vieții sale. Se poate simți izolată, separată de prieteni și familie, controlată de partener (la nivel personal, sexual sau economic) și umilită.

De ce ne implicăm în relațiile de dominație și supunere?

O relație sănătoasă trebuie să fie echilibrată, reciprocă și corectă. Când apare un dezechilibru, când o persoană ocupă o poziție de superioritate, iar cealaltă este subordonată, apare suferința.

Nu vorbim aici despre practici sexuale consimțite, ci despre un stil de viață care îl anulează pe unul dintre parteneri pentru a-l exalta pe celălalt. De obicei, avem tendința de a victimiza persoana supusă. Totuși, trebuie să fim conștienți că relația se menține deoarece atitudinile ambilor parteneri se completează reciproc. Prin urmare, responsabilitatea este împărțită.

Trebuie să ne întrebăm de ce unii oameni ajung în relații de dominație și supunere și de ce le mențin în ciuda interacțiunii disfuncționale și toxice. Iată câțiva dintre factorii implicați:

Stilul de atașament

Stilul de atașament este modul în care am învățat să ne legăm emoțional de ceilalți, modul în care am învățat să ne gândim la noi înșine și la ceilalți. Se dezvoltă în copilărie, în relațiile cu principalii îngrijitori și se repetă și se reflectă în relațiile adulte.

Cei cu un atașament sigur caută să facă pereche cu oameni la fel de echilibrați, știu să dăruiască și să primească și se pot implica emoțional fără să depindă de alții.

În schimb, cei cu atașament ambivalent caută apropiere excesivă, se tem de abandon și sunt capabili să se neglijeze pentru a câștiga și a menține afecțiunea celuilalt. Aceștia aleg parteneri care prezintă un stil de atașament evitant, caracterizat prin răceală emoțională și autosuficiență. În mod firesc, această persoană adoptă o poziție de superioritate și partenerul este obligat să se supună dorințelor sale.

Stima de sine și siguranța personală

Femeie cu probleme de stimă de sine
Persoanele cu stima de sine scăzută prezintă un risc mai mare de a se angaja în relații de dominație și supunere.

Oamenii dominanți au o stima de sine ridicată și emană siguranță și încredere. Tocmai aceste caracteristici le lipsesc oamenilor supuși. Aceștia sunt nesiguri și au nevoie de aprobare. Astfel, apare o idealizare care duce la perceperea dominantului ca fiind superior. Acesta este dispus să protejeze, să învețe, să îndrume și să controleze, ceva de care supusul simte că are nevoie.

Rolurile se perpetuează: dominantul (de obicei narcisist) capătă admirația și dăruirea pe care simte că le merită, iar supusul (cu lipsă de încredere în sine) cedează în fața altuia care are grijă de el. Ambii parteneri se simt confortabil în relație pentru că aceasta răspunde neajunsurilor și nevoilor fiecăruia.

Traumele din copilărie

Experiențele timpurii ne marchează uneori negativ. Mai exact, au fost descrise cinci răni principale din copilărie care ne marchează caracterul și influențează modul în care relaționăm. În cazul relațiilor de dominanță și supunere, trauma din copilărie a presupus umilință.

Cel supus se simte nedemn și crede că nu merită afecțiune, respect și considerație. Îi este rușine cu propria persoană și se consideră incapabil. Astfel, își construiește o personalitate dependentă și trăiește simțind că valoarea lui depinde de aprobarea externă. În acest fel, uită să se dedice satisfacerii nevoilor și așteptărilor proprii.

Ieșiți din relațiile de dominație și supunere și învățați să relaționați sănătos

În trecut, femeile erau cel mai adesea la capătul supus al relațiilor (cele mai afectate). Astăzi, această distincție între genuri s-a estompat și mulți bărbați sunt umbriți sau anulați în relațiile lor.

Oricum ar fi, menținerea acestor legături dăunează profund stimei de sine, generează anxietate și disconfort emoțional și ne plasează într-o poziție vulnerabilă.

Dacă te identifici cu această dinamică, cel mai bine este să cauți ajutorul unui terapeut. De obicei, încheierea relației actuale nu este suficientă. Dacă tiparele care au determinat o persoană să aleagă și să mențină acest tip de relație nu sunt vindecate, este posibil ca dinamica să se repete în viitor cu alți parteneri romantici.

Nu uita că o relație trebuie să fie un loc sigur, plin de dragoste și respect și, mai presus de toate, un spațiu echilibrat. Psihoterapia te poate ajuta să-ți recâștigi puterea în acest sens și să înveți să relaționezi într-un mod sănătos, fără a depinde de partener.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Benjamin, J. (1996). Los lazos de amor. Psicoanálisis, feminismo y el problema de la dominación. Gaceta universitaria16. https://sodepsi.cl/wp-content/uploads/2020/09/GU-2005-1.pdf#page=16
  • Bourbeau, L. (2011). Las cinco heridas que impiden ser uno mismo. OB STARE.
  • Castelló, J. (2000). Análisis del concepto dependencia emocional. En I Congreso Virtual de Psiquiatría (Vol. 5, No. 8).

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.