Sângerările digestive: simptome, cauze și tratament

Sângerările digestive apar în tractul digestiv sau tractul gastro-intestinal (de la gură la anus). De obicei, sunt sângerări ascunse în scaun, dar sângele poate apărea și în vărsături.

Sângerările digestive sunt una dintre cele mai frecvente urgențe gastrointestinale. Mortalitatea poate fi ridicată. Prognosticul depinde de cauza sau de bolile preexistente la pacient.

Sângerările digestive: clasificare

Tractul gastrointestinal este alcătuit din gură, faringe, esofag, stomac, intestin subțire (format din duoden, jejun și ileon) și intestin gros (care include cecul, apendicele, colonul ascendent, transvers și descendent, rectul și canalul anal).

Sângerările gastrointestinale sunt clasificate în funcție de locația sângerării:

• Superioare: când sângerarea are originea deasupra unghiului Treitz (marcat de prezența unui ligament fibros sau a unui cordon care distinge partea mijlocie a intestinului subțire) și include esofagul, stomacul sau duodenul (prima parte a intestinului subțire).
• Inferioare: dacă sângerarea are originea sub unghiul Treitz și include jejunul și ileonul (a doua și a treia parte a intestinului subțire) și intestinul gros.

Cauzele sângerării digestive

Uneori, poate fi dificil să se determine cauza acestei probleme, deoarece variază în funcție de locația sângerării și de vârsta pacientului. Dacă este o sângerare gastrointestinală superioară, cauzele posibile includ următoarele:

• Ulcer peptic (esofagian, gastric sau duodenal)
• Varice esofagogastrice (distensie a venelor esofagului și a stomacului)
• Hipertensiune portală (tensiune crescută a venei portale, frecventă la pacienții cu afecțiuni hepatice cronice alcoolice)
• Sindromul Mallory-Weiss (ruptura mucoasei esofagului din cauza efortului secundar vărsăturilor)

În cazul sângerărilor gastro-intestinale inferioare, cele mai frecvente cauze sunt următoarele:

• Diverticuloză (prezența unor pungi mici bombate oriunde în tractul digestiv)
• Polipi (țesut suplimentar care crește în colon)
• Hemoroizi

Alte cauze posibile

• Fisură anală
• Cancer (colon, stomac sau intestin subțire)
• Esofagită (inflamație a esofagului)
• Angiodisplazie (vase de sânge anormal de fragile)
• Boala inflamatorie a intestinului
• Abuz de antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu, ibuprofen, ketoprofen și diclofenac)
• Utilizarea anticoagulantelor (heparină, warfarină, dabigatran, apixaban, rivaroxaban și endoxaban)
• Utilizarea agenților antiplachetari (aspirină și clopidogrel)
• Colită ischemică (inflamație și infarct al țesutului colonului)
• Diverse tratamente
  
• Tulburări de coagulare

Simptomele sângerării digestive

Simptomele sunt împărțite în vizibile sau invizibile, fiind asociate cu starea hemodinamică a pacientului (afectează tensiunea arterială și ritmul cardiac).

Hemoragia digestivă

Sângerarea poate fi vizibilă sau nu (sânge în scaun care este evident doar la un examen medical). Dacă sunt vizibile, simptomele pot include următoarele:

• Hematemeza sau vărsăturile cu sânge. Culoarea roșu aprins indică sângerări active. Culoarea maro închis indică faptul că sângele a fost parțial digerat.
• Hematochezia, care se referă la prezența sângelui roșu aprins sau roșu închis amestecat cu scaunul.
• Rectoragia, adică ieșirea sângelui roșu aprins fără urme de scaun prin rect.
• Scaune lipicioase închise la culoare

Hemoragia și statusul hemodinamic

Simptomele posibile includ:

• Tensiune arterială scăzută sau hipotensiune arterială
• Tahicardie (peste 100 de bătăi cardiace pe minut)
• Leșin
• Paliditatea mucoaselor
  
• Umplere capilară slabă
• Ameţeală
• Diaforeză sau transpirație
• Anemie (hemoglobină scăzută)
• Oligurie sau producție slabă de urină

Hemoragia din cauze secundare

Nu există simptome specifice:

• Anemie cronică de origine necunoscută
• Distensie abdominală
• Durere abdominală
• Modificarea obiceiului de defecare
• Diaree cu prezență de sânge și puroi
• Pierdere în greutate
• Pierderea poftei de mâncare

Sângerările digestive: diagnostic

Sângerarea gastrointestinală necesită evaluare medicală imediată, cu excepția cazurilor de sângerare ușoară după o defecare forțată. Inițial, diagnosticul este clinic, prin interogare și examinare fizică. Apoi, se utilizează teste complementare, cum ar fi analizele de laborator și studiile imagistice.

Interviu medical

Este important să specificați timpul de evoluție, frecvența, caracteristicile și cantitatea sângerării. De asemenea, medicul trebuie să fie informat cu privire la antecedentele de boli hepatice sau alcoolism cronic, medicamentele administrare și antecedentele familiale, în special cancer de colon.

Simptomele fac posibilă uneori diferențierea. De exemplu, în cazul melenei și hematemezei, sângerările gastrointestinale sunt abundente; hematochezia, sângerarea rectală sau sângele în scaun implică o cantitate redusă.

Citiți mai mult: Hemoroizi cu sângerări – 7 remedii naturiste

Proceduri în timpul examenului fizic

În timpul examinării fizice, se efectuează un examen rectal digital. Un deget este introdus prin canalul anal în rect pentru a explora ampula rectală. Scopul este de a analiza caracteristicile scaunului și de a evalua prezența tumorilor, fisurilor, hemoroizilor sau impactului fecal.

În hematemeză, un tub este introdus prin nas (tub nazogastric) și este folosit pentru a goli conținutul stomacului. Acest lucru, printre altele, determină dacă sângerarea este activă. Dacă nu se găsesc semne active, sângerarea poate proveni din partea superioară a tractului gastrointestinal.

Examene complementare

Testele de sânge includ hematologie completă și timpi de coagulare. Primul permite determinarea cantității de sânge pierdut (prin evaluarea hemoglobinei) și a nivelurilor de trombocite (care reprezintă o barieră care previne sângerarea).

Timpii de coagulare ajută la evaluarea funcționării diferiților factori de coagulare. În unele cazuri, testele hepatice sunt folosite pentru a exclude posibila insuficiență hepatică (care afectează timpii de coagulare).

Studiile imagistice ne permit să cunoaștem locația exactă și posibila cauză a sângerării. Testul cel mai utilizat este endoscopia, dar se utilizează uneori și tomografia abdominală, angiografia (un studiu cu raze X care detectează un agent de contrast intravenos) sau ecografia abdominală.

Endoscopia se bazează pe o examinare a tractului gastrointestinal printr-un tub flexibil conectat la o cameră numită „endoscop”. Poate fi:

• Endoscopie sau gastroscopie gastrointestinală superioară, în cazul explorării esofagului, stomacului și duodenului.
• Endoscopie sau enteroscopie a intestinului subțire, caz în care este preferată capsula endoscopică.
• Colonoscopie, care acoperă întregul intestin gros.
• Endoscopia capătului colonului, rectului și anusului
• Sigmoidoscopie

Trebuie remarcat faptul că endoscopia gastrointestinală superioară permite observarea sângerării și a originii acesteia. Uneori, ușurează tratamentul. Când este vorba de o hemoragie minoră cauzată de hemoroizi, testele complementare nu sunt indicate.

Tratamentul sângerării digestive

Intervențiile pentru tratarea acestui tip de sângerare depind de cauză și de starea hemodinamică a pacientului. Prioritățile sunt stabilizarea semnelor vitale și determinarea locației sângerării pentru a o opri. Odată ce acest lucru este făcut, cauza principală este tratată.

Pentru a stabiliza starea hemodinamică, lichidele sunt administrate mai întâi intravenos. De asemenea, în caz de sângerare abundentă, pot fi necesare transfuzii de sânge. Dacă apar tulburări de coagulare, este necesară o transfuzie de trombocite sau plasmă proaspătă congelată.

Sângerarea poate fi oprită cu medicamente intramusculare sau intravenoase (cum ar fi vitamina K sau acid tranexamic) sau în timpul procedurilor de diagnostic (endoscopie gastrointestinală superioară).

În cazurile ușoare, cum ar fi hemoroizii, tratamentul este adesea îndreptat spre ameliorarea simptomelor asociate, cum ar fi durerea, inflamația și mâncărimea.

Citiți mai mult: De ce apare sângerarea rectală?

Importanța diagnosticului în sângerările digestive

Prevenirea sângerărilor gastrointestinale va depinde de cauză. Cu toate acestea, se concentrează în principal pe screeningul precoce în caz de antecedente familiale de cancer de colon sau polipi intestinali.

De asemenea, vizează utilizarea rațională a antiinflamatoarelor nesteroidiene și a anticoagulanților, evitând și abuzul de alcool. Se recomandă gestionarea timpurie a refluxului gastroesofagian (regurgitarea conținutului gastric în esofag).

Screeningul, care se efectuează prin endoscopie a intestinului gros, este esențial la persoanele cu vârsta peste 65 de ani, deoarece cancerul de colon și rect, împreună cu hemoroizii, sunt cele mai frecvente cauze de sângerare digestivă ascunsă sau sângerare digestivă minoră la adulții în vârstă.

În cazul oricărei suspiciuni, consultați un gastroenterolog sau un chirurg generalist.