Streptococul de grup B în sarcină

4 minute

Informarea medicului specialist despre existența unui diagnostic de infectare cu streptococ de grup B îl va ajuta să creeze un plan pe care să-l adopți pentru a reduce riscurile pentru copilul tău.

Scris și verificat de moașa María Cantos

Ultima actualizare: 09 august, 2022

Vaginul are o microbiotă (floră vaginală). Funcția sa este să te protejeze de germenii din corpul tău care duc la infecții, cum ar fi streptococul de grup B, cunoscut în latină și ca Streptococcus agalactiae. De obicei, streptococul nu produce simptome, așa că este posibil să nu știi că ești infectată. Însă există situații delicate în care acest microorganism provoacă probleme. În cele ce urmează, vom discuta despre streptococul de grup B în sarcină.

Testarea pentru streptococul de grup B în sarcină

Some figure — Testul pentru streptococul de grup B este unul dintre testele de rutină efectuate în timpul sarcinii pentru a preveni viitoarele complicații după naștere.

Testele de urmărire sunt efectuate în timpul sarcinii pentru a evalua starea de sănătate a mamei și a copilului nenăscut. Acestea includ teste de sânge, ecografie și „test rapid pozitiv de streptococ”.

Monitorizarea sarcinii în primele două trimestre se concentrează pe dezvoltarea corectă a bebelușului și starea generală de sănătate a mamei. În al treilea trimestru, multe dintre teste se îndreaptă către procesul de naștere și oferă numeroase informații pentru reducerea riscurilor.

În jurul săptămânii 35 de sarcină, vei participa la o întâlnire cu moașa sau obstetricianul, astfel încât un specialist să îți poată evalua starea de sănătate și să facă un test de streptococ.

Pentru a detecta prezența bacteriilor, medicul va lua un eșantion de secreție vaginală cu un tampon – un bețișor subțire cu un vârf de bumbac. Această tehnică este rapidă și nedureroasă.

Citește mai mult:

Simptome ale travaliului prematur

Reducerea riscului infectării cu streptococul de grup B

Streptococul de grup B face parte din flora normală a tractului gastrointestinal. Acesta poate coloniza sporadic vaginul sau tractul urinar. De asemenea, aproximativ 15% dintre femeile gravide sunt purtătoare de streptococ de grup B.

Nu este posibil să previi infectarea cu streptococ de grup B. Așa cum am menționat mai sus, acesta este o parte a microbiotei vaginale, ceea ce înseamnă că organismul nu îl identifică, de obicei, ca fiind un agent patogen (dăunător pentru organism). Cu toate acestea, în anumite situații sensibile, cum ar fi sarcina și nașterea, trebuie să fii extrem de vigilentă.

Nou-născuții contractează bacteriile în momentul nașterii și prezintă un risc imens de îmbolnăvire. Medici specialiști au la dispoziție resurse și protocoale pentru a reduce riscurile de infectare. Din această cauză, mamele purtătoare trebuie să raporteze situația la sosirea în spital.

Primirea rezultatului testului durează aproximativ o săptămână. Rezultatul trebuie evaluat de personalul medical care a cerut efectuarea testului. Este important să faci testul de streptococ înainte de a merge la spital în momentul nașterii.

La spital

Ar trebui să iei cu tine o foaie de urmărire a sarcinii de fiecare dată când mergi la spital. Aceasta este o foaie în care profesioniștii din domeniul sănătății notează rezultatele tuturor testelor la care ești supusă. Există o secțiune cu acronimul GBS, care reprezintă streptococul de grup B. Drept urmare, specialiștii vor scrie dacă rezultatul testului tău a fost negativ sau pozitiv.

Dacă ai un rezultat pozitiv, trebuie să existe un protocol de acțiune. Aceste protocoale de acțiune sunt concepute de fiecare spital în conformitate cu practicile clinice.

Citește mai mult:

Informații despre cursurile de pregătire a nașterii

Cele mai frecvente protocoale medicale includ:

În primul rând, medicii trebuie să știe dacă ai alergie la anumite medicamente, mai ales dacă este vorba de antibiotice. Trebuie să le spui dacă ai avut vreodată reacții alergice după ce ai luat antibiotice.
De obicei, medicii vor administra un antibiotic intravenos la fiecare 4 sau 6 ore (aceasta este cea mai des întâlnită abordare, deși există și tratamente orale) până la nașterea copilului.
După naștere, un medic pediatru va consulta nou-născutul în fiecare zi în care se află la spital. Scopul este de a evalua starea sa generală de sănătate.

Așadar, obiectivul principal al monitorizării și al protocolului este de a reduce posibilele riscuri de infectare pentru copil. Cunoașterea precoce a rezultatelor testelor facilitează acest lucru.