Septembrie galben: cauzele și prevenirea sinuciderii copiilor
Scris și verificat de psihologul Elena Sanz
Sinuciderea este un subiect tabu și neglijat, mai ales la copii. Nu credem că un copil, care se află în „cea mai fericită etapă a vieții”, se poate confrunta cu o problemă de o asemenea amploare încât să-și ia viața. Totuși, aceasta este o realitate dureroasă care afectează multe familii din întreaga lume. De aceea, devine tot mai importantă prevenirea sinuciderii copiilor.
Sinuciderea se numără printre principalele cauze de deces la populația adolescentă.
Deși rata sinuciderilor la copii este mult mai mică, aceasta a crescut în ultima vreme. În fiecare zi, mulți minori se gândesc să-și pună capăt vieții. Din fericire, prevenția este posibilă.
De ce septembrie este galben?
În 2003, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a decretat ziua de 10 septembrie drept Ziua Mondială de Prevenire a Sinuciderii. Septembrie galben este o campanie de conștientizare menită să reamintească populației că un număr mare de cazuri de sinucidere pot fi prevenite. De ce galben?
Motivul acestei culori ca simbol al prevenirii sinuciderii a pornit de la povestea lui Mike Emme. Mike a fost un adolescent american care, la vârsta de 17 ani, a decis să-și pună capăt vieții într-un moment de mare suferință. Tânărul iubea restaurarea mașinilor. La un moment dat, a cumpărat și a restaurat un Ford Mustang din 1968, vopsindu-l în galben strălucitor.
După înmormântarea sa, familia și prietenii au început o campanie de prevenire a sinuciderii, distribuind peste 500 de panglici galbene cu mesajul „Te rog, nu te sinucide, caută ajutor”. Ca urmare a acestui fapt, Panglica galbenă a devenit un program de prevenire a sinuciderii. Inițiativa este încă în derulare.
Cauzele sinuciderii copiilor
Pe scurt, deși ni se pare improbabil și terifiant, sinuciderea la copii este reală. Putem crede că nu există niciun motiv pentru ca un copil să dorească să se sinucidă, dar există diverse cauze și factori de risc.
Probleme de sănătate
Copiii care au simptome depresive sau suferă de o tulburare psihică sunt expuși unui risc mai mare. Anxietatea, stima de sine scăzută, vinovăția sau dificultatea de a face față emoțiilor sunt, de asemenea, factori de risc.
Disfuncție familială
Mediul familial are un impact ridicat, putând constitui un factor protector sau o sursă de risc. Nucleele familiale disfuncționale, în care există agresivitate și neglijare sau în care copilul nu primește dragostea și sprijinul necesare, sunt foarte dăunătoare, cu atât mai mult dacă în cadrul familiei copilul suferă abuzuri.
Bullying
Bullying-ul este o problemă foarte frecventă care provoacă un mare stres emoțional copiilor. Respingerea, izolarea, umilirea și ridiculizarea îl pot scufunda pe minor într-o asemenea stare de disperare, încât sinuciderea pare singura cale de ieșire viabilă.
Evenimente stresante
Experimentarea anumitor evenimente stresante contribuie la apariția sinuciderii. A fi în doliu după pierderea unei persoane dragi, a face față divorțului părinților sau a suferi un eșec școlar afectează foarte mult copiii, mai ales dacă nu sunt învățați să-și gestioneze emoțiile sau nu au sprijin.
Descoperiți: 7 sfaturi pentru a vorbi cu copiii despre divorț
Istoric de tentativă de sinucidere
Existența unor tentative anterioare de sinucidere, precum și sinuciderea altor rude pot crește riscul.
Prevenirea sinuciderii copiilor
Sinuciderea copiilor devastează familii întregi. În multe cazuri, poate fi prevenită eficient. Următoarele sunt câteva recomandări în acest sens:
Oferiți o educație parentală de calitate
După cum am spus, mediul familial este fundamental. Educația democratică și respectuoasă, bazată pe afecțiune, sprijin și limite este o modalitate excelentă de a preveni suicidul.
Comunicați regulat și eficient
Comunicarea dintre copil și părinți trebuie să fie fluidă și să aibă loc în mod regulat. Copilul poate să se simtă auzit, înțeles și ajutat, iar părinți vor realiza mai ușor ce simte, ce gândește, ce îl îngrijorează și ce vrea.
Descoperiți: Disciplina pozitivă: ce este și cum să o aplic copiilor mei?
Validați emoțiile copiilor
Adesea, facem greșeala de a minimiza emoțiile copiilor. Nu le luăm în serios disconfortul sau credem că este doar un moft. Spunându-le să nu plângă și să nu exagereze îi facem să se simtă mai singuri în durerea lor.
A le permite să se exprime deschis, a înțelege, a arăta empatie și a-i ajuta să gestioneze acele emoții dureroase sunt aspecte vitale în prevenirea sinuciderii la copii.
Atenție la semne
Acesta este, fără îndoială, unul dintre punctele cheie pentru prevenirea sinuciderii copiilor. Există mai multe semne care ne avertizează că ceva este în neregulă.
Unele dintre cele principale sunt următoarele:
- Copilul începe să se izoleze de cei din jur.
- Pare apatic, trist sau iritabil.
- Are dificultăți emoționale, temeri sau sentimente care îl copleșesc și cu care nu știe cum să se descurce.
- Comportamentul lui s-a schimbat. Acum este mai agresiv sau neatent sau începe să-și asume riscuri inutile.
- Are tulburări de somn sau apetit.
- Neglijează igiena și aspectul fizic și și-a pierdut interesul pentru activitățile care înainte îi ofereau plăcere.
- Manifestă interes pentru moarte sau scrie mesaje îngrijorătoare pe internet.
Căutați ajutor profesional pentru prevenirea sinuciderii copiilor
Este crucial să căutați ajutor profesional pentru ca cel mic să fie ghidat în acest moment de suferință. La primele semne de avertizare, cereți îndrumări și sprijin de la experți. Sinuciderea copiilor poate fi prevenită!
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Córdoba, R. N. (2016). Suicidio en niños y adolescentes. Biomédica, 36(3), 341-342.
- Mosquera, L. (2016). Conducta suicida en la infancia: Una revisión crítica. Revista de Psicología Clínica con niños y adolescentes, 3(1), 9-18.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.