Ce este motivația extrinsecă și cum poate afecta ea comportamentul?

Motivația este motorul care ne determină să facem diverse lucruri. Dar această forță nu are întotdeauna aceeași origine. Există motivație intrinsecă și extrinsecă.

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 18 aprilie, 2023

Motivația este motorul acțiunilor noastre – cel care ne face să simțim entuziasmul de a întreprinde proiecte sau de a iniția activități. Ca structură psihologică, este definită ca „setul de procese implicate în activarea, direcționarea și persistența comportamentului”. Motivația nu are întotdeauna aceeași origine: există motivația extrinsecă și intrinsecă.

Ce este motivația extrinsecă?

Dacă ne gândim la identificarea diferențelor dintre motivația intrinsecă și cea extrinsecă, trebuie să avem în vedere originea lor. În cazul motivației extrinseci, a iniția o anumită activitate sau a realiza un proiect ține de recunoașterea externă, adică de obținerea unei anumite recompense sau întăriri.

Motivația intrinsecă are de-a face cu acele lucruri care ne mobilizează intern: de exemplu, satisfacția de sine, nevoia de auto-realizare, etc.

Ryan și Deci au corelat trei determinanți personali cu motivația intrinsecă: sentimentul de autonomie, percepția competenței și nevoia de sprijin emoțional și relații interpersonale.

Motivația extrinsecă depinde de o altă persoană sau de mediu. Cu alte cuvinte, nu este ceva ce putem controla. Din acest motiv, este asociată cu tehnici de modificare a comportamentului, precum condiționarea operantă. În acest caz, este vorba despre a determina o persoană să aibă (sau să nu mai aibă) anumite comportamente cu ajutorul unei întăriri sau recompense.

De asemenea, este important să luăm în considerare că motivația nu este ceva stabil sau mereu la fel, ci că se poate schimba în timp. Factorii contextuali, sociali, culturali și economici influențează ambele tipuri de motivație, cu accent mai mare pe motivația extrinsecă.

Unde putem vedea motivația extrinsecă?

Motivația extrinsecă este prezentă în diferite domenii ale vieții, atât profesionale, cât și academice și relaționale. Să vedem câteva exemple:

• Salariul este o motivație extrinsecă prin excelență. Lucrăm în schimbul plății pentru a putea trăi, a plăti facturile și a ne răsfăța.
• Motivația extrinsecă este folosită și în programele de fidelizare a clienților. De exemplu, clientul care cumpără cel mai mult, clientul premium sau cel cu cardul negru este cel care are acces la cele mai mari reduceri, beneficii și recompense.
• La locul de muncă, pe lângă salariu, găsim motivație extrinsecă în oportunitățile de avansare și promovare. Anumite beneficii sunt un stimulent pentru a atrage sau a reține talentele în organizații.

Cât de eficientă este motivația extrinsecă?

Motivația extrinsecă este pozitivă atunci când este utilizată corespunzător. Întăririle nu trebuie să fie materiale, ci sociale sau simbolice, precum recunoașterea sau o experiență interesantă.

Când folosiți o întărire sau o recompensă, luați în considerare acțiunea acesteia: la copii, trebuie să fie imediată. În acest fel, se poate stabili legătura dintre acțiune și recompensă.

Este important să știți că nu este necesar să recompensați fiecare acțiune a altor oameni. În acest caz, întărirea încetează să mai fie „excepționalul” și devine lucrul de zi cu zi, așa că își pierde importanța.

Posibile dezavantaje

Motivația extrinsecă, bazată pe întăritori, poate fi contraproductivă în anumite situații. Unul dintre domeniile în care utilitatea sa este pusă sub semnul întrebării este în parenting.

De exemplu, se spune adesea că atunci când adulții grijulii oferă recompense copiilor care se comportă bine, aceștia pot promova o anumită dependență sau preocupare pentru recompensă, mai degrabă decât pentru actul pozitiv.

Cu toate acestea, este important să nu pierdeți din vedere faptul că recompensele trebuie aplicate în măsura potrivită și la momentul potrivit. Trecerea în extreme nu a fost niciodată pozitivă și, în acest caz, problema nu este întăritorul în sine, ci excesul.

Este important să oferiți recompense, dar acestea trebuie să fie în ton cu comportamentul și să fie proporționale.

Motivația extrinsecă poate avea efecte opuse asupra motivației intrinseci. Recompensele pot duce la dispariției motivației naturale. Nu vrem să demonizăm motivația extrinsecă, ci doar să subliniem faptul că trebuie folosită înțelept.

Stadiile motivației extrinseci

Deci și Ryan au prezentat diferitele etape ale motivației extrinseci (dinamică și în continuă) schimbare. Poate exista și o tranziție de la motivația extrinsecă la motivația intrinsecă.

Cu alte cuvinte, cineva care a început un proiect motivat de ceva extern poate dezvolta ulterior o motivație internă. Etapele propuse sunt următoarele:

1. Motivația externă. Persoana este motivată de ceea ce așteaptă să primească din exterior.
2. Motivație introiectată. În această etapă, deși există interesul de a primi ceva, apare și o anumită satisfacție internă. Nici în această etapă nu există control asupra motivației.
3. Motivația reglată de identificare. Persoana în cauză continuă să desfășoare o anumită activitate cu accent pe recompensă. Cu toate acestea, începe să aibă mai mult control asupra ei și o mai mare autonomie asupra deciziilor sale.
4. Motivația pentru integrare. Aceasta este ultima etapă, în care există o predominanță a motivației intrinseci. Interesul pentru desfășurarea unei anumite activități poate fi identificat ca fiind propriu, adică ceva intern.

Motivația ca bază pentru exercitarea autonomiei

Motivația extrinsecă poate fi un instrument bun pentru a încuraja oamenii să desfășoare anumite activități. Intrinsecă sau extrinsecă, motivația are acea „putere a declanșării mișcării”.

Totuși, așa cum am clarificat mai sus, este vorba despre folosirea corespunzătoare. Nu pierdeți din vedere faptul că unul dintre obiectivele motivației este exercitarea autonomiei.

Atunci când ne dăm seama că scopul final al unei activități este doar obținerea unui premiu, trebuie să regândim modul în care oferim motivația.