Ce este fertilizarea in vitro? Informații esențiale
Fertilizarea in vitro constă în fertilizarea unui ovul cu un spermatozoid în afara uterului mamei. Acest proces, realizat într-un laborator, ajută cuplurile cu probleme de fertilitate să obțină o sarcină.
Louise Brown, fiica lui Leslie și John Brown, a fost prima persoană născută în urma fertilizării in vitro (FIV). Acest lucru s-a întâmplat pe 25 iulie 1978, la Oldham General Hospital din Manchester, Anglia. De atunci, peste 8 milioane de copii s-au născut în întreaga lume datorită acestei tehnici, potrivit datelor compilate de Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie și prezentate în 2018.
Denumirea de fertilizare in vitro provine de la primele teste făcute în anii 70, când oamenii de știință au fertilizat pentru prima dată un ovul într-o eprubetă în laborator. Din același motiv, primii copii născuți grație FIV au fost numiți „copii în eprubetă”.
Când se folosește fertilizarea in vitro?
FIV este utilizat în general atunci când alte metode de fertilizare mai puțin invazive, cum ar fi tratamentele hormonale sau inseminarea artificială intrauterină nu funcționează. Se poate face folosind ovulele și materialul seminal al cuplului sau folosind donatori dacă oricare dintre cei doi are probleme de fertilitate.
Cele mai frecvente cauze ale infertilității sunt următoarele:
- Deteriorarea trompelor uterine: Acest lucru îngreunează fertilizarea ovulului. Dacă există o obstrucție, aceasta împiedică embrionul să se deplaseze către uter, prevenind sarcina.
- Probleme de ovulație: Nu sunt produse suficiente ovule.
- Fibroame: Acestea sunt tumori benigne apărute pe peretele uterin care fac dificilă implantarea ovulului fertilizat.
- Endometrioză: Țesutul uterin crește în afara ovarului.
- Insuficiență ovariană: Apare atunci când ovarele nu produc suficiente ovule.
- Probleme genetice: Atunci când bărbatul sau femeia are o boală congenitală pe care o pot transmite copiilor.
- Probleme ale materialului seminal: Numărul de spermatozoizi este scăzut sau celulele nu sunt foarte mobile.
- Trompe falopiene legate: Când femeii i s-au legat trompele, fertilizarea in vitro poate fi o modalitate de a rămâne însărcinată.
- Conservarea ovulelor: Dacă femeii urmează să i se administreze un tratament pentru cancer care afectează fertilitatea, poate congela ovule pentru o fertilizare in vitro ulterioară.
Citește mai mult:
Cum se realizează fertilizarea in vitro?
1. Pregătirea
Înainte de a începe fertilizarea in vitro, medicii trebuie să efectueze diverse analize pentru a verifica dacă atât femeia, cât și bărbatul pot face față acestui proces. Aceste analize includ depistarea bolilor, calitatea materialului seminal, rezerva ovariană a femeii, teste de transfer embrionar și examinări ale cavității uterine.
Odată ce medicul dă undă verde, femeia ia medicamente pentru a stimula producția de ovule și apoi pentru a matura ovocitele.
După aproximativ două săptămâni până la o lună de pregătire, medicii vor face o ecografie vaginală și o analiză a sângelui pentru a dovedi faptul că organismul și ovulele sunt pregătite pentru extracție. În acest moment, medicul administrează o injecție cu hormonul hCG care induce maturarea ovulului. Apoi, 36 de ore mai târziu, poate începe procesul de extracție.
2. Extracția ovulelor
Pentru a face acest lucru, specialiștii în fertilizare extrag ovulele cu ajutorul unui ac într-o sală de operații sub anestezie. Per total, procesul durează aproximativ 15 minute.
Pentru extracție, specialiștii introduc o sondă sonografică în vagin. Mai târziu, introduc un ac subțire în ghidul sonografic până ajung la foliculi pentru a aspira ovulele prin ac.
În unele cazuri, când nu pot face o sonogramă vaginală, medicii fac o laparoscopie. Aceasta constă într-o mică incizie în apropierea buricului. Apoi, introduc o cameră cu fibră optică și acul care extrage ovulele prin această incizie.
3. Fertilizarea
Odată ce medicii au ovulele și materialul seminal, pot începe procesul de fertilizare in vitro. Sperma se obține înainte prin masturbare sau, în cazuri complicate, prin aspirație testiculară. Acesta este procedeul prin care sperma este extrasă direct din testicule cu un ac.
În cadrul FIV, un specialist amestecă ovulele mature cu sperma bărbatului pe o placă de cultură. Se folosește ser matern similar cu materialul din trompele uterine. De asemenea, un alt proces este injecția intracitoplasmatică. Aceasta constă în injectarea spermei direct în fiecare ovul.
Ulterior, embrionii rezultați în urma fertilizării sunt analizați zilnic și selectați pentru a fi transferați în uter.
Citește mai mult:
4. Transferul embrionului în uter
La 2-6 zile după fertilizare, un specialist plasează embrionul în uterul femeii pentru a începe sarcina. Procedură constă în introducerea unui cateter prin vagin până în uter. În acest fel, medicul poate injecta unul sau mai mulți embrioni. El monitorizează acest proces prin ultrasunete.
Dacă fertilizarea are succes, embrionul se va lipi de peretele uterin. Succesul fertilizării poate fi determinat după 11 zile. După acel moment, începe un proces normal de sarcină, cu un control periodic al gestației.
Embrionii de bună calitate care nu sunt utilizați sunt salvați criogenic. În acest fel, pot fi folosiți mai târziu fără a fi nevoie să se repete procesul de stimulare ovariană (în cazul în care cuplul dorește o altă sarcină). Protocoalele de conservare variază în funcție de legislația fiecărei țări.
Posibile complicații
Succesul fertilizării in vitro variază foarte mult în funcție de anumiți factori. Cu toate acestea, în țările dezvoltate, se estimează că există o rată medie a natalității de 41% până la 43% la femeile sub 40 de ani. La femeile peste 40 de ani, rata scade la 18%.
Asociația Americană a Sarcinii avertizează cu privire la următoarele riscuri ale fertilizării in vitro:
- Șansa unei sarcini multiple cauzată de stimularea fertilității și implantarea mai multor embrioni. Crește riscul de naștere prematură și greutate redusă atunci când copilul se naște.
- Ratele de avort puțin mai mari decât cele ale unei sarcini normale, în special la femeile cu vârsta peste 40 de ani.
- Infecțiile vaginale, renale sau ale tractului urinar din cauza erorilor la utilizarea acului. Acest lucru nu este comun, dar se poate întâmpla.
- Sarcina ectopică, care reprezintă implantarea ovulului în afara uterului.
În plus, există anumite reacții adverse, cum ar fi sângerările ușoare în primele zile de sarcină, amețelile, greața, diareea sau constipația. Dacă întâmpini aceste probleme, ar trebui să te adresezi ginecologului. În general, aceste reacții nu sunt serioase.