Sfântul Toma d'Aquino: contribuţii şi gânduri principale
 

Sfântul Toma d'Aquino: contribuții și gânduri principale

Sfântul Toma d'Aquino este unul dintre cei mai importanți filosofi ai Evului Mediu. Să vedem care au fost cele mai semnificative contribuții ale sale.
Sfântul Toma d'Aquino: contribuții și gânduri principale
Maria Alejandra Morgado Cusati

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati.

Ultima actualizare: 25 octombrie, 2022

Sfântul Toma d’Aquino (1225-1274) a fost un teolog şi filosof catolic. Este considerat principalul reprezentant al tradiţiei scolastice medievale, un curent teologico-filosofic care apăra compatibilitatea dintre rațiune și credința religioasă. Deși a trăit doar 49 de ani, opera sa scrisă este foarte extinsă și reflectă o varietate de teme, de la întrebări metafizice la reflecții politice.

Biserica Catolică reafirmă constant importanța lucrărilor acestui filozof. De altfel, în 1957 a fost numit Doctor al Bisericii de către această entitate. În continuare, vom vedea cine a fost acest mare gânditor și care au fost cele mai relevante contribuții ale sale.

Scurtă biografie a Sfântului Toma d’Aquino

Sfântul Toma de Aquino s-a născut în 1224 sau 1225 în Roccasecca, un castel situat între Roma și orașul Napoli. A fost fiul contelui Landolfo și al contesei Teodora, ambii aparținând nobilimii italiene. Prin urmare, părinții lui au sperat că Tomas va deveni o persoană influentă.

În jurul vârstei de 5 sau 6 ani, a fost trimis la Monte Cassino Abbey ca oblat, pentru a studia arte liberale. Acolo a început învățarea gramaticii, moravurilor, muzicii și religiei, până în 1239, când împăratul Frederic al II-lea a decretat alungarea călugărilor.

Tânărul și-a continuat studiile la Universitatea din Napoli, unde a intrat în contact cu logica aristotelică. În 1924, la vârsta de 19 ani, decide să se alăture noului Ordin al Predicatorilor sau Dominicanilor.

Această decizie i-a înfuriat familia, care se aștepta ca Thomas să fie succesorul unchiului său ca stareț de Monte Cassino. În ciuda protestelor familiei sale, a ajuns să devină dominican.

În 1245, a mers la Universitatea din Paris, unde a studiat filozofia și teologia sub Albert cel Mare. În 1248, a fost numit profesor și timp de 3 ani a deținut una dintre catedrele dominicane la Facultatea de Teologie.

În următorii 10 ani, a predat în diverse locuri din Italia. Apoi, a fost trimis înapoi la Paris pentru a face față marii opoziții care se formase împotriva figurii și doctrinei sale.

După munca sa în Franța, Toma d’Aquino s-a întors la Napoli. A murit la 7 martie 1274 în drum spre Sinodul de la Lyon, în mănăstirea cisterciană de la Fossanova, din cauza unei boli apărute brusc.

Interior de biserică
Instituția eclezială îl recunoaște cu titlul de Doctor pentru contribuțiile sale intelectuale la înțelegerea credinței.

Principalele contribuții ale Sfântului Toma d’Aquino

Sfântul Toma d’Aquino a adus contribuții substanțiale în diverse domenii, în special metafizică, etică și teologie.

Compatibilitate între credință și rațiune

În Evul Mediu, se spunea că credința și rațiunea sunt două entități incompatibile, iar o relație între cele două este imposibilă. Toma d’Aquino a respins această concepţie atât de promovată de oamenii religioşi. În lucrarea sa Summa contra gentiles, el susține că atât credința, cât și rațiunea sunt creații ale lui Dumnezeu. Prin urmare, poate exista o relație perfectă între ele.

Pentru Sfântul Toma d’Aquino, atât lumea naturală, cât și cea supranaturală sunt lucrări ale lui Dumnezeu. Nu pot fi considerate separate sau contradictorii, deoarece provin de la același creator.

În acest sens, credința și rațiunea, deși sunt două lucruri diferite, nu se contrazic. Cunoștințele și adevărurile pot fi obținute prin ambele metode.

Ceea ce există în mod natural în rațiune este atât de adevărat, încât nu există nicio posibilitate de a ne gândi la falsitatea sa. Cu atât mai puțin ne este permis să credem fals ceea ce avem prin credință, deoarece a fost confirmat de Dumnezeu.

Legile naturale ale eticii

Toma d’Aquino avea unul dintre cele mai bine dezvoltate sisteme etice. A abordat teme precum axiologia, pasiunile, teoria virtuții, etica normativă, etica aplicată, legea și harul.

Printre contribuțiile etice remarcabile avem patru tipuri de legi, care sunt definite de autor ca „o prescripție a rațiunii, în vederea binelui comun, promulgată de cel care are grija comunității”. El le-a împărțit în următoarele:

  • Legea divină: toate poruncile divine care pot fi cunoscute numai prin revelație.
  • Legea eternă: prevăzută de ordinea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru univers și care este de necontestat.
  • Legea umană: reguli aprobate de autoritățile legale, astfel încât „îndrăzneala umană să fie moderată, inocența să fie protejată în mijlocul celor răi și răutatea să fie înfrânată”.
  • Legea naturală: este un set de principii morale de bază înrădăcinate în natura umană (rațiune).

Dovada existenței lui Dumnezeu

O altă mare contribuție a Sfântului Toma d’Aquino este dovada sa logică a existenței lui Dumnezeu, prin ceea ce este acum cunoscut sub denumirea de Cele cinci căi. Acest test pleacă de la analiza experiențelor tangibile și trăite (efectele), pentru a cunoaște prima cauză (Dumnezeu).

Dovada sa este atât de completă și sistematică, încât i-a umbrit pe Platon, Aristotel, Augustin din Hipona sau Anselm din Canterbury, devenind modelul filosofiei clasice.

Creștinizarea operei aristotelice

Sfântul Toma d’Aquino este recunoscut și ca unul dintre pionierii introducerii filosofiei lui Aristotel în scolastică (curent care împacă rațiunea cu credința). El a făcut compatibile filosofia și teologia, discipline care pentru vremea lui erau considerate contradictorii.

Statuia lui Aristotel
Toma d’Aquino a fost aristotelic în ideile sale, încercând să introducă aceste concepte în credinţa catolică.

Contribuții în metafizică

Sfântul Toma d’Aquino a dat o nouă imagine metafizicii, bazându-se pe ideile pe care Aristotel le-a abordat în cadrul acestei discipline. A susţinut că fiecare fiinţă are în componenţa sa o esenţă şi o existenţă. A asociat esența, ca limitare, cu puterea aristotelică și existența, ca perfecțiune, cu actul.

Un filosof catolic care a schimbat normele

Sfântul Toma d’Aquino a fost un savant care a împăcat două entități care până atunci erau considerate incompatibile (credința și rațiunea). Prin urmare, este considerat una dintre cele mai influente figuri din Biserica Catolică.

S-ar putea să te intereseze...
Tipurile de budism care există și diferențele dintre ele
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Tipurile de budism care există și diferențele dintre ele

Se spune că există trei tipuri de budism: Theravada, Mahayana și Vajrayana. Îți arătăm în ce constau tipurile de budism!



  • Miró A. Las cinco vías y la “verdad fundamental” de la Metafísica tomista”. Hallazgos. 2022; 19(3): 1-64.
  • McInerny R. Saint Thomas Aquinas [Internet]. California: Stanford Encyclopedia of Philosophy; 2014. Disponible en: https://plato.stanford.edu/entries/aquinas/#PerTho