Boala pulmonară obstructivă cronică: diagnostic
Cunoașterea modului în care este diagnosticată boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o sarcină pentru profesioniștii din domeniul medical. În orice caz, pacienții trebuie să descopere procesul care duce la o înțelegere aprofundată a patologiei. Cu cât boala este detectată mai devreme, cu atât este mai bun prognosticul pe termen lung.
Ce criterii sunt luate în considerare? Care sunt testele utilizate pentru confirmarea bolii? În rândurile următoare, vă vom spune mai multe despre această patologie. De asemenea, vă oferim câteva recomandări pentru a face față acesteia în cazul în care primiți un diagnostic pozitiv.
Ce înseamnă boala pulmonară obstructivă cronică?
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) constă în obstrucția căilor respiratorii într-un mod cronic și progresiv, cu accent pe ieșirea aerului din corp. Există cinci imagini clinice care pot duce la această afecțiune:
- Astm: o inflamație a mucoasei bronșice de origine autoimună sau alergică.
- Bronșită cronică: îngroșarea peretelui bronhiilor pentru mai mult de 3 luni.
- Emfizem: formarea de buzunare de aer în plămâni care previn expulzarea acestuia.
- Atelectazie: cunoscută sub numele de cedarea plămânului.
- Fibroză chistică: o boală genetică în care pacienții produc mucus gros ce blochează canalele din corp, inclusiv cele din plămâni.
Citiți mai mult?
Ce metode sunt folosite pentru diagnosticul bolii pulmonare obstructive cronice?
Medicul se bazează pe radiografii, spirometrii și analize de laborator pentru a diagnostica boala pulmonară obstructivă cronică.
Primul pas este suspiciunea. Pacientul se prezintă la medic pentru o tuse constantă, uneori productivă și alteori nu, cu episoade repetitive și chiar respirație șuierătoare. Apoi, se trece la solicitarea următoarelor teste pe care le vom explica mai jos.
Spirometrie
Spirometria este un test de diagnostic pentru BPOC, unul dintre cele mai eficiente în determinarea tulburării. În plus, oferă o serie de date precise care determină complexitatea evoluției și permite planificarea unui tratament adecvat.
Pentru a face acest lucru, pacientul trebuie să sufle printr-un tub mic în momente diferite, conform instrucțiunilor operatorului dispozitivului. Pacientul trebuie să sufle o secundă, cu mai multă sau mai puțină forță, după o inspirație forțată sau în condiții normale de respirație.
Toate acestea mobilizează aerul, care este măsurat ca volum și timp. Se înregistrează o curbă de expirație. Medicii interpretează aceste date pentru a afla dacă persoana are dificultăți în a expulza aerul.
Există ghiduri clinice care clasifică rezultatele în conformitate cu consensul internațional. Se poate determina dacă cineva are BPOC ușoară, moderată sau severă.
Radiografie
Radiografia toracică a fost întotdeauna una dintre primele metode complementare solicitate la diagnosticarea BPOC. Ulterior, a fost înlocuită de spirometrie și de alte studii imagistice mai specifice care au apărut datorită tehnologiei, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).
În prezent, radiografia toracică va ajuta doar la confirmarea unei etape a bolii, dar nu va fi suficientă singură. Se observă o creștere a retenției de aer, precum și imagini care sugerează îngroșarea bronhiilor.
În cazul emfizemului și atelectaziei, semnele sunt mai evidente și mai puțin subtile decât în astm sau bronșită cronică. În orice caz, atât timp cât există spirometrie, ar fi contraproductiv să ne bazăm exclusiv pe radiografie.
Scanare CT
Tomografia axială computerizată folosește aceleași principii ca radiografia toracică, dar oferă o vedere globală a zonei plămânilor. Datorită preciziei sale mai mari, această metodă poate fi solicitată pentru a evalua prezența altor leziuni asociate.
În orice caz, utilizarea CT nu trebuie subestimată. În unele cazuri, când se suspectează cancerul pulmonar, este prima alegere pentru a clarifica îndoielile. În mod similar, dacă simptomele pacientului sunt în concordanță cu insuficiența cardiacă, dimensiunea sa va putea fi măsurată.
Gaz arterial în sânge
Măsurarea gazelor din sânge nu este utilizată ca test de diagnostic pentru BPOC, dar este un instrument util în clasificarea gravității, oferind date în timp real atunci când există complicații.
Dacă o persoană cu emfizem este internată pentru pneumonie, gazele arteriale din sânge vor determina dacă tratamentul se efectuează în terapie intensivă sau în camera comună.
Pentru a face acest lucru, un tehnician de laborator sau un medic, extrage sânge dintr-o arteră accesibilă și apoi îl prelucrează în dispozitive concepute în acest scop. Rezultatele arată ce concentrații de oxigen și dioxid de carbon circulă în sânge.
Alte teste pentru diagnosticarea BPOC
Printre celelalte teste de diagnostic pe care le putem menționa avem analizele de laborator. Există o mare variabilitate în funcție de ceea ce suspectează profesionistul din domeniul sănătății.
Detectarea deficitului de alfa-1-antitripsină este o recomandare aproape constantă în cele mai noi ghiduri clinice. Deși această problemă genetică a fost aproape mereu asociată cu fibroza chistică, studiile au arătat că mulți pacienți cu BPOC au forme ușoare ale acestei tulburări moștenite.
Aflați mai multe:
Ce trebuie să faceți dacă sunteți diagnosticați cu BPOC?
Dacă medicul specialist a ajuns la diagnosticul de BPOC, a finalizat deja testele complementare necesare. A determinat nivelul de severitate și va stabili un tratament.
- Tratamentele combină medicamente orale și inhalatoare, modificări ale stilului de viață și kinetoterapie respiratorie.
- Abandonarea tutunului este o prioritate, precum și îngrijirea în perioadele de circulație virală și bacteriană ridicată, cum ar fi iarna.
Astăzi, BPOC este ușor de gestionat, iar calitatea vieții s-a îmbunătățit mult comparativ cu câteva decenii în urmă. Desigur, monitorizarea trebuie să fie strictă, dar nu ne mai confruntăm cu ratele de deces cu care s-au confruntat, de exemplu, persoanele cu emfizem.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Arenas, María de los Ángeles Rosero, et al. “Utilidad del miniespirómetro COPD-6 en el diagnóstico precoz de EPOC.” Open Respiratory Archives (2020).
- Naveiro-Rilo, J. C., et al. “Utilidad del límite inferior de normalidad de la espirometría en pacientes diagnosticados de EPOC.” Revista de Calidad Asistencial 32.5 (2017): 262-268.
- Rivera, C. Gotera, B. Simón Rodríguez, and S. Salgado Aranda. “Actualización de las guías clínicas en la EPOC.” REVISTA DE PATOLOGÍA RESPIRATORIA 22.SUPL 2 (2019): S179.
- Mouronte-Roibas, Cecilia, et al. “COPD, emphysema and the onset of lung cancer. A systematic review.” Cancer Letters 382.2 (2016): 240-244.
- Lange, Peter, et al. “Diagnosis, assessment, and phenotyping of COPD: beyond FEV1.” International journal of chronic obstructive pulmonary disease 11.Spec Iss (2016): 3.
- Linden, Dermot, et al. “Respiratory viral infection: a potential “missing link” in the pathogenesis of COPD.” European Respiratory Review 28.151 (2019).
- Casey, Georgina. “COPD: Obstructed lungs.” Kai Tiaki: Nursing New Zealand 22.5 (2016): 20.
- Janciauskiene, Sabina, et al. “Serum levels of Alpha1-antitrypsin and their relationship with COPD in the General Spanish Population.” Archivos de Bronconeumologia 56.2 (2020): 76-83.
- Sáenz, César Benito. “Enfermedad Pulmonar Obstructiva Crónica (EPOC) y tabaquismo.” Revista de la Asociación Médica Argentina 36 (2017).