Simptomele și tratamentul polimiozitei
Verificat și aprobat de medicul Leonardo Biolatto
Polimiozita este o boală rară în care apare inflamația unei zone a corpului. Apare mai des la femei și la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. De asemenea, reprezintă un subtip într-un grup de boli numite miozite. Care sunt simptomele și tratamentul polimiozitei?
Simptomele polimiozitei
De regulă, această tulburare este sistemică, adică poate afecta orice zonă a corpului. În general, subiectul suferă o serie de modificări sau semne care pot fi legate de această boală. Acestea apar treptat (încetul cu încetul) și se agravează odată cu evoluția polimiozitei. Astfel, printre simptomele care apar mai frecvent avem:
- Oboseală, epuizare sau slăbiciune generală.
- Febră care poate varia în intensitate, deși, de obicei, nu este mare.
- Modificări ale pielii care sunt grupate sub denumirea de dermatomiozită, o boală în care există inflamații și erupții pe piele.
- Sensibilitatea pielii în zonele afectate.
- Durere severă sau disconfort la nivelul mușchilor scheletici.
- Agravarea durerii după o activitate fizică mai mult sau mai puțin intensă.
- Rigiditate matinală în articulațiile implicate.
Un alt simptom caracteristic este slăbiciunea musculară, care afectează adesea mușchii umerilor și ai șoldurilor. Poate provoca o serie de probleme la nivel general:
- Dificultăți la înghițire (disfagie). La rândul său, această afecțiune poate duce la pierderea poftei de mâncare. Prin urmare, este posibil ca subiectul să piardă în greutate într-o perioadă scurtă de timp (fără să vrea).
- Alterări ale vocii care modifică vorbirea normală a pacientului.
- Respirație scurtă care poate duce chiar la insuficiență respiratorie. De asemenea, poate apărea aspirația (intrarea alimentelor, salivei, etc.) în plămâni. În acest caz, riscul de a suferi de pneumonie crește considerabil.
- Incapacitatea de a ridica obiecte deasupra capului sau de a te ridica din șezut.
Vezi și:
Cauzele polimiozitei
În prezent, cauza specifică a acestei tulburări nu a fost identificată. Cu toate acestea, studiile recente au descoperit caracteristici similare bolilor autoimune. Celulele corpului atacă greșit țesuturile interne, degradându-le progresiv. În plus, boala ar putea fi cauzată și de o infecție.
Diagnosticul polimiozitei
Echipa medicală poate efectua o serie de teste pentru a stabili diagnosticul. Astfel, această boală poate fi identificată și pot fi excluse altele care prezintă simptome similare. Printre cele mai frecvente proceduri găsim:
- Examenul fizic. Specialiștii verifică simptomele pe care le poate simți pacientul, istoricul medical și antecedentele (rude care ar fi putut suferi de aceeași afecțiune).
- Biopsia musculară. O cantitate mică de mușchi afectat este îndepărtată și analizată prin teste de laborator.
- Imagistica internă. De exemplu, imagistica prin rezonanță magnetică (sau RMN) a mușchilor modificați.
- Utilizarea electromiografiei. Se verifică atât starea nervilor, cât și a mușchilor din zonă.
- Alte teste de rutină, cum ar fi testele de sânge și urină.
Vezi și:
Tratamentul polimiozitei
Nu există încă un remediu definitiv pentru tratamentul polimiozitei, dar au fost dezvoltate o serie de terapii utile. Prin urmare, obiectivul final al tratamentului va fi atenuarea simptomelor pe care le prezintă subiectul și îmbunătățirea calității vieții acestuia. În tratament, sunt incluse recomandări precum:
- Utilizarea de medicamente. De exemplu, corticosteroizii și alte medicamente complementare. Utilizarea acestora trebuie controlată de echipa medicală, deoarece administrarea prelungită poate provoca o serie de efecte secundare foarte dăunătoare.
- Terapii de diferite tipuri. Includem aici kinetoterapia, terapii pentru recâștigarea vocii și o alimentație adecvată pe măsură ce boala progresează.
Polimiozita este o boală cu perspective terapeutice bune. Tratamentul simptomatic îmbunătățește considerabil calitatea vieții pacientului.
În prezent, sunt efectuate studii pentru a dezvolta un tratament etiologic și a descoperi cauza. Deocamdată, nu sunt comercializate medicamente specifice pentru tratamentul polimiozitei.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Thanarajasingam, U., & Ernste, F. (2014). Polymyositis. In Challenging Cases in Rheumatology and Diseases of the Immune System. https://doi.org/10.1007/978-1-4614-5088-7_9
- Marie, I., & Mouthon, L. (2011). Therapy of polymyositis and dermatomyositis. Autoimmunity Reviews. https://doi.org/10.1016/j.autrev.2011.06.007
- Van der Meulen, M. F. G., Bronner, I. M., Hoogendijk, J. E., Burger, H., Van Venrooij, W. J., Voskuyl, A. E., … De Visser, M. (2003). Polymyositis: An overdiagnosed entity. Neurology. https://doi.org/10.1212/WNL.61.3.316
- Hohlfeld, R., & Engel, A. G. (2006). Polymyositis and Dermatomyositis. In The Autoimmune Diseases. https://doi.org/10.1016/B978-012595961-2/50037-8
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.