Tulburarea de mișcare stereotipă

Deși tulburarea de mișcare stereotipă este diagnosticată la o vârstă fragedă, cauzele sale sunt dificil de stabilit. Află tot ce trebuie să știi despre această afecțiune!

Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte.

Scris de Raquel Lemos Rodríguez

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Conform criteriilor menționate în publicația Desk Reference to the Diagnostic Criteria from the DSM-5, tulburarea de mișcare stereotipă presupune un comportament repetitiv, nefuncțional. Această tulburare poate interfera cu activitățile sociale și academice ale copilului diagnosticat.

De obicei, tulburarea de mișcare stereotipă este diagnosticată la o vârstă fragedă, ceea ce înseamnă că poate fi tratată devreme.

Tulburarea de mișcare stereotipă: cauzele apariției

Deseori, cauzele tulburării de mișcare stereotipă sunt neclare. De fapt, uneori specialiștii o confundă cu alte tulburări.

Posibilele cauze ale tulburării de mișcare stereotipă includ:

Efectele fiziologice ale substanțelor

Anumite medicamente, cum ar fi amfetaminele, pot provoca același comportament pe care îl prezintă un pacient care suferă de tulburarea de mișcare stereotipă.

Din păcate, copiii ai căror părinți iau droguri au acces ușor la aceste substanțe. Însă, în aceste cazuri, simptomele tind să dispară de la sine. (Cu excepția cazului în care copilul continuă să fie expus la substanță.)

Tulburări asociate

Sindromul Lesch – Nyhan (LNS) poate prezenta unele dintre simptomele tulburării de mișcare stereotipă. De asemenea, tulburarea se poate manifesta și atunci când copilul suferă de retard mental sau are o leziune cerebrală.

Problema este faptul că această tulburare poate fi confundată cu autismul, tulburarea obsesiv-compulsivă sau sindromul Tourette. Din acest motiv, specialiștii trebuie să facă mai multe teste înainte de a diagnostica pacientul.

Simptomele tulburării de mișcare stereotipe

În general, tulburarea de mișcare stereotipă implică mișcări repetitive. Acestea pot varia de la încleștarea mâinii, mușcarea unghiilor, balansarea corpului și numeroase ticuri.

Stresul, plictiseala sau frustrarea pot agrava mișcările repetitive. În anumite cazuri, copilul poate ajunge să-și facă singur rău. Aceste cazuri sunt foarte grave și trebuie tratate de urgență.

Tratamente disponibile pentru tulburarea de mișcare stereotipă

În general, tratamentul depinde de cauza internă care provoacă mișcările stereotipe.

Medicul va opta pentru un anumit tratament în funcție de diagnostic și va analiza dacă tulburarea de mișcare stereotipă se manifestă sau nu printr-un comportament auto-vătămător.

În general, acestea sunt câteva dintre tratamentele disponibile:

• Schimbări ale mediului. Dacă cel mic se rănește singur, trebuie să iei anumite măsuri pentru a preveni acest lucru. Desigur, totul depinde de obiectul pe care îl folosește în mod normal pentru a-și face rău.
• Medicamente adecvate. În acest caz, medicul va ține cont de vârsta copilului pentru a determina medicamentele pe care le poate prescrie. De obicei, acestea pot include antipsihotice sau medicamente inhibitoare de catecolamină.
• Psihoterapie. Psihoterapia poate da rezultate deosebite. De asemenea, tehnicile comportamentale pot completa celelalte tratamente menționate mai sus.

Per ansamblu, cea mai mare problemă legată de această tulburare este faptul că interferează cu viața copilului. Mișcările pe care acesta le face sunt involuntare. Acest lucru înseamnă că nu le poate controla, indiferent cât de mult încearcă. Prin urmare, dacă cel mic are această tulburare, trebuie să iei în calcul faptul că mișcările pot fi permanente. Cu toate acestea, folosind tratamentele menționate mai sus, vei observa o ușoară ameliorare sau un control mai bun.

Ai observat mișcări repetitive la copilul tău? Dacă observi acest simptom, mergi imediat la un pediatru de încredere. Acesta va efectua testele necesare pentru a descoperi ce se întâmplă și cum se poate rezolve problema.