Rolul acidului lactic în antrenament

12 mai 2020
Auzim foarte des informații despre acidul lactic în lumea suplimentelor și a sportului. În acest articol, vei afla tot cei trebuie să știi despre această substanță.

Care este rolul acidului lactic în antrenament? Acidul lactic este un compus chimic care joacă un rol important în numeroase procese biochimice, precum fermentarea lactatului.

Unul dintre țesuturile corpului care produce o cantitate mare de acid lactic este țesutul muscular, atunci când folosește carbohidrați pentru a obține energie. Acest proces este cunoscut sub denumirea de fermentație lactică. În acest articol, vom discuta pe larg despre molecula de acid lactic.

Producția de acid lactic

Femeie care se antrenează în sala de sport

Acidul lactic este produs în mușchi atunci când efectuăm exerciții fizice. Acesta este produs în principal în celulele musculare și celulele roșii din sânge atunci când organismul descompune carbohidrații pentru energie, atunci când nivelul de oxigen este scăzut. Nivelul de oxigen scade în timpul exercițiilor fizice intense sau atunci când o persoană are o infecție sau o boală.

În general, sursa principală de lactat este descompunerea unui carbohidrat numit glicogen. Această substanță este o rezervă naturală de energie formată din mai multe lanțuri de zaharuri (glucoză). Descompunerea acestora produce o cantitate mare de energie.

Însă utilizarea glucozei necesită oxigen. Prin urmare, acesta este un proces mai îndelungat. În situații solicitante, celulele scurtează acest proces și produc energie prin fermentație. Acest proces este mai puțin eficient, însă mult mai rapid.

Deși unele celule au capacitatea de a utiliza piruvatul pentru energie, altele nu pot face acest lucru. Acesta este motivul pentru care mușchii produc o cantitate mare de lactat.

Rolul acidului lactic în antrenament

Acidul lactic și mușchii

Acest acid este de fapt un combustibil, nu un produs rezidual. Prin urmare, mușchii produc acidul lactic în mod deliberat din glucoză și îl folosesc pentru energie.

Celulele musculare sunt capabile să transforme glucoza în acid lactic. Apoi, anumite organite celulare, numite mitocondrii, îl absorb și îl folosesc. Mitocondriile sunt responsabile de producerea de energie în celule.

Mitocondriile au o proteină caracteristică pentru a transporta acidul lactic în interiorul lor. Astfel, antrenamentul intens face ca mitocondriile să-și dubleze volumul și să ardă mai mult acid lactic. Drept rezultat, mușchii vor funcționa mai bine.

Îți recomandăm:

5 exerciții pentru abdomen simple și eficiente

Acidul lactic și antrenamentul

Femeie care aleargă pe drum

Antrenamentul fizic permite celulelor să se adapteze pentru a utiliza o cantitate mai mare de piruvat. Prin urmare, acestea produc mai puțin lactat. Atunci când o persoană se antrenează constant, aceasta câștigă fibre musculare.

Corpul folosește rar aceste fibre atunci când persoana se odihnește sau întreprinde activități simple. La urma urmei, multe dintre acestea necesită activare rapidă și au o capacitate redusă de a converti piruvatul în energie. Prin urmare, organismul transformă o cantitate mare de piruvat în lactat.

Citește și:

Întinderi sau tonifierea musculaturii? Ce preferi?

Lactatul: o substanță foarte dinamică

Când organismul produce lactat, acesta încearcă să pătrundă în alți mușchi din apropiere, în fluxul sanguin și în spațiul dintre celulele musculare, unde concentrația de lactat este mai mică. Atunci când acidul lactic reușește să intre într-un alt mușchi, acesta poate fi reconvertit în piruvat spre a fi utilizat pentru obținerea energiei aerobe.

Inima folosește și lactatul pe post de combustibil. În plus, lactatul poate ajunge în ficat pentru a fi transformat în glucoză și glicogen pentru a relua ciclul.

De asemenea, lactatul poate călători rapid dintr-o parte în alta a corpului. Există dovezi că o anumită cantitate de lactat este transformată în glicogen în mușchi, fără a trece neapărat prin ficat.

Așadar, rolul acidului lactic în antrenament este cu adevărat uimitor!

  • Morell, A. M. M., González Millán, C., & Llop, F. (2007). Presente y futuro del ácido láctico. Archivos de Medicina Del Deporte.
  • Soler Morejón, C. (2000). Acidosis láctica. Revista Cubana de Medicina. https://doi.org/10.1056 / NEJMra1309483
  • Calderón-Montero, F. javier, Benito-Peinado, P. J., Melendez-Ortega, A., & González-Gross, M. (2006). Control biológico del entrenamiento de resistencia. (Biological control of endurance training.). RICYDE. Revista Internacional de Ciencias Del Deporte. https://doi.org/10.5232/ricyde2006.00205